3,561 matches
-
Unul dintre ele era locuitor al Marelui Ducat, iar celălalt era cel de vorbitor de limbă lituaniană. Acești lituanieni locuiau nu doar în Lituania modernă, dar și în Prusia Răsăriteană și în spații vaste din Belarusul zilelor noastre. În Prusia Răsăriteană numele era folosit pentru a numi numeroasa minoritate lituaniană (Lithuania Minor), în vreme ce în tărâmurile slave ale Marelui Ducat, numele se referea mai ales la locuitorii țării. În Belarus, belarușii, în special cei catolici, se considerau lituanieni, în vreme ce alte populații, așa cum
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
oficiale ale Marelui Ducat al Lituaniei au fost limba ruteană, (numită limba belarusă veche de către belaruși și limba slavonă de cancelarie de către lituanienii), limba poloneză și limba latină. Limba ruteană a fost folosită până în 1697 pentru redactarea corespondenței cu țările răsăritene sau a unor acte oficiale precum au fost Lietuvos Didžiosios Kunigaikštystės statutai - Codurile de legi, după care a fost înlocuită de limba poloneză. Latina era folosită în relațiile cu țările occidentale. Cum sentimentul național nu era atât de dezvoltat, nobilii
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
sentimentul național nu era atât de dezvoltat, nobilii care migrau dintr-un ținut în altul se adaptau realităților locale și adoptau limba și cultura noului cămin. De aceea, șleahticii lituanieni care s-au mutat în regiunile locuite preponderent de slavii răsăriteni au adoptat după o vreme cultura acestora din urmă. În momentul apariției Marelui Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Ducat, etnicii lituanieni formau aproximativ trei sferturi din populația țării. Odată cu ocuparea de noi teritorii slave, proporția de lituanieni a scăzut până spre o treime din totalul populației. Alte etnii din Marele Ducat erau evreii lituanieni și tătarii. Numărul slavilor răsăriteni ajunsese atât de importante în ducat, încât limbile vorbite de aceștia erau folosite pentru redactarea legilor. Acesta este motivul pentru care Marele Ducat al Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, alături de alte țări precum Polonia și Rusia
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
Lituaniei este considerat de multe ori un stat slav, alături de alte țări precum Polonia și Rusia. În ciuda numeroaselor achiziții teritoriale pașnice din Rutenia, ducatul putea face apel la forța militară, care era atât de mare, încât era singura din Europa Răsăriteană care putea face față cu succes Hoardei de Aur. Aproape de fiecare dată când mongolii au încercat să oprească expansiunea statului lituanian, hoardele au fost înfrânte. În 1333 și 1339, lituanienii au reușit să învingă forțe importante mongole care au încercat
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
mongolii au cucerit aproape întreaga Rutenie, ei au încercat să păstreze populația slavă unită. Venirea triburilor baltice care atacau Masovia l-a făcut pe ducele Konrad de Masovia să-i invite pe Cavalerii Teutoni să se așeze în zonele Prusiei Răsăritene. Luptele dintre triburile baltice și teutoni le-au oferit triburilor lituaniene timpul necesar să se unească. Datorită prezenței puternicilor vecini din sud și nord, nou formatul stat lituanian și-a concentrat efortul expansionist militar și diplomatic aproape exclusiv spre răsărit
Marele Ducat al Lituaniei () [Corola-website/Science/302128_a_303457]
-
ducatului fusese eliberat în timpul unei revolte populare care se dezvoltase dintr-o răscoală împotriva recrutărilor din 1806. Una dintre primele sarcini ale noului guvern era de a asigura aprovizionarea cu alimente a armatei franceze care lupta împotriva rușilor în Prusia Răsăriteană. Ducatul Varșoviei a fost creat de Napoleon Bonaparte, în baza unora dintre prevederile tratatului de la Tilsit cu Prusia. Crearea ducatului s-a bucurat de sprijinul atât al republicanilor din Polonia împărțită, cât și al marii diaspore poloneze din Franța, care
Ducatul Varșoviei () [Corola-website/Science/302146_a_303475]
-
pe planul concurenței comerciale, s-a transformat încă din cursul secolului al VI-lea în lupte înverșunate. Sicilia și Sardinia erau obișnuitul teatru al acestor confruntări, dar nici coasta de sud a Franței, unde foceenii fundaseră Massalia (Marsilia) sau coastele răsăritene și sudice ale Spaniei, nu erau scutite de asemenea ciocniri sângeroase. Alături de fenicieni, etruscii, aliații lor reprezentau un alt dușman înverșunat al coloniștilor greci. În a doua jumătate a secolului al VI-lea (cca 535), etruscii au izbutit să-și
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
, cunoscut și ca Ioan Chrysostom (în , n. 347 în Antiohia - d. 407), a fost arhiepiscop de Constantinopol, una din cele mai importante figuri ale patrologiei creștine, considerat sfânt deopotrivă în Biserica Răsăriteană și în Biserica Apuseană, care îl venerează cu titlul de doctor al Bisericii. A adoptat o poziție împotriva "creștinilor iudaizați" cu opt predici în acest sens, având astfel un rol în dezvoltarea antisemitismului creștin. Sf. s-a născut la Antiohia
