2,830 matches
-
stabilea cumva, oare, prima înțelegere dintre cei doi, menită în întregime să dea a pricepe unul celuilalt că între ei iubirea s-a și înfiripat deja? Iar asta, ei bine, a ajuns foarte limpede să fie confirmat, căci, în scurtul răstimp, ce a urmat apoi, amândoi ajunseseră să fie în puterea minunată a dragostei, ce se revărsa în valuri peste sufletele lor. Între timp, Victor descoperise și vârsta reală a femeii, și neajunsurile trupești, ce decurg natural din această vârstă, dar
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dădu ca dintr-o stare înaintată de amorțeală totală, nemirându-se deloc de persoana care i-l ceruse și nepunându-și întrebarea cum de a pătruns dânsa în casa ei. Se scurseră, astfel, câteva clipe. Realizând, totuși, după un oarecare răstimp, se ridică brusc în capul oaselor și căscă ochii larg. - Ce ți s-a întâmplat, Adriana?, zise mai departe, fără șovăială, direct și hotărât, Luiza, stând dreaptă și cu brațele încrucișate. - Ah, tu erai, Luiza?!, bâlbâi buimăcită Adriana, ca un
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
s-ar fi închinat la ele în chip de icoană! Practic, devenise robul încătușat al patimii sale greșite. Iar aceasta dau asigurări că nu este o exagerare deloc. Într-adevăr, se vede limpede cam ce schimbare se petrecuse, într-un răstimp relativ nu foarte lung (repet: doar de câteva luni), cu eroul povestirii mele, fiindcă, dacă, la început, primele sale experiențe cu narcoticele fuseseră alegerea lui și le avusese numai dintr-o plăcere voluntară a sa, acum el se droga de-
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai întâlnisem niciodată atâta sinceritate pe metrul pătrat. Era și firesc să fie sinceră. Nu mai avea ce pierde, vorba ei. Confesiunea Monei era, pentru ea, ca o ședință de terapeutică. Povestind cu mine, se descărca repede. În tot acel răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
referă ca prin absurd, în primul rând la mine. Și să știi că nu numai în societatea medievală, pe vremea lui Mihai de Giulești, nu se putea trăi fără să asiști la trasul sforilor de către păpușari...-adaugă el după un răstimp râzând sacadat, a satisfacție-Îți place rolul meu, al secretarului valon de Hust? Cum nu? D-ta ești secretarul meu, domnule replic constatând că dormitam cu ochii întredeschiși, în timp ce fâșia asfaltată urca tot mai rebelă printre pâlcuri de arbuști, într un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
carne, salam, costiță, ouă, etc. Cel puțin cât cărasem zeci de găleți cu apă la rigola de lângă poartă, adică pe parcursul acelor ore, că au fost ore din moment ce am luat în calcul și spălarea pereților bazinului, nu fusesem bruiat deloc. În răstimpuri, mă spălam pe mâini și, odihnindu-mă pe unul din fotoliile de pai din verandă, sorbeam licorile pe care mi le lăsase doamna K.: coniac, cafea, vin, pepsi-cola (pe care n-o cumpărai decât pe sub mână, cu pile mari), etc.
