3,125 matches
-
mai mare fată dintre frați și având În vedere situația căminului familial, ea a fost cea care a trebuit să aibă grijă de ceilalți frați, copilăria ei Împărțindu-se, astfel, Între asumarea diferitelor roluri de mamă, soră, fiică, momentele de răgaz În care Își permitea să-și trăiască vârsta fiind foarte rare: „.. .am fost cinci frați, trei băieți și două fete. Eu eram cea mai mare fată, așa că tot greul a căzut pe umerii mei. Eu trebuia să am grijă de
Fetele nopţii : povestiri de viaţă by Daniela Mirela David () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1167_a_1953]
-
CU GREU DE PE JOS, MERSE ȘCHIOPĂTÂND SPRE UN PAT DE CAMPANIE ȘI SE ÎNTINSE PE EL. CELĂLALT ÎNCETĂ SĂ ÎȘI MAI MASEZE GLEZNA ȘI SE TÂRÎ SPRE UN SCAUN, ÎN CARE SE PRĂBUȘI, STĂPÂNIT DE O SUFERINȚĂ VIZIBILĂ. Marin avu răgazul să observe că în cameră se aflau șase oameni. Toți păreau să fie ofițeri ai Controlului; doi dintre ei aveau în jur de treizeci de ani și dădeau impresia de competență. Trei erau foarte voinici și depășiseră patruzeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
fiecare zi, urmărim jurnalul În fiecare seară, oftăm, ne spunem unul altuia că așa nu se mai poate continua, semnăm ici și colo câte o petiție, dar practic nu facem nimic. Zero. Zeero. Nimic. — Corect, spuse Ted, iar după un răgaz de gândire, În care Își umplu și Își aprinse din nou pipa, adăugă moale: —Yael face de două ori pe săptămână muncă voluntară la Comitetul pentru Progresul Toleranței. Dar se pare că În curând va fi o disensiune și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Français La Mathe le Vayer 239. „Unii prețuiesc cărțile după grosimea lor, ca și cum ar fi fost scrise să-ți exersezi brațele, nu mintea.” Baltasar Gracian y Morales 240. „Mă simt mai fericit stăpân acasă pe cărțile mele și cu puțin răgaz decât Mazarin cu toți banii și neliniștile sale.” Gui Patin 241. „Știința a câștigat mai ales din cărțile prin care au pierdut creatorii lor.” Thomas Fuller 242. „Acela căruia îi place cartea, nu va duce lipsa unui prieten credincios, a
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
în mine.” Michel de Montaigne 562. „Locurile și cărțile pe care le revăd mă bucură întotdeauna cu o prospețime.” Michel de Montaigne 563. „Și dacă nimeni nu mă va citi, mi-am pierdut oare timpul, ocupându-mi atâtea ore de răgaz cu cugetări atât de folositoare și de plăcute.” Michel de Montaigne 564. „Trimite-ți cartea-n lume, Faustine! Gândirea ta frumos înveșmântată Va fi de-Atena însăși lăudată Și de înțelepții toți primită bine. Îți bate astăzi gloria la ușă
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
birou, de unde Mika-Le nu lipsea de teamă să nu vie vreo listă de furnizori sau de invitați trimisă de Elena. De altfel, așa cum bine își închipuise, nu era prea mult de muncă. Adăpostul si hrana odată asigurate, poate că avea răgazuri acum pentru alte măiestrii, dar nu era prilej. Secretarii nu erau "esteți" și cumnatul nu da ,,ecou"' decât la numele Elenei. Totuși domnișoara Norica se acomodase, în afară de Adolf, ea niciodată nu lucrase erotica decât in vedere de beneficii. Se putea
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
planetă. Era un gând pe cât de neașteptat, pe atât de straniu. Căci îi urâse pe ceilalți corli și luptase fără milă împotriva lor. Iar acum, vedea în puținii care mai rămăseseră în viață niște rude apropiate. Dacă ar fi avut răgazul să se înmulțească, nimeni - cu atât mai puțin acești oameni - nu li s- ar mai fi putut împotrivi. Gândindu-se la această posibilitate, se simți copleșit de propriile-i limite și de singurătatea lui - era singur contra o mie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Eggert îi spuse: - V-am auzit, domnule director, și vă pot asigura de pe acum că ipoteza unei demente spațiale este exclusă. Gâtlejurile victimelor au fost zdrobite de o forță egală cu aceea a zece oameni. Și n-au avut nici măcar răgazul să strige. Doctorul tăcu o clipă, apoi întrebă: - Ce-i cu motanul nostru, domnule director? - Motanul e în cușca lui, doctore, îi răspunse Morton, scuturând din cap. Se plimbă de colo până colo. Aș dori că experții să-mi spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
