3,372 matches
-
foarte mult viața satului meu, sărbătorile lui, câmpia pe care o tot privesc și nu mă mai satur de frumusețea ei Pictez aproape zi de zi, și când termin un tablou stau și mă bucur câtă lumină poate aduce o priveliște din sat in casa mea.” Născut la 29 noiembrie 1947, în satul Ghilad, comuna Ciacova, jud. Timiș. Studii: Viorel Cristea s-a format ca autodidact, deoarece din motive de sănătate n-a putut urma învățământul sistematic. Debut artistic - 1972 Bibliografie
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
În partea din față a construcției, iar În partea din spate se observă existența unei loggie, căreia i-au fost adăugate coloane, care sunt legate printr-un lung hol. Rolul acestei loggie, dar și a holului era de a oferi priveliștea minunată care se extindea În spatele palatului, prin gradină și la lacul care dădeau un farmec aparte curții. Intrarea spre beciurile palatului se face chiar sub acest foișor. Beciurile au fost realizate din cărămidă și au fost proiectate să fie susținute
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Petronela Puiu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92318]
-
de G.M. Cantacuzino și definite Într-un text ce ar trebui să devină un catehism al spațiului urban pentru fiecare dintre ieșeni. Iată cum este descris orașul ca zonă: „Iașiul În primul rând este un peisaj. Zic peisaj și nu priveliște, conștient că prefer un neologism unui cuvânt neaoș românesc, dar cuvântul peisaj mă mulțumește mai bine, căci el conține parcă acea noțiune mai precisă a cuvântului franțuzesc paysage care vine de la pays și visaje, adică țară și obrazul țării, unei
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
precisă a cuvântului franțuzesc paysage care vine de la pays și visaje, adică țară și obrazul țării, unei țări anumite, deci a unui anumit lucru mai conturat, mai desenat, mai precis. Și Iașiul tocmai Îmi pare a fi nu o simplă priveliște, dar o Înfățișare, o fizionomie a unei țări, a unui neam, expresia unei alianțe Între om și natură, Între elementele geografice și veleitățile umane, o umanizare lentă și stăruitoare a cinci veacuri de stăruitoare râvnă, o expresie a omeniei românești
Prelegeri academice by Arh. IONEL OANCEA () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92346]
-
loving little friend and helper. September 3 1887 - Murdered July 24th 1904. Never forgotten 61. Construcțiile ciudate - stupi de albine, pagode, măslinii, migdalii sau copacii dădători de roșcove, florile de bauhinia sau de caliandra, toate erau puse în umbră de priveliștea pe care o aveai din marginea parcului: îți coborai privirea și marea Taorminei ți-o ducea departe, mai întâi spre Giardini Naxos și apoi către unde puteau gândurile tale să te ducă. Îți ridicai privirea și un Etna, stăpân peste
Portocalele roșii de Sicilia by Rodica Dinulescu () [Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
foarte mult viața satului meu, sărbătorile lui, câmpia pe care o tot privesc și nu mă mai satur de frumusețea ei Pictez aproape zi de zi, și când termin un tablou stau și mă bucur câtă lumină poate aduce o priveliște din sat in casa mea.” Născut la 29 noiembrie 1947, în satul Ghilad, comuna Ciacova, jud. Timiș. Studii: Viorel Cristea s-a format ca autodidact, deoarece din motive de sănătate n-a putut urma învățământul sistematic. Debut artistic - 1972 Bibliografie
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
revoltatului, moartea glorifică injustiția. Ea este supremul abuz. Alții, tot fără a face vreo concesie, au ales eternitatea, afirmând că lumea aceasta nu-i decât o iluzie. Cimitirele lor surâd sub o revărsare de flori și de păsări. E o priveliște pe placul cuceritorului, căci ea îi oferă imaginea limpede a ceea ce a respins. El și-a ales, dimpotrivă, îngrăditura de fier negru sau groapa comună. Cei mai buni dintre oamenii ce s-au consacrat veșniciei se simt uneori cuprinși de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
narațiuni însă acoperă teza prin reprezentări obiective. În Salamandra (1949), pe fundalul descripției unui mediu de existență subomenească, acela al minerilor de la Anina în timpul primului război mondial, se petrece tragedia unei familii. Situat într-o zonă montană, spațiul povestirii include priveliști specifice. Prin inserția în real a fantasticului, experiența traumatizantă a personajului principal introduce o notă de insolit. Altă construcție epică, de asemenea cu subiect minier, Nepoții lui Horia, un mic roman, rezistă lecturii doar fragmentar. Rețin atenția câțiva băieși din
VINTILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
viitorul face dovada unor resurse de memorialist, povestind convingător despre sosirea lui în țară sau realizând o interesantă descriere a Bucureștilor acelor ani, amestec de lux și mizerie. E sugestivă mai ales o evocare a orașului bântuit de ciumă, cu priveliștea „spăimântătoare” a sinistrelor convoaie de înmormântare. A mai scris (și sub pseudonimul Contimporanul) cronici dramatice și muzicale. Împreună cu C. A. Rosetti editează mai multe calendare. Înclinația lui era de a face operă de popularizare. Pentru scena românească produce comedii și
