3,048 matches
-
Camera era Întunecată. O parte din geam dispăruse, iar domnul Leonard o Înlocuise cu o bucată de linoleum. Patul era Înalt, cu o cuvertură brodată cu fir de bumbac, care se rodea Încet; era acel gen de pat care Îți răscolea gîndurile, deloc plăcut, făcîndu-te să te gîndești la oamenii care, de-a lungul anilor, au dormit În el, au făcut dragoste În el, au murit În el, s-au zvîrcolit În el cuprinși de febră. Degaja un miros ușor acru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
tăiaseră În pietre și scoici ascuțite. Încercă să nu se mai uite la ei În timp ce urcau treptele; brusc i se făcuse groază să vadă cumva piciorul alb al vreunui băiat cu sînge pe el. Își coborî capul și Începu să răscolească din nou plaja. Găsi un pieptăne cu dinți rupți. Săltă un ciob dintr-o ceașcă de porțelan care avea Încă un mîner delicat. Apoi - fără să-și dea seama de ce, poate că cineva Îi pronunțase numele și cuvintele Îi ajunseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
văzuse haosul de dincolo. Nu-i venea să creadă. Rămase cu mîinile la inimă. O, Doamne Sfinte! Fetele, În spatele ei, țipau Întruna. Picioarele lui Kay alunecară Încă o dată cînd gardianul Încercă o manevră cu bătrîna peste moloz. La fiecare pas, răscoleau un alt nor de praf, pene și funingine. Dar În cele din urmă, ajunseră la ceea ce fusese Înainte grădina din față. Găsiră cîțiva școlari dîndu-se huța agățați de mînerele ușilor ambulanței. Aveți nevoie de ajutor, domnule? i se adresară băieții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Aspirație nostalgică Casa mea e-n bătaia oceanului dar talazurile nu vor dovedi să captureze dragostea profundă, s-o împrăștie și s-o doboare. Nu pot s-aștept, te caut răscolind ținutul de ape din Golful Biscaya<footnote Marea Cantabriană = golful Biscaya footnote> care freamătă-n apropierea mea. Valuri uriașe mă frământă fulguind în inima mea pierzîndu-se în imensitate. Unde ești ? Casa mea e-n bătaia oceanului.
Aspira?ie nostalgic? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83914_a_85239]
-
și privesc preț de câteva secunde, șocată, la grupul de tineri care se hlizesc cu gurile pâna la urechi.. - Ce o mai fi cu ăștia?, bombănesc printre dinți. Însă mă grăbesc să intru , îmi văd mai departe de treaba mea, răscolind cu privirea rafturile.Vânzătoarea vădit mirată de apariția mea, cu un zâmbet malițios abia schițat în colțul gurii, mă întreabă dacă am găsit ce doream. - Da, răspund scurt și înhaț de pe raft un Danone, o banană mai coaptă, și un
Proz? by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83384_a_84709]
-
sigură că Roo s-a Întors cu el. Dar, când a vrut să-l culce pe Ben la prânz, nu au reușit să-l găsească. Ben e distrus. A urlat și a tot urlat În timp ce Paula căuta prin casă. A răscolit peste tot, dar cangurul e de negăsit. Îl aud pe Ben sughițând de durere pe fundal. Ce-a apucat-o să-l scoată pe Roo din casă, În primul rând? Nu-mi vine să cred că Paula a putut fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
o vînătaie În formă de semilună, care-i pornea de la pometul stîng și ajungea la rădăcina nasului cărnos, și faptul că gingiile de pe maxilarul de sus păreau umflate. Văzîndu-mă, s-a Întors imediat și a pornit Într-un craul rapid, răscolind apa cu mîinile, urmată de o coadă de păr lung și negru ca un șarpe de apă. A urcat scara din capătul puțin adînc al bazinului, a Înșfăcat un halat flaușat de pe un scaun din apropiere și a dispărut În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
apartament, probabil de teamă să nu-i vină polițistului ideea că exista vreo relație personală Între mine și ea. Miguel, șoferul cel morocănos al familiei Hollinger, tocmai deschidea poarta pentru Cabrera cînd l-am ajuns și noi din urmă. VÎntul răscolise cenușa Întinsă peste grădini și terenuri de tenis, dar proprietatea era În continuare scăldată Într-o lumină marmorată, tărîm al tristeților Întrezărit Într-un vis bolnăvicios. Moartea sosise la familia Hollinger și se hotărîse să rămînă, Întinzîndu-și poalele peste potecile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pantofi. Nepoata lor Își bagă-n venă, la baie. Gospodărie serioasă. Mai pe șleau, În casa Hollinger nu domnea decența ireproșabilă. — Nu domnește ea În toată Estrella de Mar, și nici altundeva. Eu n-aș suporta să Înceapă unii să răscolească prin rufele mele murdare. — Paula, eu nu făceam judecăți morale. Așa, nici nu-i greu să te