coborât în sala motoarelor. Grosvenor era uimit că ceilalți nu-l întrerupseseră: era limpede că-l luau drept un asistent al răposatului Breckenridge. Asemenea confuzii erau firești la bordul unei nave atât de mari, ai cărei oameni nu avuseseră încă răgazul de a-i cunoaște pe toți tehnicienii de rang inferior. Kent i se adresa directorului, pe un ton calm: - Deocamdată, avem de înfruntat un monstru neobișnuit, care a pus stăpânire pe navă, controlând sala motoarelor și energiile ei aproape nelimitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
momente critice, cum era cel prin care trecea acum nava Space Beagle. În realitate, nu exista nici un motiv pentru că Morton să nu fie lăsat să conducă personal experiența pe care o propusese. - Domnule director, îi spuse Pennons, n-o să aveți răgazul să-mi explicați totul în amănunt. Continuați să dați ordine! Iar dacă nu voi fi de acord cu vreunul dintre ele, vom mai discuta. Era un fel elegant de a-i recunoaște autoritatea. Ca mecanic-sef, Pennons era el însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pasiv la această operațiune, pe care o putea, cel mult, critica. Auzi deodată glasul lui Morton pe rețeaua principală: - Așa cum v-am mai spus, e vorba de o experiență. Ea are la baza presupunerea că monstrul n-a avut încă răgazul să facă ravagii în sala motoarelor. Trebuie să profităm de ocazie, pentru a-l captura, înainte ca monstrul să poată trece el însuși la atac. Dar, în afară de această posibilitate de a-l nimici imediat, m-am mai gândit la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
amân. Cred că aș putea să anulez fără nici o dificultate ședința programată de azi în douăsprezece zile, spuse el ca și cum ar fi gândit cu glas tare. Și, punând la loc calendarul, se ridică brusc și adăugă: vei avea astfel un răgaz de douăzeci și două de zile ca să te aperi! Grosvenor se ridică încetișor din fotoliu. Nu voia să facă nici un comentariu asupra "răgazului" ce i se acorda. Deocamdată, acesta i se părea mai mult decât suficient, dar n-avea rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu glas tare. Și, punând la loc calendarul, se ridică brusc și adăugă: vei avea astfel un răgaz de douăzeci și două de zile ca să te aperi! Grosvenor se ridică încetișor din fotoliu. Nu voia să facă nici un comentariu asupra "răgazului" ce i se acorda. Deocamdată, acesta i se părea mai mult decât suficient, dar n-avea rost să i-o spună lui Morton. Ar fi putut crede că se gândește numai la el. Trebuia să recapete controlul asupra propriei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
cu o substanță pe care n-am mai văzut-o până acum. Deocamdată, ventilatoarele noastre au respins această substanță, trântindule-o în obraz, numai că au început să-și instaleze propriile lor ventilatoare. Marea noastră problemă este următoarea: vom avea oare răgazul de a-l învinge pe Leeth înainte ca grupul lui Kent să ne atace cu toate forțele sale? Problema timpului îl preocupa și pe Grosvenor. Își duse discret mâna dreaptă la încheietura celei stângi și atinse comutatorul care controla emisia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
buton roșu) mă poți deconecta chiar și mai devreme. Dar să n-o faci decât în caz de urgență. - Ce numești dumneata "urgență"? - Dacă vom fi atacați, răspunse Grosvenor, cu șovăială în glas. Ar fi preferat să-și acorde un răgaz mai mare. Dar nu era vorba doar de un experiment științific, ci de o luptă pe viață și pe moarte. Gata să treacă la acțiune, își duse mâna la cadranul aparatului și așteptă. Sosise momentul. Încă puțin și inteligenta acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
pretinde că a văzut o umbră roșie dispărând printr-un planșeu. Ne-am putea limita, pentru moment, cercetările în partea de jos a navei. Echipele noastre de intervenție tocmai se pregăteau să treacă la atac. Nu ne-ați dat suficient răgaz. - Nici n-am fi avut cum, replică Morton, pe un ton înțepat. Grosvenor, care asculta această discuție, își spuse că nu era chiar așa. Von Grossen se lăsase prins vrând să-i arate monstrului, printr-o schemă, că putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
fier ce ducea spre un balconaș. O clipă mai târziu, Morton veni și el acolo, ținând în mână un teanc de hârtii. După ce i le arătă căpitanului, directorul li se adresa astfel oamenilor din sală: - Acesta este primul moment de răgaz pe care-l avem de când monstrul s-a strecurat la bord, în urmă cu mai puțin de două ore - da, oricât de neverosimil ar părea, n-au trecut de-atunci nici două ore! Căpitanul Leeth și cu mine am citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
