4,087 matches
-
înalt, situația internă din cele două țări, acțiuni de politică externă, colaborarea bilaterală în organisme internaționale. Vizita a avut loc în perioada 20-22 martie, din delegație mai făcând parte un director general din MCE și directorul Direcției America Latină din MAE (predecesorul meu în post la Montevideo). Discuțiile la Ministerul Relațiilor Externe au decurs bine, s-au exprimat de ambele părți speranțe pentru impulsionarea relațiilor, la încheierea consultărilor șeful delegației și subsemnatul fiind primiți de ministrul Didier Opertti. A urmat o primire
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
să spere, dacă n-ar fi apărut Lenski, un tânăr preceptor rus, cu ochi blânzi și miopi și opinii politice ferme, care fusese angajat să ne instruiască asupra unor subiecte variate și să participe la distracțiile noastre. Avusese mai mulți predecesori, și nici unul nu-i plăcuse Mademoiselleei, dar el, după cum se exprima ea a fost „le comble“. Deși Îl venera pe tata, Lenski nu putea Înghiți anumite aspecte ale gospodăriei noastre, ca de pildă valeții și limba franceză, pe aceasta din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe care nu reușiseră să i-l producă pe vremea lui Lenin toate gemetele ce răzbăteau din lagărul de muncă forțată de la Solovki sau din temnița Lubianka. Rosti cutremurat de groază numele lui Ejov și Iagoda, dar uitase complet de predecesorii lor, Urițki și Dzerjinski. Deși odată cu trecerea timpului Învățase să judece mai corect problemele sovietice contemporane, nu se ostenea să-și reconsidere ideile preconcepute din tinerețe și Încă mai vedea În scurta domnie a lui Lenin, un fel de strălucitor
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
este întredeschisă și aud vocea lui, de undeva din holul obscur, vocea unchiului care își ceartă - nu știu de ce - câinele (avea un câine, deja bătrân, sau poate că e vorba de cel nou, pe care îl luase de curând, după ce predecesorul lui murise). „E vocea lui unchiu’”, îi spun eu Doinei, care răsărise nu știu cum lângă mine pe stradă, conștient de imposibila situație și întrebându-mă - în timp ce cineva continuă să se lupte acolo, în holul acela întunecos, cu câinele neascultător - dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
lor (rușii) trebuie spus că bejenarii au fost așezați nu în părțile Basarabiei masiv populate de moldoveni, ci în Bugeacul rămas fără tătari, în parte pustiu. Familia tatălui meu locuia în Iambolskaia mahala, ceea ce ar putea indica descendența ei: cândva, predecesorii celor ce alcătuiau acea „mahala” veniseră probabil din orașul sau regiunea Iambol. Orbecăiesc îndelung pe o hartă a Bulgariei până descopăr localitatea respectivă, situată dincolo de Balcani, în câmpia Traciei, pe malul râului Tuijndja, nu foarte departe spre est de orașul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Uniunea Sovietică și deci nici la noi. Devenise tovarăș de drum, luptător pentru pace, angajat, dragă Doamne, angajat în toate acțiunile ipocrite, mincinoase, ignobile și ferite de risc ale comuniștilor. Mai breaz decât Steinbeck, Seferis, Hemingway, Camus, Mauriac, decât atâția predecesori iluștri, a făcut gestul publicitar (în fond o mojicie) de a refuza premiul Nobel pe motiv că nu fusese încă acordat cimpanzeului stalinist Soholov, autor improbabil al unei cărți cu adevărat mari și autor sigur al altora despre care minimul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
dicție, au făcut evidente virtuțile de care aminteam. Toate acestea sunt datorate perseverentului dirijor și selectării valorice a interpreților. Demersul artistic, demn de toată lauda, a fost răsplătit din plin cu aplauze, chiar și de cei mai exigenți colegi și predecesori! Am în vedere, în primul rând, pe Sabin Păutza, prezent în sală ca oaspete de onoare venit din Statele Unite, unde s-a stabilit, cum am mai amintit în alte articole. El este părintele acestui prestigios ansamblu, fiind cel care l-
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
de la trecerea în neființă a amfitrionului și părintelui spiritual al Școlii ieșene de muzică, George Enescu. Ion Holender, în termeni plini de învățăminte, a adresat călduroase îndemnuri, mai ales tinerilor care au viitorul în față și care pot urma pilda predecesorilor. Este acest îndemn o permanentă preocupare a maestrului de a ajuta pe mulți tineri români, din înalta funcție în care a fost ales până în 2010, când va împlini 18 ani ca director. Fiind prezent de câteva ori la Opera din
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
