2,826 matches
-
lesne, dar scapi foarte anevoie; nici nu se știe dacă mai există scăpare. Limba Română („fagurele” nostru de „miere”...) carte de învățătură, purure povață pentru a reuși în viață! Cartea frumoasă, cartea adevărată, cartea curată este pentru cititor împotriva multor rătăciri, de mare ajutor. Călătorind la pas prin lumea largă vei trăi nu puține clipe de fericire ca-ntr-un vis cu ochii deschiși. Dacă însă vei visa doar la cele mai năstrușnice călătorii, când te vei trezi din vis vei
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
dorul, călătorul - „vine” deloc întâmplător. Când te amăgești vine că nu prea gândești! Întâi și-ntâi gândește ce și cât să dorești, după care înfăptuiește!. Nu te pierde în amănunte, fleacuri ori alte mărunțișuri, că pierzi esențialul și dai în rătăcire fără de ieșire. O gândire solid organizată (desigur o gândire superioară, pozitivă...) depășește în carate o inteligență oricât de spectaculoasă și abil orientată... Unitatea de măsură pentru orice fel de iubire: „gramul” de sacrificiu! Lenea, „cucoană mare” e necruțătoare, cere, cât
MINIME by COSTANTIN Haralambie COVATARIU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1685_a_3002]
-
am poticnit inima în perdele de întuneric, prea devreme lăsate peste pâlpâiri de viață, abandonată la capătul speranței. Mă resemnez tacit și caut sa mă strecor printre meandre, fără să ating umbre rămase, în așteptarea timpului oprit din peregrinări, neștiute rătăciri în uitare de sine. Poate că am să mă întorc la Tine, pe același drum de viață, albită de dor, sau poate n-o să mai cobor niciodată, pe alei umbrite, fără speranță în priviri. Ochii mei sunt indrăgostiți de Lumină
Meandre by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83280_a_84605]
-
de verde Și m-am oprit la jumătatea lui - Este poteca ștearsă a timpului - Și n-am avut curajul de a mă pierde Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Fie-ți de-acuma drumul vieții verde. Să nu ai rătăciri De-a lungul lui, Dar în poteca ștearsă a timpului Să ai cândva curajul De-a te pierde. Floarea Să nu culegi, în pripă, Nicio floare. Nu vei ști, de-i rupi tulpina-n două Cât o doare. Când buchetu-alegi
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Chantal Își făurise refrenul obișnuit al celor care, sătui, Își pot permite să aibă remușcări. Avea mai mult decît dublul anilor lui, chiar dacă ea nu și-i arăta pe ai ei, era prea mult, mult prea mult. Momentul acela de rătăcire nu trebuia să se mai repete. Erau deja trei luni de cînd hotărîrea asta, necontenit reînnoită, se topea de Îndată ce el Își făcea apariția. O dată mai mult magia acționă, iar Chantal se lăsă dusă spre camera ei. Nici nu Închiseră bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
oftă ea. Măcar de-aș ști de ce am mereu acest coșmar... - Ce coșmar? Întrebă Lucas. TÎnăra femeie se Întunecă la față văzîndu-l că apare. Era Într-adevăr ultimul om căruia ar fi avut chef să-i Încredințeze o parte din rătăcirile ei nocturne, cu riscul de a vedea cum le face bucăți fără nici o jenă. Ryan Îi prinse privirea și, preț de o clipă, păru mîhnit cînd declară că el fusese cel care prevenise jandarmeria. - Ce s-a Întîmplat? Întrebă Lucas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întunecate la culoare, zăcea un cuțit. PM Îl ridică mașinal. Deodată o voce puternică răsună venind dintr-un megafon, În timp ce enorme reflectoare ațintite asupra lui Îl orbiră. - Poliția! MÎinile sus! Nu mișca! PM, complet rătăcit, se execută. Aceeași expresie de rătăcire plutea peste chipul lui În vreme ce Marie și Lucas făceau cu schimbul la post pentru a-l interoga. - PM, reluă Lucas, tatăl dumitale continuă să fie de negăsit, sîngele de pe iaht e al lui, cuțitul nu are decît amprentele dumitale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dori să-mi pot aminti toate visele de la marginea trezirii! Poate atunci mi-ar fi mai ușor să trăiesc; puse cap la cap, aș putea desluși cu ele semnificația trăirilor de peste noapte și asta mi-ar explica mai bine sensul rătăcirilor mele. Uitarea este o stare profundă a memoriei, spunea Borges; deci memoria viselor nu e complet pierdută! Ea se poate înscrie paradoxal în seria evenimentelor trăite, deci a memoriei diurne. (E posibil să trăiești ce ai visat, la fel cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
nu este unul care face să apară sau face să se vadă, ci unul care induce în eroare, care disimulează și înșeală, dacă acea condiție transcendentală a oricărei cunoștințe posibile este în sine, în realitate, un principiu de falsitate și rătăcire, cum este un discurs teoretic oarecare susceptibil a se prelungi și, mai cu seamă, cum este posibil pur și simplu ca viața oamenilor să continue? Ea poate s-o facă deoarece dispune de o altă cunoaștere decât cea care pornește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