grijă viitoarea victimă. Omul pe care îl omorâse fără să vrea îi îngăduise să constate că stomacul și intestinele sunt potrivite scopului său. De aceea, era hotărât să-i vâneze îndeosebi pe bipezii cu stomacul mare. Până să aibă oamenii răgazul de a-l prinde în raza unui proiector, Ixtl o și zbughi împreună cu unul dintre ei. Ajustându-și structura atomică, trecu rapid prin tavan spre etajul inferior, apoi traversă și planșeul acestuia și ajunse, cu prada lui, în enorma cală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
vocea lui Korita: - Personal, sunt de acord cu părerea lui Smith. Voi merge chiar mai departe decât el, spunând că avem de-a face cu un inamic care-și va da curând seama că nu trebuie să ne lase nici un răgaz. Din acest motiv, și din altele, socot că monstrul nu ne va permite să energizăm întreaga navă. Căpitanul Leeth rămase tăcut, dar vocea lui Kent se auzi iarăși, din sala motoarelor: - Korita, ce crezi că va face când își va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
sacrificăm pe von Grossen și pe ceilalți, poate chiar pe noi toți, dar ai dreptate. Proprietatea particulară nu e ceva sacru pentru noi. Cât despre von Grossen și ceilalți patru, adăugă el pe un ton aspru - încă n-am avut răgazul să-ți vorbesc despre nota pe care i-o dădusem lui Morton - pentru toți cinci, cred că moartea ar însemna o adevărată binecuvântare. - Ai dreptate, Smith! exclamă cineva. Cu cât vor muri mai repede, cu atât mai bine va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
domnilor. Când ieși pe coridor, Grosvenor simți cum cineva îl apucă de braț. Întorcându-se, îl recunoscu McCann, șeful secției de geologie, care-i spuse: - În ultimele luni am fost atât de ocupat lucrările de reparații, încât n-am avut răgazul să te invit în secția mea. Presupun că, atunci când vom debarca pe vreo planetă, utilajul secției de geologie va fi folosit în scopuri pentru care nici nu a fost destinat. Un nexialist ar putea atunci să ne fie de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
așteptam să te văd venind aici... împreună cu doi gealați. În aceste condiții, cred că am dreptul să cer să-i convoci pe șefii de secții, pentru a-mi da posibilitatea să le prezint personal recomandările mele. Dacă ar fi avut răgazul, și-ar fi ridicat brațul ca să se apere: mai furios decât bănuise el, Kent îl plesni peste gură, exclamând: - Te crezi deștept, ai?! Pretinzi că ești bolnav? Oamenii loviți de anumite boli stranii își ies uneori din minți și trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
monstrului roșu? îl întrebă McCann. - Ți-am mai spus. În cazul de față e vorba de o situație pe care am creat-o eu însumi. Am muncit ore întregi pentru a-mi pune pe picioare instalația, ceea ce n-am avut răgazul să fac împotriva acelor monștri. Crede-mă, dacă aș fi fost eu șeful expediției, n-am fi pierdut atâtea vieți în situațiile de care ai pomenit. - De ce n-ai preluat comanda? - Era prea târziu. Nu mai era timp. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Ce este omul, ca să-ți pese atât de mult de el, ca să iei seama la el, să-l cercetezi În toate diminețile și să-l Încerci În toate clipele? CÎnd vei Înceta odată să mă privești? CÎnd Îmi vei da răgaz să-mi Înghit scuipatul?“ Și spune: „Nu voi trăi În veci.“ „Căci voi adormi În țărână.“ Această prea mare exigență față de conștientul și capacitățe umane a suprasolicitat rezistența umană. Nu vorbesc doar de exigența morală, ci și de cea față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
gărzile nu aveau datoria de a interveni. Ștefănel ascultă tânguirile negustorilor, plânsetul femeilor, zgomotele tarabelor desfăcute În grabă. Negustorii de oglinzi Începură și ei să strângă, dar mărfurile lor erau delicate, unele aveau mari dimensiuni, iar transportul lor Într-un răgaz scurt nu era cu putință. Firește, toate acele oglinzi vor fi făcute cioburi. Chiar și mica oglindă kagami, despre care Îi vorbise Midori. - Nu e nevoie... spuse tânărul Într-un târziu. Negustorul de oglinzi care se afla În apropierea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]