Ioan Gură de Aur () [Corola-website/Science/302162_a_303491]
-
profesionist. Împreună cu istoricul Johann Böhm și cu cercetătorul Georg Herbstritt editează revista de specialitate bianulă de istorie, literatură și politică, Halbjahresschrift für südosteuropäische Geschichte, Literatur und Politik. Este membru al Cercului de lucru pentru istorie și cultură pentru Europa centrală, răsăriteană și de sud-est (Arbeitskreis für Geschichte und Kultur in Ostmittel- und Südosteuropa e.V.), a activat în Comitetul pentru Drepturile Omului din România (din cadrul Fundației „Heinrich Böll”) și a fost membru al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România (prezidată
William Totok () [Corola-website/Science/302192_a_303521]
-
здальское кня́жество), sau Rusia Vladimir-Suzdal (Влади́мирско-Су́здальская Русь) a fost unul dintre cele mai importante cnezate care au apărut după destrămarea Rusiei Kievene, în secolul al XII-lea fiind cel mai puternic stat al slavilor răsăriteni până în secolul al XIV-lea, când a dispărut, devenind parte a Cnezatului Moscovei. Cnezatul Vladimir-Suzda este considerat ca fiind leagănul limbii Rusiei Mari și a naționalității ruse. Principatul a ocupat un teritoriu întins în partea de nord-est a Rusiei Kievene
Cnezatul Vladimir-Suzdal () [Corola-website/Science/302209_a_303538]
-
, termen teologic care se referă la problema "purcederii" Sfântului Duh de la Dumnezeu Tatăl și de la Dumnezeu Fiul (lat: ""). Problema în cauză constituie pretextul unei dispute istorice între Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) și cea Apuseană (Catolică), teologii ortodocși susținând că Duhul Sfânt purcede numai de la Tatăl, în vreme ce colegii lor catolici consideră că Sfântul Duh purcede de la Tatăl și de la Fiul. Filioque este una din cauzele Marii Schisme. Biserica Ortodoxă își susține
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
următor [15, 26], Iisus Hristos se referă explicit la purcederea Duhului Sfânt: "" Iar când va veni Mângâietorul pe Care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"". De asemenea Biserica Răsăriteană face apel și la gestul papei Leon al III-lea, de la începutul secolului al IX-lea, de respingere a hotărârii sinodului de la Aachen de a adăuga Filioque la Simbolul credinței, marcând această decizie prin gravarea celor două plăci de argint
Filioque () [Corola-website/Science/302557_a_303886]
-
politică era instabilă. În 383, un general puternic și popular numit Magnus Maximus a preluat puterea în Occident și l-a forțat pe fratele vitreg a lui Grațian, Valentinian al II-lea, să fugă în spre est pentru ajutor; împăratul răsăritean Teodosiu I a restaurat prompt puterea. În 392, "magister militum" franc și păgân, Arbogast, l-a asasinat pe Valentinian al II-lea și a proclamat un senator obscur numit Eugeniu ca împărat. Rebeliunea a fost depășită în 394 de Teodosiu
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
populația romanizată în mâinilor invadatorilor, în primul rând de către picților și apoi de către saxoni, angli și iuți care au început să se stabilească definitiv în aprox. 440. Moartea lui Honorius în 423 a fost urmată de criză până când guvernul roman răsăritean, cu forța armelor l-a instalat pe Valentinian al III-lea ca împărat occidental în Ravenna, cu Galla Placidia în calitate de regent în timpul minorității fiului ei. După lupte violente cu mai mulți rivali, și împotriva dorinței lui Placidia, Aetius a crescut
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
ocupat de mai multe triburi. În secolul al VI-lea, Imperiul Roman de Răsărit a reușit să recucerească zone întinse din fostul Imperiu Roman de Apus. Cel mai mare succes au avut campaniile generalilor Belizarie și Narses, în numele împăratului roman răsăritean Iustinian I (533 - 554). Teritoriul vandal care a ocupat fosta provincie romană Africa de Nord a fost recâștigat, în special pe teritoriul centrat în jurul orașului Cartagina. Un an mai târziu, Sicilia, Sardinia, Corsica, Dalmația, precum și Insulele Baleare au fost ușor de capturat
Imperiul Roman de Apus () [Corola-website/Science/302542_a_303871]
-
biserici și, în cele din urmă, cultul icoanelor. Al patrulea Conciliu din Constantinopol (al optulea ecumenic), care conține condamnarea lui Fotie, a însemnat o mare ruptură între cele două Tradiții creștine: Răsărit și Apus (Bizanț și Roma). De altfel, Biserica Răsăriteană (Ortodoxă) nici măcar nu-l recunoaște ca fiind Ecumenic. Conciliile s-au confruntat cu probleme instituționale, au dictat reguli morale pentru cler și pentru popor, au intervenit în disputele privitoare la raportul Biserică-Papă-Împărat-putere laică, au tratat și tematici teologice(de ex.