reprezentanți ai diferitelor întreprinderi de comerț exterior. Personalul de specialitate și tehnico-administrativ locuia în ambasadă, ambasadorul într-o reședință în apropiere și ceilalți diplomați într-un bloc aflat la circa 10 minute de ambasadă. Eu, noul atașat cultural, moștenisem de la predecesorul meu un apartament în "buricul Berlinului", în Straussbergerplatz, la doi pași de vestitele Alexanderplatz și Unter den Linden. Locuința nu era mare lucru două camere mari, modest mobilate, baie, bucătărie, într-un bloc civilizat. Față de cămăruța noastră din Balta Albă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
sute de colete cu "volumele tovarășului și ale tovarășei academician", dar și cărți de beletristică, istorie, albume, filme documentare, discuri, diapozitive, care zăceau nedesfăcute, unele roase de șoareci sau deja mucegăite. Trecuse un an de la retragerea "rapidă" de la post a predecesorului meu cu "ochi albaștri" și în căsuța din curte mai zăceau claie peste grămadă obiectele personale ale familiei, pe care în grabă nu le-au mai putut lua. Neavând prin preajmă un râu pentru a proceda conform lui Hercule cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
celor care "și dă-i și luptă neicusorule de la '48"! Rezon! Din sutele de colete am reușit să salvăm multe cărți și albume, discuri și filme documentare, pe care le-am folosit ulterior pentru seri culturale, expoziții, donații. Expedierea "efectelor" predecesorului cu "ochi albaștri" a fost de tot hazul. Primisem de acasă aprobarea de expediere, cu mențiunea de a selecta doar obiectele "care se merită", așa că "scrofulos la datorie" cum ar spune Nenea Iancu, împreună cu șoferul-administrator și cu portarul, am purces
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
albaștri", gândind în același timp că, având în vedere contextul local agravant, "soldații" trimiși la Ambasada României de la Santiago sunt "militari de elită". Mergând cu logica și argumentația de mai sus, îmi explicam și trimiterea mea ca șef de misiune: predecesorul meu în funcție, secretar II și "ofițer acoperit", fusese "mirosit" de autorități, se băgase în acțiuni neconforme cu statutul Corpului diplomatic și a trebuit să fie retras rapid de la post pentru a nu compromite și mai mult relațiile cu "țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
limbajul diplomatic și convorbirea s-a întrerupt. Am sunat din nou, făcând parte din categoria celor care dați afară pe ușă intră pe fereastră. Mă intriga personajul și-i dădeam dreptate să aibă reacția care a avut-o, cunoscându-mi predecesorii și colegii. Nu l-am slăbit din "lansetă" câteva zile la rând și probabil se prinsese și el în joc. I-am spus că doresc doar o întrevedere ca să-i ofer câteva albume cu reproduceri ale lucrărilor foștilor săi profesori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
politicieni pe Antonescu, i au dat întotdeauna dreptate lui, împotriva noastră și a adevărului istoric, pentru că a luat asupra lui continuarea „operei” de distrugere a Legiunii, și de ucidere și întemnițare a legionarilor, începută așa de energic de demnul său predecesor, Carol- Lupescu. Chiar în aceste zile de Ianuarie 1945, când scriu aceste rânduri, presa judaizantă se ridică „revoltată” împotriva „rebeliunii”, dar nu amintește niciun cuvânt despre vizita lui Antonescu la Berlin, în Ianuarie 1941 pentru că aceasta ar însemna recunoașterea implicită
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
Tovarășul moș Gheorghe Costan, mâine dimineață veți fi la școală pentru vot. Să ne ținem tare și să reușim!” Rezultatul final oricum fiind unanimitatea, biletul avea fără îndoială umor. În tinerețe, învățătorul Al. P. Arșinel ieșise, într-o noapte, împreună cu predecesorul său, Ionel Timofte, de la o „băută”. Era lună plină iar pe șosea se vedea ca ziua. La un moment dat, Timofte s-a oprit în fața stâlpului de telegraf și l-a îndemnat pe succesor: - Uite, îl vezi? Ăsta e electoratul
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Scos din pepeni, cantorul a pus atunci mâna pe cureaua de la pantaloni și călări toate băncile, până în fundul clasei, de unde băiatul a țâșnit pe ușă. După Bejan, muzica a predat-o colonelul Popescu care, în materie de severitate, era opusul predecesorului său. Nimeni nu îndrăznea să crâcnească la ora sa. Era de ajuns un semn din ochi sau din sprânceană ca să fii imediat poftit la tablă. O singură întrebare și urma un trei în catalog. Colonelul i-a învățat pe copii
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
cu noul ei statut. În centrul atenției era Mitropolitul Primat și noile sale îndatoriri, care de acum devenea Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, lăsându-se, poate, pe un plan secund, ceilalți ierarhi, care nu trebuia decât să ducă mai departe munca predecesorilor lor, și să aibă grijă să-și organizeze eparhiile după noile reglementări. Activitatea și personalitatea mitropolitului Nectarie sunt destul de puțin cunoscute astăzi și datorită faptului că el a trecut oarecum în umbră din motivul prezenței publice impunătoare a altor ierarhi
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
