4,062 matches
-
Sunt dezolat, dar asta nu mai merge. Observase răceala din glasul meu. O clipă tăcu, apoi făcu o nouă tentativă: - Nu mă inviți sus? Nu vrei să petrecem noaptea împreună? Mă mai iubești? - Desigur. Sunt îndrăgostit de tine ca un prost. Era din nou tăcută și gânditoare. -Ți-ai cam pierdut răbdarea, nu? o tachinam eu. - Îți cer prea mult, dar te iubesc la fel de mult... Am urcat tăcuți scările unul lângă celălalt. Era ca și cum aș fi început o nouă partidă de șah
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
ascund ceva, ceva rău. Mașina lui, distrusă. Sora lui, dispărută. Toată lumea se dă neștiutoare. Nimeni nu vrea să-i spună despre accident sau despre orele de dinainte sau de după el. Nu-i rămâne decât să stea liniștit, să facă pe prostul și să vadă ce poate afla. Duane-o și Rupp îl pun să joace pocher cu cinci cărți. Terapie, zic ei. Așa că, bine - n-are altceva de făcut. Dar folosesc cărți măsluite, la care trefla și pica arată la fel. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în timp ce partenera lui plana efectiv în zbor. Peste tot, genunchii loveau în față, iar umerii se legănau. Femeia avusese dreptate: tot ceea ce era viu se bâțâia sub clar de lună. Ea râse de el. —Arăți de milioane! Arăta ca un prost. Un pui de pasăre neîndemânatic, trâmbițând sosirea toamnei. Dar trupul îi pulsa în ritmul lucrurilor. Muzica se opri, lăsându-i singuri cu stinghereala lor. Weber rămase într-o baltă de rușine, simțind nevoia să umple golul. Crezi că Mark și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tu cu tati când am împlinit eu doisprezece ani. Mă rog, la început asta-l cam zgâlțâie. Știe ce și când au plantat. Dar în fine, uite cum stă ciotul acolo. Și oricine din oraș i-ar fi putut spune. Proștii ăia de Schluteri, care au plantat un copac mare, care consumă multă apă, când ei n-au apă nici cât să nu li se pârlească fasolea. Am auzit că l-au tăiat mai demult, zice el. Ea se întoarce spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cam în perioada în care întreprinzătorii începuseră să pună la cale chestia asta. A pretextat că lucrează la un reportaj sau așa ceva. M-a întrebat tot ce se putea despre Adăpost, Platte și munca de reconstrucție. Și eu, ca un prost, i-am spus. Când oamenii vor să discute despre păsările astea, eu am încredere în ei. Eu sunt cel mai mare prost. Se uită prin ea, liniștit, ca o creatură măruntă care moare în timpul unui viscol. —Stai așa. Daniel. Asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
face piruete. Un indiciu despre propria lui descompunere. Și atunci, printr-o telepatie trivială, pe care până și știința o poate explica, ea îi citește gândurile: De ce te-ai întors? Pentru Mark? Sau pentru ea? Nici măcar nu poate face pe prostul. Surâsul ei se transformă în rânjet. — Toată lumea a văzut. Evident. —Ce să vadă? Era imposibil să fi văzut ceva. Abia ce văzuse el însuși. Dar până și știința lui lentă ajunge la evidență: prima persoană e mereu ultima care află
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
s-a născut copilul am tendința de a depista tot felul de idiosincrasii provocatoare de melodramă. Toma își înfige gura mitralierei într-o halcă de carne de vită și face puh ! din gură, imitând zgomotul de glonț. Apoi râde ca prostul dezvelindu-și dinții ăia mari și îngălbeniți de tutun. — Ce te ții după mine... Vreau să mă faci pompier. Trei cârnați din ăștia de care-i plac lui H., scoici pentru mine. Într-o zi o să devin vegetariană. În ziua
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
istorie a statului Old Catawba nu este În primul rînd istoria războaielor și revoltelor; nu este istoria partidelor și politicienilor corupți, nu este istoria democrației sau a plutocrației sau a altei forme de guvernămînt, nu este istoria afaceriștilor, puritanilor, ticăloșilor, proștilor, sfinților sau eroilor; nu este istoria civilizației sau primitivismului. Adevărata istorie a statului Old Catawba este istoria singurătății, a pustietății și a pămîntului veșnic, este istoria a mii de oameni ce trăiesc și mor singuri În pustietate, este istoria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mai bun lucru e să te ferești de ele“ - am zis. „Ai dreptate“ - a zis. „De ce să-ți pui mintea cu el“ - am zis. „Ești destul de isteț ca să nu te-mpingă cineva la un lucru necugetat. Doar nu ești un prost“ - am zis. „Și-atunci ce să fac?“ - a zis. „Păi cum, cînd mai vine pe-aici și-ți cere de băut, nu-i dai“ - am zis - „asta-i tot ce ai de făcut.“ „Și ce folos, Eliza?“ - a zis. „Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
