2,766 matches
-
Bumbac, S. Fl. Marian, Ștefan Ștefurea. Disponibilizat în urma unui conflict cu conducerea liceului în 1890, este angajat de G. Popovici (Ț. Robeanu) că foiletonist la „Gazeta Bucovinei”, unde lucrează între 1891 și 1893 și în 1895 și 1896. În acest răstimp călătorește de mai multe ori la Viena, pentru a-și da examenul de capacitate, mereu amânat. De câteva ori ia parte la ședințele societății „România juna” din Viena și citește din foiletoanele sale. Din 1897, când apare la Cernăuți „Patria
TELIMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290128_a_291457]
-
între 399 și 414) și Hinon Zang (între 629 și 645). Cel din urmă menționează chiar stâlpul din Lumbīnī. Inscripția făcută de un discipol, cam la 230 de ani de la moartea lui Buddha, când tradițiile erau încă foarte vii și răstimpul prea scurt pentru ca un mit să se fi putut forma, rămâne o mărturie istorică de mare importanță. Copilul nou-născut a primit numele Siddhărtha (păli: Siddhattha), în a cincea zi după naștere, într-o ambianță solemnă. Numele său de familie era
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pentru Buddha, în primul rând, dobândirea acelei cunoașteri a naturii condiției umane în stare să conducă la izbăvire și, în al doilea rând, dobândirea certitudinii că el însuși a obținut eliberarea de suferințele acestei condiții. Ea a avut loc în răstimpul unei singure nopți cu lună plină din luna Vesakha (aprilie-mai în calendarul nostru), în anul 523 sau 532 î. Hr., pe când Buddha avea 35 de ani. Se spune că acesta ar fi rămas șapte zile sub arborele de pīpal, trăind bucuria
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
pentru a crește mai mult de două ori până în preaj ma Primului Război Mondial (în 1916 populația Capitalei se ridica la 381 279 de suflete 47) - devenind unul dintre centrele principale ale vieții po litice, economice și culturale din sud-estul Europei. În răstimpul de 44 de ani, perioadă la care se referă amănunțit amintirile lui Bacalbașa, orașul, care prin 1870 număra doar câteva edificii mai importante și nici un mo nument (Universitatea, Teatrul Național, Turnul Colței, mai multe biserici vechi și palate boierești), se
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
bulevarde (estvest și apoi, parțial, nord-sud), se canalizează Dâm bovița, se dezvoltă industria etc., centrul orașului începând să capete în linii mari înfă țișarea pe care o știam până acum câteva decenii. Pentru a sugera pro gresele înregistrate într-un răstimp relativ scurt ne vom referi doar la dezvol tarea rețelei de comunicație: prin 1870, o legătură principală cu Occidentul se realiza, în sezonul cald, din martie până în noiembrie, pe Dunăre; funcționa aici un serviciu special de vapoare cu aburi, de
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
fi cuprinse într-o prefață) se referă la succesiunea la putere ale celor două partide de guvernământ ale vremii, liberal și conservator. Deosebite prin ideologie - și mai ales prin felul cum concepeau viitorul țării - cele două partide au asigurat, în răstimpul de până la 1916, o continuitate în sens constructiv a puterii (care nu a fost, totuși, o „monstruoasă coaliție“), interesate și unul, și altul, dar în măsuri diferite, în acțiunea de modernizare a țării. Imaginea unui partid care, odată revenit la
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
în volumul pe care îl pun acum sub ochii cititorului, neadevăruri însă nu. Faptele, câte le-am înregistrat, mi le-a pus la îndemână numai memoria, dar actele autentice, cât și stabilizarea cronologică mi le-au procurat colecțiile ziarelor din răstimpul acestor 55 de ani.1 Nici o îndoială, deci, asupra veracității. Pentru ușurarea scurgerii în public a lucrării, ținând seama de marea scumpete a hârtiei, cernelii, a mâinii de lucru și a operației tipăritului în gene ral, Bucureștii de altădată va
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
noiembrie 1868 tânărul stat român a fost condus, succesiv, de trei guverne liberale prezidate de C.A. Crețulescu, Ștefan Golescu și Nicolae Golescu, în care rolul principal îl jucau liberalii radicali și îndeosebi I.C. Brătianu, care a fost, în acest răstimp, cu unele întreruperi, ministru de Interne; acesta era considerat pe atunci unul dintre ministerele-cheie (Ministerul de Interne organiza alegerile și influența deci direct, formarea majorităților parlamentare) și, poate, de aceea Constantin Bacalbașa a rămas cu impresia că omul politic liberal
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