1895, scaunul mitropolitan a fost încredințat bătrânului arhimandrit și vicar general, Arcadie Ciupercovici. Nici acesta nu a fost pe placul românilor, pentru că și el era doar o unealtă în mâinile guvernatorului Bucovinei. Ultimul mitropolit al Bucovinei sub stăpânirea austriacă și predecesorul lui Cotlarciuc a fost Vladimir de Repta (1902 - 1924), care a manifestat o deosebită grijă pentru întărirea vieții bisericești, din cuprinsul Arhiepiscopiei. În timpul arhipăstorii lui, Bucovina se unește cu România și mai păstorește până în anul 1924, când demisionează din cauza
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
O apreciere post mortem, însă mult mai recentă, a fost și ședința cercului de istorie bisericească „Arhiereu Narcis Crețulescu” intitulată „De la Episcopia Bucovinei la Mitropolia Bucovinei”, unde s-a evocat personalitatea marelui arhiereu Nectarie, alături de cea a Mitropolitului Visarion Puiu, predecesorul său, considerați „stâlpi” de bază ai acestei Eparhii. În ceea ce-i privește pe stulpicănenii de astăzi, aceștia nu au prea multe informații despre consăteanul lor, Nicolae Cotlarciuc. În prezent, în Stulpicani, se află o rudă a mitropolitului. Este vorba despre
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
După ce groaznica furtună a trecut și toată viața s-a liniștit la adăpostul bravului ostaș român”, primul gând al conducătorilor Bisericii Ortodoxe din Bucovina a fost reclădirea bisericilor și a caselor parohiale, distruse sau dărâmate de război. Mitropolitul Nectarie și predecesorul său, mitropolitul Vladimir, au avut cea mai grea misiune în îndeplinirea acestui scop, cheltuindu-se din 1919 și până în 1928 suma de 54 de milioane de lei din bugetul eparhial și din Fondul Bisericesc, o sumă imensă raportată la valoarea
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
Calabria nu e o plantă exotică și rară, apărută în Biserică printr-o vrajă, ci un vlăstar răsărit pe un trunchi viguros care își afundă rădăcinile într-una din pământurile cele mai mănoase de sfințenie ale întregii creștinătăți: Verona. Nenumărați predecesori veronezi, iviți mai ales în prima jumătate a secolului XIX, au dat viață unor «Instituții», «Opere de binefacere», «Fundații», «Opere educative», care au marcat profund conștiința religioasă și civilă a unei întregi societăți. Acest fenomen, explodat după declanșarea Revoluției franceze
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
abstracțiile «inovatorilor». Un alt subiect care îi stătea la suflet: mântuirea oferită tuturor (universalitatea mântuirii), docți și ignoranți, bogați și săraci; o atenție aparte trebuia rezervată însă celor săraci, celor umili, celor bolnavi, muncitorilor, marii mase a poporului ignorant. Spre deosebire de predecesorii săi, care păreau preocupați îndeosebi de magisteriul teoretic, pentru el, acțiunea pastorală trebuia să fie concretă și să meargă în întâmpinarea necesităților reale ale turmei. Și arăta că toți creștinii sunt chemați la sfințenie. Pe scurt, acest episcop a dat
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
termenului». Astăzi, termenii ecumenic și ecumenism răsună în toate ambientele catolice: cuvinte și atitudini care, numai cu jumătate de secol în urmă păreau de neconceput, fac parte din vocabularul și din acțiunea unei mari părți a Bisericii. Eforturile și tentativele predecesorilor și ale pionierilor ecumenismului catolic nu pot fi judecate după parametrii actuali. Trebuie să ne repurtăm la climatul și la mentalitatea care domnea înainte de conciliul ecumenic Vatican II. De aceea, chiar și în evaluarea originalității ecumenismului lui don Calabria, trebuie
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
foarte frecventat și consultat de vîrfurile ambasadelor, datorită informațiilor sale sigure. Dar figura dominantă, cel care conducea totul, era Barrère, proaspăt debarcat la Palatul Farnese pe care l-a și întinerit, instalînd imediat curent electric și măturînd praful acumulat sub predecesorii săi obosiți. Purtînd cu vioiciune cei 48 de ani ai săi și avînd aspectul viguros, zugrăvit de Roybet tuns perie, barbă scurtă bătînd spre roșu, frunte tăiată de o dungă hotărîtă între doi ochi albaștri de marinar obișnuit să scruteze
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pentru Germania era comod să aibă în mînă un sultan pe jumătate nebun și laș, pe care îl putea manipula prin înfricoșare, după nevoile unei politici care țintea departe, dar mai trebuia prevăzută și posibilitatea detronării lui Abdul Hamid istoria predecesorilor săi era jalonată de strangulări cu lațul și alte morți sîngeroase și, în consecință, să se manevreze cu grijă astfel încît prestigiul și influența Germaniei să nu fie atinse în mod fățiș. Începînd din 1905, zilele domniei Sultanului roșu erau
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]