WINTERHALDER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290678_a_292007]
-
vârsta, înălțimea, diametrul, proiecția coronamentelor exemplarelor celor mai dezvoltate și care urmează să fie menținute, starea fiziologică și fitosanitară, exemplarele care vor trebui păstrate sau înlăturate; vegetația ierboasă existentă (specii, asociații) etc.; fixarea locurilor de unde se deschid cele mai frumoase priveliști, locurile cele mai indicate pentru fixarea centrelor compoziționale, axele de perspectivă posibile a se realiza etc.; posibilitățile de îndreptare prin efecte optice a unor condiții defavorabile (forme ale terenului prea lungi sau prea late, perspective prea scurte sau prea lungi
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
arhitecturale a spațiilor; în compozițiile libere, în general, aleile sunt sinuoase și fragmentează mai puțin terenul; relieful terenului - în funcție de necesitățile compoziției, aleile pot ocoli înălțimile, văile sau, din contră, se modelează după acestea, urmărind configurația solului. O înălțime care domină priveliștea impune accesul la ea, pentru a constitui un punct avantajat de observație. Traseul aleilor urmează linia de minimă pantă, străbătând oblic curbele de nivel. mărimea terenului - în parcurile vaste, rețeaua de circulație este întinsă, de aceea sistematizarea aleilor trebuie să
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
coincid niciodată cu aleile. Aici importanța peisagistică a aleilor nu este mai mică, dar este mai subtilă. Parcurgerea aleilor, urmând curbele și contracurbele, determină vizitatorului o schimbare succesivă a unghiurilor și distanțelor de vedere, o variație a perceperii spațiilor și priveliștilor în funcție de acestea. În general, pe parcursul aleilor sinuoase, privirea nu trebuie să cuprindă mai mult de două schimbări de direcție succesive; restul traseului este camuflat de mase de arbuști sau arbori, eventual de forme de relief pozitive. De obicei aleile sinuoase
ARHITECTURA PEISAJULUI CURS PENTRU LICENŢĂ by SANDU TATIANA () [Corola-publishinghouse/Science/328_a_625]
-
că văzuse cu ochii săi chiar pe cer, străjuind deasupra soarelui, semnul mărturisitor de biruință al unei cruci întocmite din lumină și că odată cu ea putuse desluși un glas grăind: "Să biruiești întru aceasta!"; după care, la vederea unei asemenea priveliști fuseseră cuprinși de uimire și el și întreaga oaste"58. Deși autenticitatea acestei relatări a fost contestată de istorici, printre altele și pentru că ea nu figurează și-n Istoria ecleziastică, apărută încă în timpul vieții lui Constantin, ea rămâne cea mai
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
în cadrul acestor peisagii și din sînul acestui popor“ (3, 281). Dar „nemărginirea acestui peisaj, întunecat de cuburile din bîrne înnegrite, de o arhitectonică atît de primitivă, în aceste sate ce se oglindesc posomorîte în mărețul lor fluviu, care domină toată priveliștea“ (3, 281) îi trezește în amintire „orizontul ondulat și totdeauna cuprins între hotarele intime și prietenoase ale amfiteatrului de dealuri din Basarabia, presărat de sate luminoase, cu căsuțele lor albe, împrejmuite cu prispă, cu frontoanele și stîlpii sculptați“ (3, 280
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
retardat”, aruncat În grabă de acea tânără și ușuratică prezicătoare, ca un veritabil „parazit”, s-a ascuns Într-un personaj, printre atâtea altele dintre cărțile mele, „așteptând” ca, În sfârșit, autorul, de acolo de pe piscurile Înghețate de unde „contemplă viziunile și priveliștile umane” sau, mai știi, din fundul hrubelor și culoarelor Întortocheate pe unde-și cară și Împinge trupul său, nu rareori incomod și disprețuit, asemeni unui sobol harnic și orb, să afle, sărmanul de el, după atâtea „adevăruri” pe care are
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
marginile abisului uman, „blestemați” cum suntem de a „ezita”, de a „Întârzia” acolo, la „margini”, incapabili de a fugi Înapoi, refugiindu-ne În cumintea turmă umană, incapabili de a ne desprinde privirile de „abis”, de acele „uriașe, terifiante și splendide” priveliști ale „lumii, ale vieții”, ceea ce numim cu un cuvânt grosolan astfel. Noi, marginalii indomptabili ai societății, noi suntem mândri cu „destinul nostru”, nu invidiem pe nimeni dintre cei care se bucură de favorurile mulțimii și ai mai-marilor vremii, iar când