a reflectoarelor și a scenei. În mod natural ceilalți, toți ceilalți, se află din pură greșală rătăciți pe pământul dezbaterilor publice, ei sunt, în raport cu existența vedetei politologice, niște oarecare, ei pot fi naivi ludici, dar sunt, de regulă, gunoaie, rătăciți, proștii de serviciu. Ceea ce îi mână pe ei în luptă, înainte de toate, este faptul că anonimi fiind, nu mai vor să fie așa ceva. Vă spun cum este și cu treaba asta cu ieșirea din anonimat, cu dorința secretă de a ieși
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
și ierarhii de toate confesiunile în căutare banului căruia tot ei îi zic, demagogic, ochiul dracului. Artiștii autentici, scriitorii, muzicienii de calitate, oamenii de știință și cultură nu mai oferă nimănui modele comportamentale. Arta este înlocuită de industria culturală a prostului gust. Știința este disprețuită pentru că e săracă iar prostia cu bani ține prima pagină. Mi-aș dori o lume în care banul este un mijloc de a trăi și nu o rațiune bolnavă a vieții. Probabil un vis naiv ca
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
nu sînt suficiente slujbe și case pentru toată lumea. Evident, ca în toate societățile unde există competiție, șomerii și cei fără de adăpost sînt, de obicei, mai puțin inteligenți, mai nesănătoși, mai lipsiți de energie decît noi ceilalți. Sînt o șleahtă de proști, murdari și trîndavi, spuse Pettigrew. — îi cunosc, am crescut printre ei. Vouă, liberalilor din clasa de mijloc, vă place să-i oploșiți, dar eu nici măcar nu i-aș lăsa să se înmulțească. Avem nevoie de un dispozitiv de radiații sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai interesant, deși nu l-a avut pe Hitler și nici bomba atomică. Știi, s-a produs într-un singur loc și a ucis mai mulți soldați decît al doilea război. — Războaiele sînt interesante doar pentru că ne demonstrează cît de proști putem să fim. Spune asta cît vrei, răspunse Alexander binevoitor, dar eu n-o să mă schimb. Oricum, bunicu’ zice că nu există Dumnezeu. Oamenii l-au inventat. — Au inventat și motocicletele, și motocicletele există. — Astea-s vorbe... Vrei să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
salturi, trasă de forța magnetică, și ajunse în cele din urmă la destinație. Corl smulse ceea ce mai rămăsese din ușă și, năpustindu-se pe coridor, aștepta acolo sosirea oamenilor. Aceștia se arătară, în sfârșit, cu armele în mâini. - Suntem niște proști, spuse Morton. Ar fi trebuit să-i arătăm cum funcționează ascensorul. Și-a închipuit desigur că vrem să-i întindem o cursă. Directorul îi făcu semn monstrului și începu să deschidă și să închidă ușa unui alt ascensor. Grosvenor văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
nici câteva ore, iar monstrul ăsta, pe care-l știm cu toții vinovat de moartea lui, stă slobod aici și pune la cale vreo nouă crimă. Victima se afla probabil în această încăpere. Ce fel de oameni suntem? Suntem oare niște proști, niște cinici, sau niște gropari? Sau te pomenești că însăși civilizația noastră e atât de raționalistă, încât am fi în stare să-l privim cu simpatie chiar și pe-un ucigaș? Avea dreptate Morton. Monstrul ăsta nu-i un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
să izbutească, n-ar fi riscat să ne producă o surpriză zdrobitoare... Astfel, dumneavoastră ați fi devenit pana care despică frontul dușman pe scară largă. Ea e nemiloasă și strălucitoare și ține morțiș să aibă putere deplină asupra unor bieți proști ca voi care n-aveți înțelepciunea decât s-o adorați - pe ea și splendoarea Curții imperiale. Într-un colț se afla un scaun și McAllister se îndreptă spre el. Între timp se mai calmase. - Uite, începu el, habar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Fara Clark. Șocul trecu. Fara rămase țeapăn și rece, cu mintea încordată. În cele din urmă rosti niște vorbe usturătoare: - Va să zică, voi renunțați și încercați să dați toată vina pe mine. Ei bine, eu vă spun că sunteți cu toții niște proști. Când dădu să plece, îl auzi pe primarul Dale spunând că situația nu e total pierdută. Aflase că magazinul de arme s-a înființat la Glay pentru că satul este situat la distanță egală de patru orașe, iar magazinul încearcă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