gîndești la o mulțime de oameni care ar fi avut motive serioase să dea foc la casă. Ce zici, dacă Andersson depistase că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Nu putea să intre în mare. Se așeză pe o piatră de dig, cufundându-și tălpile goale în apă, în timp ce inima îi bubuia, în mod inexplicabil. Plaja era pustie și vântul adia plictisit și nestatornic, împingând valurile de colo-colo și răscolind fără elan câteva movilițe de nisip. Un pescăruș solitar se plimba grav de la un capăt la celălalt al digului, ca un metronom. Valuri mici se zbăteau nevolnic, lăsând dâre de spumă albicioasă printre pietrele digului, ca niște vietăți care încercau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
firav și tăcut, ca și nisipul degradat, dintr-o clepsidră hodorogită, semănând cu masca osoasă a Morții. Când nedreptățile devin strigătoare la Cer și lucruri ciudate se petrec sub rădăcinile noastre, de undeva, revine un spirit al poporului, care zămislește, răscolind în realitatea ostilă și tulbure: crâmpeie de adevăruri ies la iveală, ca irizările petelor de petrol pe fața apei. Așa s-a auzit, că Grandomanul Internaționalei adusese cohorte de pribegi și de soiuri rele, din țări înapoiate, pentru a făuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
Bucovina. În mâna unui violonist de ocazie, care luase instrumentul de pe un scaun al orchestrei, ridicând-o la piept cu mână de maestru, vioara suspina în sonuri duioase, ce aminteau de Livenii lui Enescu. Pianistul, rășchirând degete subțiri și agile, răscoli și reașeză claviatura la loc, după trecerea acelui talaz grăbit al mulțimii clapelor ce reproduse nespus de fermecător aceleași suspine ale viorii, acompaniindu-și, melancolic, discursul insolit: Eh, rumene, rumene, rumene, rumeneee Ghive na mola landa zisia șeineee Eh, rumene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
rotunzi, ochii lui Albert sticliră de ațâțare. Cuvintele Fetei i se înfipseseră în inimă, ca o săgeată cu boldul de metal, înmuiat în otrava disprețului negru al ochilor ei. Pe loc îi replică, strunindu-și nemulțumirea: În foc domol, de răscolești, se-nalță, înviind, văpaia! Deodată, cu aprigă agerime, înșfăcă sulița grea, pe care Vânătorul o ținea în mâna vânjoasă. Surprins de neașteptata lui mișcare, O'Piatră dădu drumul armei. Albert își luă avânt și vârful de oricalc al suliței, minunat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
când se puteau bucurau de prezența lui Dumnezeu într-o biserică. Câteodată, seara, în fața unui foc la văpaia căruia frigeau slănină, voci melancolice se împleteau cu acordurile jalnice ale unei armonici. Smaranda întrebase pe unul din ei despre cuvintele care răscoleau, chiar dacă nu înțelegeai limba. Crezuse că aceștia plângeau după familiile sau țara lor, lucru de înțeles la niște oameni aflați departe de cei dragi din cauza războiului. Spre surprinderea ei, versurile deplângeau soarta tristă a celor condamnați la ani grei prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
împăciuitoare, bătuse soră cu moartea un soldat rus care se legase de soră-sa pe faleza din Constanța. Întâmplare în urma căreia rămase cu porecla de "Caftoi", dată de niște prieteni mai mucaliți. Stătuse ascuns o vreme pe la neamuri în timp ce rușii răscoleau ca turbați orașul după el pentru "ofensă adusă unei armate prietene". Dar cum se lămuriseră toți foarte repede cu ce fel de "prieteni" aveau de a face, primele bucurii aduse de către "glorioasa Armată Roșie" fiind tâlhăriile și siluirile, toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
în față. Schimbarea bruscă a vremii hotărăște pe Marius. Vine la timpul cel mai potrivit și în avantajul lui. Dă ordin de înaintare. Într-o tăcere absolută, soldații pornesc unul câte unul, pas cu pas, mai mult pe dibuite. Vântul răscolește sălbatic zăpada, o adună în troiene înalte ce îngreunează și mai mult pașii. Parcă au cărămizi în locul bocancilor. Condus mai mult de propriul instinct, locotenentul înaintează prin întuneric măcinat de spaimă. "Dă Doamne să nu rătăcim drumul! Și să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu fiica sa? - Pentru că i-aș fi pricinuit o tulburare imensă, așa cred. Nu e ușor să fi avut o fiică, iar fostul ei coleg, după șapte ani de la moarte să-ți facă testamentul. Vă dați seama ce-ar fi răscolit această coincidență? - Aveți dreptate. - De altfel, doamnă, despre fiica ei, eu n-am știut c-a murit, și nimeni din noi cei de atunci. Școala se terminase; am presupus ca s-a retras din cercul nostru de colegi, minții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