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mea „năvălește” absurdul social? Pot eu oare să mă izolez În continuare, faire comme si de rien n’était, transformând cu seninătate dreptul meu la „individualitate” În strict și cras individualism, egoism provocator, arborând suficiența unui ofidian sătul, contemplând somnoros priveliștea cu burta umflată de căpriorul lins de agresivele sale sucuri gastrice?!... Libertatea, cea individuală, este prețioasă doar pentru cel ce are nevoie de ea. Pe „ceilalți” Îi Încurcă de-a dreptul, ca o rudă săracă de care ai uitat, ce-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
mai departe: Putem astăzi afirma fără greș că Eminescu este creatorul primului model cosmologic modern, locul lui în istoria stilurilor fiind comparabil cu al lui Dante care făcea joncțiunea între modelul cosmologic platonician și cel kantian, prefigurându-l prin zguduitoarea priveliște a Infernului". Evident, o formulare așa de categorică pune pe gânduri. Autorul invocă însă pe Boltzmann, pe Heisenberg, pe Georgescu-Roegen, pe Schrödinger și pe mulți alții spre a ne convinge că dreptatea e de partea sa, ba nu se sfiește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n-ar fi existat, nici Riga Crypto..., de I. Barbu, nu s-ar fi putut ivi vreodată cu autenticu-i cristal al baladei ultramoderne în Țara Poemelor Valahimii, de la Orfeu-pelasgo / valaho-thracul și până la Tudor Arghezi; n-ar fi apărut în "cuibarul priveliștii" nici Oul dogmatic o alternativă la călătoria hyperionică, la "relansarea eroului romantic" până dincolo de "Geneză", până în starea de zero a cosmosului / universurilor. Capitolul al 15-lea, "Întocma dogma", din eseul lui Th. Codreanu, evidențiază în Oul dogmatic, de Ion Barbu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Predeal, unde am stat 8 zile. În altă parte, nu am reușit să plecăm. În schimb, prietenul nostru, Brașoveanu, se deplasează în diferite regiuni ale țării, fie pentru a și îngriji sănătatea, fie pentru plăcerea de a vedea și admira priveliștile minunate pe care țara noastră le are din belșug. Dar, cele până aici înșiruite, nu constituie decât prologul celor ce intenționez să scriu, pentru că adevăratul motiv al scrisorii de față nu este atât informarea despre cele ce am făcut și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
crîncene, izlaz cu iarba tocită, se termină, intră ogoarele, plugul plagă, rana pămîntului, bine se păcălea etimologic cineva dintre latiniști! apucăm pe locuri vălurite, ierburi, dumbravă și cîți copaci bătrîni, dendrolatrule! și ei cu plugăria dau în fiecare an triste priveliști de grîu și porumb! ceață pe deal înălțat, l-a învelit în pas de limax rece, barza din cioc în coadă la stîlpul vechi de telegraf, n-am nimic de zis, am spus dintotdeauna! nori făcuți statuie, făcuți covor în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
-și mai aducă omul, că poate numi zăpezile iterativ? o măreție de închipuire este ce văd și se întîmplă doar meteorologic, n-a fost cădere peste toate, chiar dacă fulgi groși vin dungi în jos pe vînt, însemnările de piatră în priveliște clădirile stației Adjud și vîrtejul de la podul peste Trotuș peste Trotuș și peste închipuire, cădeți, pogorăminte cu har! rînduri trecute, moartea lucrului despărțit de roada sa, sămînța care l-a rodit, lunecarea cîtorva lumini pe șosea, jumătate de kilometru în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
funcția literaturii, dezvoltă o excrescență îngrozitoare, literatura! mă închin în fața bisericii lui Ștefan cel Mare, pe dîmbul depășit la Borzești, secolul al XV-lea în păcate, bine că știm de cînd trage de ele biserica! bomboane colorate becurile pe sate, priveliștea ar fi mișcătoare după legea care face și din desenul animat mișcare, ajung eu însumi mișcînd funcția, să-i zicem a mea, text al cărei călătorii știi cît durează, ieri a ajuns procedeul literar ieri, conturul de ieri azi, pe cale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dată cînd vezi că face cu mîna, salută spre tren, s-a deghizat filo-țigancă în propaganda etniei? DN 12 A paralel, șoferul încastrat în tablă gonește foc în patru timpi, aberațiile tehnologice dau coerență prezentului, eroul intrat ca aberație, largă priveliștea de vale, casele mărunte cu țiglă, Subcarpații golași, coaste împădurite din nou și trupul vechi de pădure pe muntele cu eroi, de cînd cu nemții și cu ungurii! Tîrgu Ocna pe lîngă lotul de morminte mozaice eternizate în număr, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
dealurile, agricultură în casele pămîntului, Sagna lăsătura între locuri rele, pantă degradată, gunoiște, rambleu purtat pe lunca Siretului, povestea căutată gîlmă cu gîlmă printre dealuri ieșind cu autoritatea Luna, taie terasele inferioare ale Moldovei, sub Roman depozit de fier vechi, priveliștea orășenească în lipsă de inițiativă, prea aproape de text, prea mari contradicțiile cu el. Ora 5,50, Roman, holul gării în renovare, moloz, scînduri, grup familial cu observator fata. Ora 6,00, în personalul Pașcani Adjud, în stația Roman, cît eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]