8,770 matches
-
Cheia pentru inexplicabilul soartei noastre este setea de nefericire, adâncă și tainică și mai durabilă ca dorința zvăpăiată de fericire. De-ar predomina aceasta, cum am lămuri îndepărtarea vertiginoasă de rai și tragedia ca o condiție firească? Istoria întreagă e proba limpede că omul nu numai că n-a fugit de chin, dar i-a născocit mreje, pentru a nu scăpa cumva din vraja lui. Dacă n-ar fi iubit durerea, n-ar fi avut nevoie să născocească iadul - utopie a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
lui, pentru a-l lega cumva de spațiu. Decât, ei n-au observat că pe cruce capul se odihnește în direcția cerului sau, în tot cazul, mai mult pe cer decât pe pământ. Și Învierea, ce e ea dacă nu proba că un Dumnezeu nici mort nu se poate odihni în lume și ca el orice om ce nu mai este om? O lespede a acoperit trei zile insomnia lui Isus. Căci nu-mi pot închipui un Dumnezeu mort care să
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
și [în] interesul meu. De rest îmi veți spune sau îmi veți permite cel puțin a observa la mata ceea ce vi sau mi se va părea destul de important sau de neimportant ca să-mi comunicați și mie; lucru ce vă va proba că nu prea sunt pretențios. Sfârșesc prin a nu vă săruta mâna, pentru că orcît de mic sunt eu și orcît de mare ești mata, totuși celei mai mari părți a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o parte caracterul agramat și eliptic al frazei, e demnă de subliniat Încercarea de punere În circulație - și asta de către una dintre personalitățile proeminente, În epocă, ale Partidului Comunist - a unor clișee de caracter antisemit, bazate pe amănunte greu de probat. xe "Vasile Luca"Vasile Luca a fost consecvent cu această linie, dând dovadă de o adevărată alergie față de deportați. Referindu-se la supraviețuitorii lagărelor morții, el avea să afirme În februarie 1946: „Se spune că nu s-a făcut nimic
Evreii din România în perioada comunistă. 1944-1965 by Liviu Rotman () [Corola-publishinghouse/Science/1969_a_3294]
-
anii ’40 și activizate imediat după Revoluție, dublată de tolerarea cu amuzament a unor personaje colorate, dincolo de instituirea unei proceduri de luare a deciziilor urgente. Noua guvernare a acceptat, adesea dând impresia că nu din convingere, ci doar pentru a proba deschiderea sa democratică, decizii foarte discutabile luate de acest for cu o imagine la televizor care viza grotescul. Frustrant era faptul că cele mai active în CPUN erau o serie de personalități accentuate, extrem de vocative, adesea subculturale sau chiar paranoice
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
simplu un partid. În al doilea rând, confruntarea politică cu un partid comunist reconstituit reprezenta o excelentă oportunitate de a supune comunismul unui real proces politic, facilitând o dispută asupra principiilor politice fundamentale și a responsabilităților. Procesul politic ulterior a probat, paradoxal, faptul că nesupraviețuirea Partidului Comunist a reprezentat mai degrabă un factor negativ în procesul de clarificare ideologică. Într-o oarecare măsură, graba de a forța, dincolo de logica democrației, desființarea acestui partid era similară cu executarea familiei Ceaușescu. De altfel
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
și corectă poate fi testată prin acceptarea necondiționată a acestei expertize”. Chiar în zilele în care scriu cartea de față ministrul de Finanțe olandez a declarat că încheierea unui nou acord cu FMI este singura cale pentru România de a proba credibilitatea sa. Imediat după Revoluție, Fondul Monetar Internațional a devenit actorul cel mai important în modelarea politicii economice a țării, demonstrând o atitudine accentuat rigidă și direcțională. O întâmplare personală: în 1990, fiind ministru, am fost șocat când am fost
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
politic punitiv al partidelor istorice: PUNR, Partidul Socialist, România Mare, care, pe lângă orientarea sa etnicistă, manifesta o atitudine ostilă față de partidele istorice. FSN/PDSR nu a avut un program social-economic și politic foarte clar, mizând mai mult pe competența sa probată de a administra un sistem social-economic complex. Este adevărat că într-o perioadă foarte scurtă de timp care a urmat Revoluției (februarie-aprilie 1990) s-a formulat un program-direcție acceptat de marea majoritate a populației și în mod special de tehnocrație
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
la un asemenea factor explicativ atât al eșecurilor, cât și al atitudinilor critice ale colectivității față de programul schimbării: „mentalitățile burgheze moștenite”. Se poate observa cu ușurință creșterea considerării acestui factor pe măsura acumulării dificultăților schimbării. Un exemplu ilustrativ: pentru a proba/identifica noua mentalitate antreprenorială a angajării curajoase în afaceri, se utilizează în multe sondaje de opinie publică întrebarea: „Preferați un loc de muncă mai prost plătit, dar sigur sau unul mai bine plătit, dar mai nesigur?”. Majoritatea populației preferă constant
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