la 28 octombrie/8 noiembrie 1871 (după ce fusese convocat la 26 octombrie/6 noiembrie), în salonul „ospelului“ Lazăr (Nou) de pe Calea Mogoșoaiei (Congresul presei române, TEL., an. I, 28 octombrie 1871, p. 1), lucrările sale durând până la 8/20 noiembrie, răstimp în care au avut loc 12 ședințe (ROM., an. XV, 11 noiembrie 1871, p. 973), destul de zbuciumate, căci „programul-manifest“ propus a fost contestat în parte de o „minoritate“ compusă din reprezentanții gazetelor Telegraful, Poporul, Opiniunea publică și Columna lui Traian
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
puțină vreme - în tiraje rar întâlnite până atunci la noi, de până la 9 200 de exemplare. 146. Bacalbașa a înregistrat corect principalele cotidiene bucureștene care apăreau în anul 1877, moment de referință în istoria presei românești, prin lansarea - într-un răstimp de dezlănțuire a energiilor creatoare ale națiunii - a unor publicații periodice Dar o controversă se ridică repede. Drapelul luat de Grigore Ion fu adus în București de către maiorul Candiano-Popescu însuși, care fu înaintat, decorat și sărbătorit, prezentat fiind ca adevăratul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
București, cât și în perioada Congresului PCR, am fost urmărit pas cu pas. Șeful secției mele a primit ordin de la securistul Uzinei să nu fiu învoit pe data de 18 decembrie 1979, după o așteptare de șase luni de zile, răstimp în care mi s-a spus să fiu cuminte, să nu mai scriu la Radio Europa Liberă, că numai astfel mi se vor aproba pașapoartele. Am așteptat și trimestrul acesta, fără să primesc vreun răspuns, în ciuda faptului că am mai
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care mai speră, [început de noiembrie] 1984, difuzată la 2 decembrie 1984 Domnule Ceaușescu, în curând se vor împlini 20 de ani de când țara a căzut sub conducerea dvs. Întrebarea firească care se pune este: Ce ați realizat în acest răstimp?. Deși încercați prin sforăitoarele, sterilele și lungile dvs. cuvântări să convingeți și să influențați pe cei ce nu cunosc situația reală, nu ați reușit și nu veți reuși niciodată să fiți crezut. Nimeni din țară și străinătate nu v-a
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
din România care nu au încă viză de intrare în țările de destinație. Peste tot am fost întâmpinat cu refuzuri, în ciuda dovezilor că doream să emigrăm în Canada. Și pentru ca situația noastră să fie și mai dificilă, în tot acest răstimp am fost obligați să plătim periodic taxele de prelungire a vizelor de ieșire din RSR, cu toate că de ieșit nici până azi nu am ieșit. în februarie anul curent, contrar tuturor așteptărilor, am reușit să obținem de la Ambasada Tunisiei din București
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
contemplasem la primele Întâlniri, dobândeau acum o imagine Întregitoare. Controlul lucid al disponibilităților se articula Încă de atunci, cred, Într-o instinctivă și intensă veghe (să-i spunem și „decentă”?) În a proteja interioritatea, vulnerabilitatea, contrarietățile, din care doar În răstimpuri țâșneau impulsuri irepresibile. Dialogul nostru prim, Întâmplător și deopotrivă surprinzător, deschisese șansa unuia real și durabil, În care sensibilități diferite aveau să se dovedească stimulante și complementare, ca și cerebralitatea, probabil. Restul este istorie, cum se spune, și chiar una
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
s-a „rătăcit”. Intraseși la idei, era evident că un cerc ostil se strângea implacabil În jurul nostru. Pe urmă am aflat că ai plecat, știri sporadice despre șederea la Berlin, apariția unor cărți sau nuvele Îmi parveneau foarte sporadic. În răstimp, am urmat și eu o evoluție previzibilă din momentul când ai mei au ales, În 1984, să rămână În Apus. Prima „sancțiune”, de care Însă oficial nu s-a făcut nici o recunoaștere pe față, a fost suprimarea Dicționarului scriitorilor români
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
confortabil instalat pe canapea, cu gulerul cămășii desfăcut și mânecile neglijent suflecate, cum aveam să-l revăd În anii următori, nu o dată, la München, Frankfurt sau New York. Glumea cu Întâmplări de ieri și de demult, dar părea să mângâie, În răstimpuri, o mare pisică invizibilă. Lenea ei lascivă Îi tempera, fără să-i blocheze, locvacitatea. Eram un gasteropod scăpat dintr-o grădină nu doar neliniștită, ca În poemul său dedicat lui Leopardi, ci și părăginită, Estul socialist. Privirea fixată asupra vorbitorului
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
din inima lui mare, cât o țară întreagă și caldă ca lava unui vulcan în erupție. Nu am stat cu el în aceeași celulă, nu am lucrat în libertate direct cu el, nu l-am avut în fața mea, decât în răstimpul unei întâlniri întâmplătoare, la efectuarea „programului”, când m-a îmbrățișat, pe după umeri cu brațul drept și mi-a spus spontan pe nume: „Ghiță, Cătăniță”. A venit val-vârtej gardianul să repare greșeala pe care o făcuse și vraja acelei clipe s-