În atitudinea lui Acquasparta. Chiar și tonul glasului său, devenit dintr-o dată mai puțin trufaș, căpătase o nuanță Împăciuitoare. — Te afli pe un drum cu totul greșit, messer Alighieri. Și nu aș ezita să te las În eroare, dacă din rătăcirea unui cârmuitor al cetății nu s-ar putea naște o pagubă pentru iubita noastră Florență. Nu ne sfida puterea. Nu se cade din partea dumitale. Dimpotrivă, Încrede-te În mărinimia Bisericii. Noi chiar dorim să ne oferim obrazul dinaintea sărutului Împăcării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
e o boală nevindecabilă ce sărăcește spiritele? Între timp, din fundul tavernei ajungea sunetul tobelor ce Începuseră să răpăie cu ritmul lor obsedant, anunțând intrarea Antiliei. În loc să răspundă, Dante Își Întoarse privirea spre femeie. Era oare dragoste acea senzație de rătăcire pe care o Încerca, acea dorință de a-și contopi propriul trup cu al ei, de a se afunda În ea ca Într-o vâltoare, de a se pierde? Și era el același om care tremurase la simpla trecere a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
demult, când din mine creșteau liane de dornu te-am putut încătușa cu ele ... Știu că rătăcești pe margini de genuni. Acum, în fiecare seară Căutări prin vara arsă de cuvinte 151 trezesc stelele baston alb să-ți fie în rătăcirea-ți oarbă. încă te mai aștept, în fiecare dimineață când stelele mor, călăuză să-ți fiu... Brodând ... Am poposit pe dunga nopții tale Brodând ecouri grave pe năframe, Zăpezi își argintau spre tine cale Și norii îmi ningeau pe frunte
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Mă-mbrățișează-n licăriri de veacuri Să uit prin noapte, toamne lungi sau ger. Și ancorată-n venele terestre, Legată de arterele cerești, Firava-mi inimă primește zestre Comori neprețuite, sufletești. Iubire răstignită îți frângem trupul sfânt în Răstigniri, Cu rătăciri adânci Te-am sfârtecat, Dar rănile-Ți fierbinți rodesc Iubiri Să spele-n sânge nesfârșit păcat. Zdrobit și sfâșiat cu vina noastră, Te mistui în tot chinul arzător, De jale Ți-este lacrima sihastră Pentru al nostru suflet pierzător. Te
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
rece se așterne Peste focul din sărut; Strâng în pumn clipe eterne... Sau poate mi s-a părut!? Poate-i doar o adiere De priviri răscolitoare! O străină mângâiere! O atingere ce doare! Poate-s famece haine Sau o simplă rătăcire, Pe nisipuri mișcătoare Și străine de iubire! Beau cafeaua amăruie; E fierbinte-așa c-o las. Liniștea spre ceruri suie Sfâșiată de-al meu glas. Și ecoul din privirea-mi Tristă, goală,’nsingurată, Se izbește de-al meau suflet Și
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în zadar Iar ora lui de noapte nu ne minte Că moare visul pe pragul de hotar în așteptarea mută și cuminte Și azi când clipa trece șovăielnic Iar tăcerea în suflet se împlântă Apune-încet pe lacul de-ntuneric O rătăcire amăgitor de sfântă în liniștea ce acum se scurge Ca o lumină prin umbrele subțiri Nu mint ochii când sufletul mai plânge Atâtea gânduri foșnind de amintiri Când e durerea un soare scăpătat Ca o enigmă sufletul pătrunde Nu mint
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
cutare, moarte lui cutare. Nu mai înțeleg nimic, spune Curistul. Nu-i nimic de înțeles, zice Dendé, te avertizez doar că riști mult dacă vrei să-i reamintești că evenimentele alea au avut loc cu adevărat, se simte bine în rătăcirea lui. Halal carieră militară jigodie, cel puțin dacă s-ar fi sfîrșit cu un glonț în cap, fără să mai dea loc la atîtea interpretări. Pînă și cu ultimul tău gest ai dat-o în bară. Dacă ai ști că
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
spiritul își pierde treptat memoria personală din ultima călătorie a sa pe pământ și alunecă tot mai aproape de următoarea lui încarnare ca om, animal, fantomă, demon sau zeu, în funcție de meritele sale din viețile anterioare. Budiștii tibetani numesc „bardo” starea de rătăcire dintre vieți și procesul de merite care hotărăște renașterea este „karma”. Această roată a reîncarnării se întoarce mereu, literalmente „reciclând” la nesfârșit semințele spirituale ale ființelor decedate, până când spiritul individual profită, în cele din urmă, de o viață omenească pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
Câștigând vise Amândoi câștigăm vise dănțuim în spirale și lumi sinusoidale. Trecem în contratimp ca rătăcirea sfârcului în spatele draperiilor de pluș. Dereglăm programul hergheliilor și răsuflările în focuri de paie peste noianul amintirilor. Singurătățile îmbrățișează draperiile amurgurilor ratate în uzura fanteziilor deja împlinite.