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
cel mai vechi în această unitate, ca salariat, ar trebui să le știu pe toate, nu? Și Valy le explică pe scurt, pentru ce fusese destinată fosa și pe unde-și scotea capul, suflerul, în timpurile bune. În tot acest răstimp, lui Gerard îi fugi gândul la ultima discuție despre piesa de teatru . Întruna din zilele care urmaseră cutremurului, când Sima părea mai pornit ca oricând împotriva scenetei, o numise gunoi. Era convins că și Regizorul și toată lumea îi vor susține
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
o cunoscusem. Povestindu-i Reliei despre Iozefina, o vedeam în fața mea pe dactilografa textului meu dramatic, ca prin minune, plutind din nou deasupra noastră, ca un abur, și privindu-mă adânc în ochi, din seamă afară de insistent. Îmi priveam în răstimpuri, palmele și mă întrebam dacă ele au mângâiat cândva cu adevărat, acea piele catifelată a Iozefinei, refăcând pentru a nu știu câta oară, conturul coloanei vertebrale, a bărbiei, a coapsei, a genunchilor, a mâinii sau a pieptului. Îmi răsărea totuși
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un bărbat în așternut nespălată nici măcar pe picioare. I-aș fi scris multe și mărunte, dar cu siguranță, s-ar fi supărat pe mine definitiv. Ca să nu se supere, transformam orice rând de scrisoare într-un veritabil avorton și în răstimpuri, murmuram: N-a fost să fie. Cu toate acestea, undeva, în subconștientul meu, mai pâlpâia încă speranța îndreptării lucrurilor și a salvării marii noastre iubiri. Simțeam aceasta, dar ezitam să fiu eu cel care face primul, pasul. Ezitam, într-un
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și pe picioare; Ca întotdeauna, mai mult cerebrală, Reli se străduiește și acuma să pară cât mai afectivă și deci cât mai feminină. Fără să mă privească și fără ca eu să întorc capul s-o privesc, ea îmi strânge în răstimpuri mâna la piept, lăsând să se înțeleagă că gestul ei ar fi unul mai mult necontrolat. Mai apoi, același gest pare o formă de comunicare intenționat intimă. Cu fiecare strângere de-a ei, parcă ar spune: Gerard, ești al meu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
negustori din alte vremuri, când era posibil ca un singur om să cumpere o întreagă stradă de case, îl aștepta la fel de molcomă ca altă dată. Tocmai mijeau zorii și o pudră de zăpadă nevinovată, se cernea firav din înălțimi. În răstimpuri, glasuri răgușite de cocoși anunțau parcă ultimul început de zi. Cu un simulacru de suspin, Gerard deschise poarta și urcă dospit de nesomn, scările în spirală. Te așteptam, Pruncu - se auzi de undeva glasul gros, ca de femeie fumătoare, al
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Că, uită-te, la ea, ce burticuță mare are! Da. Așa e. Deci, mama-eroină a traversat pentru epoci istorice: a lui Ceaușescu, a lui Iliescu, a lui Constantinescu, iar acum, e la finalul aceleia a lui Băsescu. și, în acest răstimp, a dăruit țării, 111 copii! Bravo ei! Trecând pe la poartă doctorul veterinar, a fost curios să știe ce mai face și cum se mai simte mama-eroină. Bine, domnu’doctor, uite-o acolo. Tocmai despre ea discutam. Ce v-a făcut
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
și în capitală, la Santa Cruz. Știe la ce se pot aștepta yubani-i de la albi și nu cred că e de acord. Totuși, nu părea neliniștit. — Sunt aproape douăzeci de ani de când a plecat la ai săi și în acest răstimp nu s-a mai întors niciodată. Nu-și poate închipui cum stau lucrurile, dar își va da curând seama, sunt sigur. Era isteț tânărul ăsta, repetă el. Foarte isteț... — Un război ar însemna o catastrofă pentru partea asta a țării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Verdele selvei lăsă loc unui cenușiu al norilor joși, nori ce păreau că își descarcă apa de abia atingând coroanele copacilor și își aminti vorbele lui „Inti“ Ávila: „O regiune teribilă, unde plouă trei sute cincizeci de zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
ghemuindu-ne unul În altul, gemînd. Dintre toate actele zilnice ale omului doar În somn și În dragostea fizică am rămas nealterați și intacți În instinctele noastre Întocmai ca animalele. El doarme greu. Se răsucește pe toate părțile, scoate În răstimpuri sunete, frînturi de cuvinte dezarticulate, suspine, de parcă ar fi supus unor cazne, Încordată Îi pîndesc reacțiile, mă rog pentru el. CÎnd se destinde și respirația Își reia cursul normal, Îi privesc un timp profilul eliberat acum de orice emoție. Ovalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
puhavă, imbecilă, fără gînduri. Stau și număr În neștire, din cînd În cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