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
au intervenit în disputele privitoare la raportul Biserică-Papă-Împărat-putere laică, au tratat și tematici teologice(de ex. condamnarea Dualismului Cathar). Cle două Concilii din secolul al XV-lea au dezbătut raportul dintre Conciliu și Papă, au încercat restabilirea unității cu Biserica Răsăriteană, au schițat reforma organismului Bisericii. După ce la-nceputul anilor 1500 un nou Conciliu (Lateran V) a reluat fără succes însă aceste ultime încercări, Conciliul tridentin (din Trento), pe lângă sancționarea rupturii provocate de Reforma protestantă, a construit un pachet doctrinar și
Sinod () [Corola-website/Science/302566_a_303895]
-
de construire a unei zone de securitate de jur împrejurul Uniunii Sovietice, similară înființării de mai târziu a Pactului de la Varșovia a statelor satelit comuniste și a semnării cu Finlanda postbelică a unui acord de prietenie, cooperare și asistență mutuală. Deși Karelia Răsăriteană nu a fost niciodată parte a Finlandei, majoritatea locuitorilor regiunii erau înrudiți cu finlandezii. După declararea independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat al eliberării locuitorilor ei de opresiunea sovietică. Ca rezultat, au avut loc
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
semnării cu Finlanda postbelică a unui acord de prietenie, cooperare și asistență mutuală. Deși Karelia Răsăriteană nu a fost niciodată parte a Finlandei, majoritatea locuitorilor regiunii erau înrudiți cu finlandezii. După declararea independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat al eliberării locuitorilor ei de opresiunea sovietică. Ca rezultat, au avut loc câteva expediții (expediția Viena și expediția Aunus), dar acestea au eșuat. Finlanda a ridicat problema Kareliei Răsăritene de câteva ori la Liga Națiunilor, dar fără
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
independenței Finlandei, numeroase voci au cerut anexarea Kareliei Răsăritene cu scopul declarat al eliberării locuitorilor ei de opresiunea sovietică. Ca rezultat, au avut loc câteva expediții (expediția Viena și expediția Aunus), dar acestea au eșuat. Finlanda a ridicat problema Kareliei Răsăritene de câteva ori la Liga Națiunilor, dar fără nici un succes. În cercurile politice, altele decât cele de stânga, rolul Imperiului German în victoria guvernului "alb finlandez" împotriva rebelilor socialiști din timpul războiului civil finlandez era amintit cu simpatie, deși toată lumea
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
american ca aceste informații să nu ajungă la urechile germanilor. La 22 septembrie, prin intermediul ambasadorului norvegian, guvernului finlandez i-a fost prezentată o notă a britanicilor prin care se cerea expulzarea tuturor trupelor germane din Finlanda și retragerea din Karelia Răsăriteană pe poziții aflate dincolo de frontierele existente înaintea Războiului de Iarnă. Marea Britanie amenința Finlanda cu declararea războiului. Declarația de război a fost remisă de Ziua Independenței a Finlandei, 6 decembrie. În decembrie 1941 armata finlandeză a atins malurile râului Svir, (care
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
Declarația de război a fost remisă de Ziua Independenței a Finlandei, 6 decembrie. În decembrie 1941 armata finlandeză a atins malurile râului Svir, (care leagă extremitatea sudică a Lacului Ladoga cu Lacul Onega, râu care marchează limita sudică a Karelia Răsăriteană. La sfârșitul anului 1941 frontul s-a stabilizat pe aceste poziții, iar finlandezii nu au mai întreprins alte acțiuni ofensive majore în următorii doi ani și jumate de război. Moralul trupelor a scăzut când soldații și-au dat seama că
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
țară. Evreii finlandezi au fost recrutați în armata națională, evreii nefiind doar tolerați în Finlanda, dar multor refugiați evrei li s-a acordat azil, numai 8 din cei peste 500 de refugiați fiind predați naziștilor. Sinagoga de campanie din Karelia Răsăriteană a fost probabil unica de acest fel din armatele Axei în timpul războiului. Au existat câteva cazuri în care ofițeri finlandezi evrei au fost decorați cu Crucea de Fier, distincție refuzată însă de către aceștia. Între 2.600 și 2.800 de
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
de finlandezi din efectivele care asigurau administrarea și paza lagărelor au fost acuzați de crime de război. Dintre aceștia, 658 au fost achitați, iar 723 au fost condamnați. Un mare număr de emigranți sovietici care au fost colonizați în Karelia Răsăriteană după anul 1917 au fost internați în lagăre de concentrare. Populația rusească a fost fie evacuată, fie, în cazul bărbaților, înrolată în armată. Doar o treime dintre cei 470.000 de locuitori pe care îi avea Karelia Răsăriteană în momentul
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]