cazul poemului Memorabile - o înțeleaptă înseninare, atinsă în preajma sfârșitului. MEREU ÎN ZADAR Acesta care-mi vorbește e o pasăre fără cap, flacăra asta, pasărea asta, aceste trei țipete peste furtună, țipătul care cade sfâșiind cerul, țipătul ce-și ia zborul răscolind marea, și țipătul țipetelor ce se ciocnesc, e cântecul unui cap tăiat iar pumnii mei sunt pietre pe care le linge focul. Surâs de trăsnet, mâini de ocean negru, eu sunt victima voastră absurdă, alunec pe mătasea crudă, ah, ochiul
René Daumal by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/8664_a_9989]
-
Societatea junimei române din partea detruncheată a vechei Moldove aduce condolența membrilor săi pentru domnitorul decapitat. Comitetul. Curierul Balassan" comunică următoarele detalii: Telegrama aceasta fu întrebuințată ca mijloc pentru a învinui pe Societatea ce lucrează pentru răzvrătirea ordinei, pentru pregătirea unei răscoli și a[ltele]. Procurorul și comisarii se transportară în localul "Arboroasei", unde găsiră prezenți pe mai mulți membri. Procurorul începu percheziția, confiscă toate dosarele, actele și biblioteca societății, precum și întreaga ei avere în suma de vreo 5000 fl. v. a
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
povestește Homer? Aveam pe atunci în școală un subdirector cam brutal, profesor de gimnastică, singurul care mă umilea prin pedepsele pe care mi le aplica, prin stupiditatea lui sigură de sine, disprețul agresiv față de lecturile mele din afara programei școlare; îmi răscolea cărțile în pupitru, le silabisea titlul cu scârbă și le scutura de coperți ca și când s-ar fi așteptat să pice din ele fotografii pornografice (am acum un moment de falsă memorie, parcă au mai trăit și alții o astfel de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
ce poftă de mâncare ai acasă și cum e cu această poftă când ești invitat: o foame neașteptată te apucă la alții, în timp ce acasă, cu musafirii, totul ți se pare desapetisant. Clara mâncă totul, ca și ceilalți, în afară de Micu, care răscoli salata ca și când ar fi căutat ceva în ea și, în fapt, o lăsă așa, fără măcar s-o guste. Apoi Ana și Tasia ne aduseră un bulion cu un ou crud în el. "Victore, dar o ciorbă n-a gătit
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Aveam un scris foarte citeț și se înfundă în lectură. "Hm! făcea! Ce sânt astea?' îi răspunsei că sânt caietele mele de curs. Fă un pachet din toate astea!" se adresă el celuilalt și se ridică și începu să-mi răscolească biblioteca. Trântea cărțile pe jos, după ce le răsfoia, se mișca într-o parte, în alta, călca pe ele. Ce nevoie aveți de caietele mele de cursuri?" zisei, cu un glas din care indignarea și revolta pieriseră, fiindcă simțisem primejdia mortală
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
păstrez ca amintire." "Ba trebuie să uiți tot... O să-ți povestesc de ce ai luat trei ani..." "Trebuia să iau mai mult?" "Cel puțin șapte, căci așa am aflat, pentru nimic se dă trei ani, să aibă ei timp să-ți răscolească viața, și dacă găsesc ceva, îți mai dau..." "De caietele mele ai aflat ceva?..." "Sînt ascunse bine. Nu mi-a fost ușor să pun mâna pe ele, știam ce conțin și ai avut noroc că fratele unei colege de-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
de câteva ori în tâmplă, dar ușurel, cu gingășie, să nu mă doară). Ei, înțelegi? continuă el vîrîndu-mi de astă dată vătraiul sub nas, pe care mi-l puse apoi pe gură. Cu partea lui îndoită, cu ciocul cu care răscolea jarul în sobă și îmi împinse capul tot ușurel, dar ferm, de scândura carcerei. "Aici, uite aici, ar trebui să te lovesc", repetă el, și repetă și figura, ciocănindu-mi iarăși tâmpla. După care închise ușa, trase zăvorul și îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Ce-avea ăsta cu mine? Nu dormise, în loc să se culce stătuse probabil la gura sobei și cugetase. La ce oare? La familia lui? La muiere și la copii, la frați și la surori? Nu, stând cu vătraiul în mână și răscolind focul, se gândise la mine. Fumase probabil mai multe țigări, până ce gândul i se distilase și se făcuse esență de gând, rupt, detașat de vreo pornire turbure, până ce descoperise exact ceea ce îl deosebea și în același timp ceea ce îl lega
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]