C??tig?nd vise by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83898_a_85223]
-
că mă pierd în el, am putea rezolva orice s-ar ivi, orice problemă, foarte repede. Te asigur că nu s-a întâmplat nimic. Da, îmi amintesc prea bine acum. Avionul meu spre Anglia s-a prăbușit. Restul a fost rătăcire. Înainte de prăbușire: un Iulian mort, un Nasti confuz (de ce l-ai părăsit?) și un Adam liniștit. Acum un adevăr: totul e rațiune, totul e legături între elemente, gândirea și simțirea sunt astfel de legături, iar conștientizarea sinelui, vederea noastră conștientizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
nou tăcerea. Vultur-în-Zbor nu-și uitase jurământul făcut sieși în acea dimensiune interioară: va renunța la căutare și, dacă va putea, își va clădi o viață aici. Așadar, aici era sfârșitul unor secole de pribegie, al unei epoci matusalemice de rătăcire oarbă spre locurile în care îl arunca mâna sorții. Ar fi trebuit să simtă ușurare, dar simțea doar tensiune. Oricui îi e greu să-și golească mintea de toate țelurile și să le substituie dintr-odată, uite-așa cu altele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
CE ROST ÎȘI AU?... M-am adaptat cu mediul vicios Pătruns de simțuri, dincolo de vreme, Din magma împlinirilor, din os, Ce-n ancestral, trudit-a să mă cheme; E-o trecere de fapt, spre timpii morți, Prin care rătăcirea-mi șopotește Iar viața-mi trage întâmplarea-n sorți, Și-n ea destinul și-l îndeplinește; Ce rost își au culorile pălind, Când în culori se mistuie lumina, Când rătăcind, cu fiecare gând, O floare-și pierde, renunțând, stamina? Nu
CE ROST ??I AU?... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83761_a_85086]
-
legendă. Or, el nu făcuse la fel, în Tabriz, cu dragul de Shams, pe care nu îl luase în serios decât după moarte, doar pentru că înaintea lui mai fusese un Shams în oraș, maestru sufit al artistului Rumi? Poate că rătăcirile lui de aici, de pe un pământ nou, nu avuseseră rost decât ca să afle că lumea nu trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
interbelice, cu gesturile lor de o gratuitate perfectă, la subculturile postbelice există o continuitate de fond, susține Marylène Delbourg-Delphis, Între foarte puținii istorici ai dandysmului care se Încumetă, de altfel, să treacă granița lui 1920: „Născut În anii ’20, estetismul rătăcirii active bântuie toate deceniile. Ian Curtis sau Joy Division coboară În subteranele de beton Înveliți În lungile lor mantale Întunecate ș...ț. Dandysmul durează, Împotriva a toți și a toate, În tentația unui eroism pe care Îl generează absurditatea istoriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și trudind În tăcere la pregătirea unei noi Revelații, fie că rătăcește prin lume, lipsit de adăpost, ca un suflet fără trup În căutarea Învelișului terestru, câte forme stranii de Superstiții și Fanatism nu a luat el, În bâjbâirile și rătăcirile lui! Entuziasmul superior al firii omului nu și-a găsit Încă un Exponent; totuși, Își urmează drumul, indestructibil și neobosit, și acționează orbește În marile adâncuri: astfel, el se Întrupează Întruna În Sectă după Sectă și În Biserică după Biserică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
a primelor păreri de rău, până să mă conving că orice bărbat, inclusiv tatăl meu, avea dreptul de a se înșela asupra drumului în viață dacă el considera că-și caută fericirea. De atunci, au început să-mi fie dragi rătăcirile lui, așa cum nădăjduiesc că și tu, fiule, le vei îndrăgi pe ale mele. Îți doresc chiar ca, la rândul tău, să rătăcești uneori drumul. Și îți mai doresc să iubești, la fel ca el, până la tiranie, și să rămâi multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]