praștie.“ S-a terminat primul volum, mai bine nu citeam. E ca o premoniție. Cine știe ce mai e În stare să facă, Doamne ferește. Perdeaua a prins să se umfle zgîlțîită de o rafală de vînt. Din depărtare apar și dispar În răstimpuri fulgere scurte, tăioase, urmate de tunete Înfundate. Doamna E. pune cu grijă cartea pe noptieră, se Învelește, cuprinsă deodată de un frison, cu cearșaful pînă la gît și strigă să o audă domnul D. din camera de alături: — Ce faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu bucată ne-am refugiat În eresuri și-n lumi imaginare plăsmuind o realitate paralelă mai suportabilă cît am cîștigat și cît am pierdut am cîștigat Înțelepciunea lenei a răbdării a supunerii am pierdut violența reacției la durere scoatem În răstimpuri zbierete metafizice sîntem niște asini blînzi și placizi așteptăm) — Ce putem face doamna Oprișan, se schimbă vremurile, se schimbă lumea... Zici că ai fost pe jos pînă la Ciurel și cum e? — Deh, ce să zic, frumos. DÎmbovița Îi Înc-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
catolice din Ordinul Ursulinelor. Sibiul acelor ani a rămas pentru mine un oraș-retortă În care Îmi desăvîrșeam Într-un fel de tranșă alchimia. Toate acele pasaje de trecere Între două străzi asemenea unor tunele, unde la căderea nopții apăreau În răstimpuri licăririle speriate ale nasturilor fosforescenți, toate umbrele furișate de-a lungul zidurilor, mărite de ochii mei avizi de miracole și patrulele traversînd Ringul În pas cadențat, tinerii blonzi, supli, impecabili În uniformele lor de un verde cenușiu, glasurile lor aspre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
repetitiv, obsedant al muncii. Chiar existența melodiei cauzează și traduce căutarea armoniei în această înțelegere disonantă, concilierea între Natură și Om în necompletarea sa întreagă. Refugiul pare să existe în subtilitatea culorilor. În liniștea nopții, pe fundalul sonor relaxant, la răstimpuri, sunetele stridente îmi dădeau senzații stranii de-a lungul coloanei vertebrale, niște fiori inexplicabili ce îmi făceau trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
trupul să trepideze și mintea să-mi vadă flashuri de culori țipătoare. Pe acest suport melodic-metalic, ce mi-a produs impresii puternice, am realizat lucrarea ”Mons” ce redă lupta continuă dintre om și forța acalmică a naturii, dar care în răstimpuri se răzvrătește împotriva oamenilor, ce mereu, prin acțiunile lor, dezechilibrează liniștea și mediul înconjurător. Luminița Radu (România): Primul contact cu muzica holotropică m-a contrariat, pentru că așteptările mele erau altele. Speram să mă relaxeze, de altfel chiar creasem un spațiu
ARTĂ, DEGENERARE , KITSCH Arta holotropică, o reeducare a ”bunului simţ estetic'' by Edi APOSTU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/381_a_550]
-
bizar - că nu-și mai amintea cum ajunsese aici. Se trezise pur și simplu Într-o cameră odihnitoare, În care se auzea susurul unei fîntîni și În care mirosea a medicamente. Era iarnă, copacii erau negri, iar vîntul azvîrlea În răstimpuri ploaia În ferestre, sfîșiind liniștea din odaie. O dată, auzise un geamăt stins, venind de departe, dinspre cîmpuri și răsunînd ca sirena unui vapor. Cufundat În visele-i tulburi, Digby zăcea ore În șir... Atunci poate că și-ar fi adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
fi adus aminte de tot, dar n-avusese destulă putere să fixeze aceste reminiscențe vagi, destul curaj ca să lege Într-un tablou aceste crîmpeie răzlețe. Își lua fără să crîcnească medicamentele și se cufunda Într-un somn adînc, Întrerupt În răstimpuri de coșmaruri ciudate, În care apărea mereu o femeie... Abia după multă vreme i se vorbise de război, ceea ce făcuse necesară o lungă și substanțială expunere istorică. Digby Își dăduse seama că lui i se părea ciudat tot ceea ce celorlalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
imaginea sicriului bunicului rămânea o imagine fericită. Bruno o revedea apoi pe bunica În ziua sosirii lor În Marsilia, așezată pe un cufăr În mijlocul bucătăriei pardosite cu gresie. Între dale fojgăiau gândaci. Probabil atunci s-a tulburat mintea bunicii. În răstimp de câteva săptămâni, se succedaseră agonia soțului, plecarea precipitată din Algeria, mutarea, după multă căutare, În apartamentul din Marsilia. Era un cartier murdar din partea de nord-est a orașului. Până atunci, bunica nu pusese piciorul În Franța. Iar fiică-sa o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
clasă mijlocie generalizată, cu o putere de cumpărare crescând regulat; straturi sociale din ce În ce mai largi cădeau În sărăcie și șomaj. În schimb, duritatea competiției sexuale nu scădea, dimpotrivă. Trecuseră douăzeci și cinci de ani de când Bruno Îl cunoștea pe Michel. În acest teribil răstimp, avea impresia că nu s-a schimbat aproape deloc; ipoteza unui nucleu de identitate personală, nucleu inamovibil În caracteristicile sale majore, i se părea o evidență. Cu toate astea, porțiuni masive din propria lui istorie se cufundaseră Într-o uitare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]