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îndeplinire dar cea mai grea și principala sa misiune a stat sub imperativul luptei naționale din perioada anilor 19441964, când a venit din exilul german pentru a conduce în țară Rezistența Legionară Anticomunistă, afară și apoi în închisori. în acest răstimp a purtat povara unei mari răspunderi istorice, sacrificând totul pentru țară: libertate, sănătate, familie, viață! A luptat cu fapta și cu gândul, procedând înțelept și aplicând totdeauna cea mai bună strategie. în lupta sa de după 1944 a adoptat modelul Căpitanului
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
regal, au determinat un proces de calomnie (așa se numea adevărul în orânduirea carlistă) soldat cu condamnarea Căpitanului la șase luni închisoare corecțională... în decursul acestor șase luni s-a pregătit un proces de înaltă trădare și tot în acest răstimp s-au înființat lagăre de concentrare și s-au deschis larg închisorile țării pentru legionari. Procesul Căpitanului s-a terminat cu condamnarea lui la zece ani muncă silnică. Este aproape de prisos mențiunea că nici unul din capetele de acuzare nu a
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
foc. — Aveam patru ani când mi-au luat umbra și mi-au azvârlit-o dincolo de Zid. Ea a trăit în lumea de afară, iar eu în cea de-aici. Dar nu știu cum s-a descurcat și nici ce-a făcut în răstimpul acela. Nici ea n-a mai știut nimic de mine. Când aveam șaptesprezece ani, s-a întors în oraș ca să moară. Umbrele revin întotdeauna aici ca să moară. Paznicul a îngropat-o în livada de meri. Atunci ai devenit cetățean al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
fi venit? Doar nu m-am mai uitat la stele de luni de zile. Chiar dacă ar fi dispărut toate de pe cer cu trei luni în urmă, eu tot n-aș fi observat. Singurele lucruri pe care le-am observat în răstimpul acesta au fost brățările de argint ale femeii și bețele de la acadele și înghețată aruncate în ghiveciul în care se afla arborele decorativ. Abia acum îmi dădeam seama că de fapt n-am dus o viață normală. Ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pilot de vânătoare, obținând gradul de locotenent-colonel. A debutat publicistic în „Viața militară” în 1968, și editorial, cu volumul Caii de la Voroneț (1974), al cărui manuscris fusese premiat în 1973 la concursul anual de debut al Editurii Eminescu. În scurtul răstimp cât i-a fost dat să trăiască (un accident aviatic i-a curmat viața), D. a reușit să scrie douăsprezece cărți (dintre care două apărute postum) de o impresionantă diversitate tematică și stilistică: narațiuni pentru copii (Insula nevăzută, 1976), romane
DAVIDOVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286706_a_288035]
-
sunt pomeniți aici, ultimul (1855) de două ori, 1852 („La 1852, în ziua când s-a sfințit paraclisul spitalului din Târgul-Neamțului și s-a deschis școala domnească de acolo...”) și 1848, când începe a bântui „cinstita holeră”. În tot acest răstimp, se poate spune, Nic’a lui Ștefan a Petrei, numit Ștefănescu la Târgu Neamț și Creangă la Fălticeni, nu face decât să „înșire” la școli și să lege poznă de poznă: „Îndată după cea cu cireșele, vine alta la rând
CREANGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286480_a_287809]
-
de pe mare pe uscat, precum și operațiuni de căutare/salvare umanitare 1. Referitor la istoricul celor două fregate, trebuie spus că „HMS Coventry” a fost lansată la apă În 1986 și retrasă din serviciul Royal Navy În 2002, În tot acest răstimp parcurgând 348372 de mile marine În 30 000 de ore, ceea ce Înseamnă o rată de utilizare anuală de 25%2. Printre misiunile la care a participat această fregată se numără cea din 1999, În contextul Războiului din Kosovo, precum și dislocarea
Politici publice și administrație publică by Florin Bondar () [Corola-publishinghouse/Science/2346_a_3671]
-
său C. Dimitrescu-Iași. Apoi, retrăgându-se la sfârșitul lunii septembrie din redacția cotidianului „Epoca” (așa cum anunță și D. în 8 octombrie), scriitorul era în căutarea unei alte gazete la care să publice. Gazeta în cauză va fi, pentru un scurt răstimp, D., care face din venirea lui Caragiale un adevărat eveniment. Depozitarii din provincie, se spune într-un comunicat redacțional din 16 noiembrie, sunt rugați „să comunice numărul de foi ce va trebui să le expediem din numerele care vor coprinde
DRAPELUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286865_a_288194]