procesele de negociere, părțile nu sunt egale, diferențele de putere fiind decisive. De cele mai multe ori, negocierea nu are ca obiect opțiunea între alternative, ci mai degrabă flexibilizarea opțiunilor deja luate de către instituțiile internaționale, în raport cu condițiile concrete. Întregul proces al tranziției probează existența unei solidarități fundamentale a principalelor instituții externe implicate, în raport față de țările în tranziție. Rareori se organizează dezbateri publice între aceste instituții asupra opțiunilor strategice. Și atunci când acestea au loc, au o expunere publică limitată. Rezolvarea diferențelor de puncte
O analiză critică a tranziției by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
trei anexe, părți integrate ale Convenției, relative la echivalări privind măsurarea lungimii navelor (Anexa I), acordul de angajare ca pescar (Anexa II) și cazarea la bordul navelor de pescuit (Anexa III). 2.2. Relevăm aici și o altă inovație, care probează faptul că OIM face eforturi substanțiale de adaptare la realitățile lumii de azi, și că nu este, așa cum a fost acuzată pe nedrept, o instituție internațională osificată. Dacă, de regulă, cu unele excepții, până la această Convenție, Recomandarea OIM instrument complementar
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a Convenției nr. 188/2007 și care va înlocui Recomandarea nr. 196/2005 asupra muncii în domeniul pescuitului, recomandare care a fost adoptată (în 2005) în condițiile tensionate dintre partenerii sociali. Este o situație inedită pentru experiența O.I.M., care probează, după părerea noastră, posibilitatea acestei organizații de a se adapta la realitățile tot mai dinamice ale lumii contemporane, dar și puterea de a-și asuma unele ezitări (erori) pe care le-a avut pe parcursul acestor ani în care s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
a volumului de marfă cumpărată, a naturii clientelei căreia se adresează în mod obișnuit vânzătorul etc. Prin asemenea circumstanțe trebuie făcută o probă negativă (vânzătorul "n-a știut și n-a fost considerat a ști..."), ori faptele negative nu se probează ele însele, non quia negativa, sed quia indefinita, rămânând posibilă numai proba faptului pozitiv contrar care să-l confirme pe cel negativ, conform regulii logice verum est index sui et falsi. Sarcina probei va reveni, după caz, vânzătorului sau cumpărătorului
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
de convergență ale acestor moderni. „Posedarea naturii” este deja un imperativ comun care oferă științelor naturii un statut secular. Louth este interesat de presupozițiile metafizice ale metodologismului, lato sensu, criticând cel mai mult fenomenul de contaminare interdisciplinară pe care îl probează secolele XVII-XVIII, cea mai gravă deturnare de sens fiind suferită de teologie 2. Dincolo de specificul aplicațiilor regionale, metoda științifică pretinde întotdeauna o „probă” sau o „dovadă” pe care fie rațiunea, fie experimentul o pot valida. Louth nu contestă, de exemplu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mutația culturală a trecerii de la o epocă religioasă la alta, riscul generalizărilor este, desigur, fatal. În primele secole creștine, aderența la practicile ascetice a fost extrem de variată, liberă și întotdeauna voluntară, fără să primescă neapărat aceleași explicații teologice. Pentru a proba diversitatea uimitoare a formelor de asceză în creștinismul antic este suficient să parcurgem câteva texte literare fondatoare și extrem de influente pentru întreaga tradiție monahală a Bisericii de mai târziu. Nici o „hermeneutică a suspiciunii” (care se naște numai dintr-o estetizare
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
ar putea fi aplicată celebrelor Apophthegmata Patrum (popular denumite Patericul), redactate la mijlocul secolului al V-lea1. „Zicerile Părinților deșertului” ilustrează cu asupra de măsură flexibilitatea conceptului de „nevoință” în creștinismul antic 2. Modele de comportament aparent contradictorii (în sfera vizibilului) își probau convergența spirituală și teologică (în sfera invizibilului). La fel, rațiunile teologice oferite în apărarea practicilor ascetice nu au coincis întotdeauna. Într-un studiu recent, John Behr a arătat diferența majoră între protologia și eshatologia care justifică sau chiar impun recursul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
a obișnuit cititorii cu un ton apodictic și o rostire suverană. Acestea evocă rădăcini străine spiritului enciclopedic și ancorează mize inaccesibile unui travaliu academic unilateral. Citit în oricare dintre fragmentele operei sale (care deține structura unei holograme), Michel Henry nu probează virtuțile doxografului hrănit din superstiția exhaustivității. El face economie de citate, blochează conturile polemice și, mai ales, ignoră referințele critice secundare. Acest boicot sistematic al formalităților trădează vocația esențialului. În locul minuției erudite a enciclopedistului, Michel Henry a ales să folosească
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