Oamenii buni sunt jefuiți. Ești cel mai nerușinat... Se opri. Probabil își dăduse seama că nu era o chestiune de inteligență sau de rațiune. Cu siguranță că înțelesese acest lucru, pentru că deodată ridică mâinile sus și spuse repede: - Nu trage, prostule, la urma-urmei noi nu te-am împușcat. Cu degetul pe trăgaci, Cayle se stăpâni. - Banii mei! Urmă o pauză. O voce puternică spuse: - Ce se întâmplă aici? Mâinile sus! Tu, ăla cu pistolul! Cayle se întoarse și merse cu spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
din scenă. Nu îndrăznim să ne amestecăm. - Și eu ce să fac? întrebă ea. - Așteaptă! Atâta doar. Așteaptă. Altceva nu era de spus. CAPITOLUL XV FARA lucra, gândindu-se adesea că tot asta va face până în pragul morții. Era un prost - de o mie de ori își spusese că e un prost fără-pereche - , dar tot mai spera că, într-o bună zi, Cayle va intra în atelier și-i va mărturisi: - Tată, mi-am primit lecția. Dacă mă poți ierta, învață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
de „gogomanii“ de pâine, în locul patiseriei apăru peste noapte un depozit de lână neprelucrată. „Fețișoarele“ deveniseră împotriva Coranului! — Ai ceva să îmi spui despre ce-a fost în port? îl întrebase atunci, după ce copilul plecase. Omar se trezise făcând pe prostul: — Despre ce-a fost în port? Care port? Despre ce port vorbim? Faptul că își amintise așa, pe nepusă masă, despre Ghazal, cu amanta de față, îl derutase. Care din ele două îi era umbra și care perechea? Rămăseseră în
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
satu cela-n care ședea Împăratul dornic Era și un om de samă, un fruntaș... fusese vornic; (45) Avea trei feciori din cari doi or fost cum or fi fost, Oameni harnici și ca lumea - da cel mic era un prost. Cîtu-i ziua șade-n vatră și se joacă în cenușă, Prost ca gardul de răchită, șuiu ca clanța de la ușă. De vorbește, Cine - ascultă? Știe că nu-i de v-o samă, (50) Toți îi zic: ne - aude, Tontul, da
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
au zis: haidem și noi, Dulce măr e-mpărăția, de ne-a-ntoarce înnapoi Dumnezeu din calea lungă. - Cine-a fi să le găsească, Tot voinic din astă lume, de viță pămîntenească! (55) Deci cum vrură să se ducă, zice prostul: Hai și eu! Hai! că tot n-are ce face, ș-așa îmblă teleleu, Ne-a ține de-urît uitucul ș-a păzi la noapte focul. Deci făcur-un arc puternic și vorbiră ca-n tot locul Unde va căde săgeata, ei
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fetele-n sin - Dar pe min-mă chiamă Marcu Fug fetele ca de dracu. 293 Măi bădiță băiat prost Dar a sară unde - ai fost? C-a vinit altul mai frumos, Mai frumos și mai subțire, Nu ca tine-un prost din fire. 294 Pânză, pânză, fă-te mânză Și te du la mam-acasă Și rânchează doar te-a țasă. 295 Țurcă, țurcă, Rea de furcă, Pune furca și te culcă Și te scoală somnoroasă Vi găsi cînipa toarsă. Dar cînipa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la dânsa sufragiul, Da ea zice: - Bre! de unde are omu aista atîte parale? Vine la dînsu-n casă și zice - așa: - Eu te-oi lua de bărbat dacă mi-i spune de unde ai atâția bani. El zăluzise și i-o spus prostul. Da ea i-a făcut o cafea, nu știu cu ce și s-o bolnăvit el strașnic ș-o început a vărsa, ș-o vărsat rânza. Ș-a luat-o ea, a spălat-o, cine știe cu ce, a parfumat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lângă bombeul profesorului. Ioniță Dragu sări ars în picioare. Șoferul mototoli spasmodic fața de masă. ― Ce faceți?! Nu vă dați seama? E cri... Alt proiectil îi șuieră pe lângă ureche retezîndu-i cuvintele. Scarlat încercă să intervină: ― Lasă-i în pace. Sânt proști! Nu știu nici un cântec. ― Ba da! Ba da! Trebuie să știe! Vreau să-i aud. Să înceapă ăla urîtu'! Ioniță Dragu abia se ținea pe picioare. ― Ce... să cînt? ― Orice, dar mai repede. Trase încă o dată. Glonțul perforă mâneca profesorului
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]