vrea. Pentru că Viața se consumă în oficiul perfectei gratuități, Michel Henry o descoperă pretutindeni, în noutatea și prospețimea sa insulară 1. Mai degrabă decât un protocol steril al unei reflecții convenționale - durabilă prin ideologie, sterilă prin mimetism - filozofia lui Henry probează transparența proprie gândurilor esențiale. Având o natură poetică și o articulare spontană, în țesuturi de germinație solidare, biografia filozofiei henryene invită la multe surprize. Apariție și aparențătc "Apariție și aparență" Eu sunt Adevărul (ESA) debutează printr-o interogație fundamentală asupra
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
mărturie fundamentală: „Eu sunt Calea, Adevărul și Viața”. Este ceea ce atrage atenția, fie și unui ochi infidel, asupra esențialei congruențe între modalitățile care definesc apariția unui fenomen (Hristos) și esența lui (Viața). Această sinonimie între cale (metodologie) și viață (substanță) probează - în plan transcendental, nu în primul rând moral - natura excepțională a adevărului lui Hristos. Desprins de aceste criterii invizibile, redus în planul tridimensional al lumii, adevărul este inevitabil relativizat și transformat într-un obiect idolatru al unor judecăți rezonabile care
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
admite numai reversul. El pare să omită faptul că în societățile premoderne nu putem suspecta cu prea mare ușurință existența unor mecanisme religioase de legitimare a unor conflicte de interese în relația individ-societate1. Mănăstirile sunt imaginea cea mai elocventă care probează resorbția diviziunii sociale și a practicilor economice (în regimul „ascultărilor”) de către un miraculos și nuclear „tot” al vieții liturgice. Ceea ce contează în lumea premodernă nu este atât contrastul dintre parte și întreg (structură diadică). Este mult mai importantă rezonanța acestui
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
alte animale, cu puterea de autodeterminare 1. Prin repulsia sa manifestă față de încarnările istorice ale Evangheliei creștine, Nietzsche a cochetat la început cu pozitivismul științific. El căuta astfel să-și întemeieze obiectiv genealogiile culturale. În mod paradoxal, tocmai aceste genealogii probau inexistența unei istorii a faptelor, fără recurs la interpretări 2. Nietzsche „a ajuns să privească așadar fiecare regim de putere ca necesarmente injust, crezând și mai mult în rolul eliberator al istoriei, care expune această nedreptate. Descoperind injustiția, arbitrarietatea fiecărei
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întru cinstire și frumusețe Te-ai îmbrăcat” (Ps. 103,1c). Refuzul darului ființei e trădat de logica emancipării vindicative, precum și de obnubilarea interiorității invizibile, acolo unde inima este gazda experienței nemijlocite a bucuriei și suferinței. Biserica a câștigat încrederea oamenilor probând, la fiecare generație, veracitatea acestei ontologii chenotice a donației. Retorica binelui constă, așadar, într-o viziune la fel de importantă cât toate cuvintele care îi compun exegeza. Recunoștința și recunoașterea în fața bunătății fundamentale a creației presupun transfigurarea percepțiilor printr-o sinteză sacramentală
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
concentrate într-un anumit conservatorism care susține natura contradictorie a lucrurilor: pentru fiecare argument există imediat un contraargument; pentru orice poziție exprimată se identifică o contrapoziție. Prin urmare, aceste idei bazate pe incertitudine, pe faptul că nimic nu poate fi probat, nu ar trebui să fie abordate în chestiunile de securitate și de apărare comună europeană, deoarece o asemenea tendință ar conduce la generarea unor consecințe imprevizibile în stabilitatea europeană. Mai mult, este necesar ca și în problematica securității și apărării
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
Wendt și prin studierea conceptului de anarhie, în articolul său, Anarchy Is What States Make of It, din lucrarea sa Social Theory of International Politics. El dezvoltă ideea potrivit căreia nu există o structură anarhică, ci mai multe culturi anarhice, probate de istorie: anarhia hobsiană în care statele sunt inamice; anarhia lockeană în care statele sunt rivale; anarhia kantiană în care statele sunt prietene. Având în vedere originile intereselor naționale, constructiviștii au arătat că acestea provin din reprezentările autorităților statale despre
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]
-
glob poate antrena dezintegrarea comunității internaționale. În prezent, proximitatea geografică nu mai contează, dacă are loc o agresiune, iar răspunsul pentru respectarea ordinii internaționale trebuie să fie cât mai prompt. În al doilea rând, decidenții politici și cetățenii trebuie să probeze un sentiment de apartenență la comunitatea mondială. Popoarele trebuie să identifice interesele lor naționale din panoplia intereselor generale ale umanității. În acest caz de subordonare a intereselor naționale la cele de umanitate, statele trebuie să accepte și asumarea de riscuri
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache () [Corola-publishinghouse/Science/1432_a_2674]