5,033 matches
-
brusc, de fiecare dată, și după câteva săptămâni îl apuca deznădejdea, iar când trebuia să părăsească bărbatul în care se îndrăgostea, devenea gelos pe el, uneori se întorcea și aștepta să-l vadă murind, dar niciodată nu reușea să ducă răzbunarea până la capăt - un sentiment de milă, mai puternic decât răzbunarea, duioșia față de femeia pe care o iubea, în sfârșit, speranța că va putea s-o recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
deznădejdea, iar când trebuia să părăsească bărbatul în care se îndrăgostea, devenea gelos pe el, uneori se întorcea și aștepta să-l vadă murind, dar niciodată nu reușea să ducă răzbunarea până la capăt - un sentiment de milă, mai puternic decât răzbunarea, duioșia față de femeia pe care o iubea, în sfârșit, speranța că va putea s-o recucerească mai târziu, îl opreau să ucidă -, așa că pleca resemnat și aproape niciodată nu se mai întorcea la acea femeie, care rămânea parcă în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că întotdeauna dragostea dintre ei fusese mai puternică decât micile certuri. Uitase cum Esau îl protejase și-i dăduse de mâncare, cum râdeau împreună și cum îl răsfăța. În imaginația lui, frica îl transformase pe Esau într-un demon al răzbunării, roșu ca o vulpe și cu brațe ca niște trunchiuri de copac. Acest unchi îmi bântuia visele și preschimba pe nesimțite călătoria care începuse atât de bine într-un fel de marș forțat care ducea la o moarte sigură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încât aveam senzația că suntem la o sărbătoare. Dar cu cât își revenea și corpul i se vindeca, tata se găsea și mai înspăimântat decât înainte și asta îl făcea să fie alt om. Nu vorbea despre nimic altceva în afară de răzbunarea fratelui său și credea că atacul pe care îl îndurase și bătălia cu armata de îngeri erau doar semne ale bătăliei înfricoșătoare care avea să vină. Devenise suspicios cu oricine încerca să-i calmeze temerile și nu-l mai suporta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
au desprins nu mai râdeau. Ruben ne-a povestit apoi că aveau obrajii plini de lacrimi și că se țineau de umeri atunci când s-au întors să-și continue drumul înapoi. Eram uimită. Esau cel roșu, Esau cel însetat de răzbunare, plângând în brațele tatălui meu? Cum putea fi el monstrul care îmi bântuise visele și care răpise cântecul de pe buzele fraților mei? Mamele mele se priveau neîncrezătoare între ele, doar Inna râdea de una singură. - Tatăl vostru era așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
asupra cărora aveau influență, Zabulon, Issachar și Naphtali, din pântecul Leei și Gad și Asher ai Zilpei. Când Iacob și-a chemat toți fiii în cortul său ca să discute despre oferta lui Hamor, Simon a ridicat pumnul și a strigat: - Răzbunare! Sora mea a fost nenorocită de un câine de egiptean! Ruben a vorbit în numele lui Shalem. - Sora noastră nu a strigat după ajutor, a zis el și nici prințul n-a ținut-o cu forța. Iuda a fost de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ar fi găsit la porțile Salemului, aș fi fost acolo ca să-i fac Rahelei înmormântarea pe care ar fi meritat-o. Rahela a murit pe drum, pe drumul pe care Iacob fugise ca să scape de mâinia din în vale, de răzbunarea oamenilor pentru distrugerea lui Hamor și pacea Salemului. Rahela a murit în agonie, dând naștere ultimului fiu al lui Iacob. „Fiul suferinței”, îl numise ea pe băiețelul care o costase un râu de sânge negru. Dar numele pe care Rahela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
chiar sub nasul stăpânului. Sunt zvonuri despre cine ar fi tatăl ultimei fiice. Oricum, Po-ti-far i-a prins până la urmă în pat și n-a mai putut să se prefacă că nu știe. Așa că, într-un spectacol de furie și răzbunare, l-a trimis pe Stick la închisoare. În acel punct, mi-am pierdut interesul pentru povestea lui Shery, care părea că nu se mai termină. Voiam să dorm, dar femeia nu putea fi oprită, nu înțelegea aluzia când căscam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îndrăgosti de mare - toți o fac - și-și va construi o viață colorată cu aer sărat și apă sărată și nu-și va mai dori nimic altceva. Trebuie să-l convingi să facă cum spun eu și să uite gândul răzbunării, a mai zis Iosif. Trebuie să faci asta acum, în seara asta. Dacă ridică mâna asupra mea, dacă mă amenință în prezența vreunei gărzi, va trebui să moară. - Mă îndoiesc că fiul meu va asculta vorbele mele, am spus cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rînd pe rînd pe toți cei de față - cam vreo treizeci de persoane. Familia Kersaint În păr, Anne, Ronan, Philippe... - Cineva ține să ne Înștiințeze că Loïc făcea parte dintre jefuitori și că, sinucigîndu-se, l-a privat pe asasin de răzbunare, răspunse Lucas. - Gwen! Nu mai e aici, Îl Întrerupse iute Marie. - Chem ajutoare, zise el, reținîndu-și o Înjurătură. VÎntul druizilor! CÎnd te gîndești că era cît pe ce să cred! Își scoase mobilul din haină și formă un număr, cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Îndrepta cu pas iute spre interiorul insulei. Dintre toți, În ochii mei ea era cea mai vinovată. Fără Îndoială pentru că era femeie sau din cauza a ceea ce știam despre ea. Ideea că putea, și ea, să mă priveze de o răzbunare pe care o nutrisem cu atîta grijă, ideea că putea, iarăși, să-mi răpească ce mi-era mai scump, m-a făcut să grăbesc pasul. O, nu avea să scape. Mi-o jurasem, și doar un singur cuvînt aveam. Inima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Arthus. Privirea de un albastru spălăcit pe care i-o transmisese lui Erwan. Remarcă o infimă străfulgerare. Frica. Frica În fața morții. - Stupoarea lui la vederea sicriului gol nu era simulată, murmură Marie, urmînd din ochi silueta gîrbovită care se Îndepărta. - Răzbunarea lui nu s-a terminat. Vorbesc de Ryan, preciză Lucas. Dacă n-a vrut ca familia lui să știe cine este, asta Înseamnă că Încă n-a terminat cu ei. * * * Pierre-Marie Îi privise pe tatăl său și pe Armelle cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a ucis un polițist. - Un accident. - Exact ce-am spus: Încerci să-l scoți basma curată. - Vreau să pricep. - Ce să pricepi, Marie? Tot banii constituie motivația majorității crimelor. Pe locul doi vine dragostea. Apoi poveștile cu homosexuali. Și apoi răzbunarea. Întoarse o privire ciudată spre el. - Ce este? Întrebă Lucas. - Ryan mi-a spus că fusese Îndrăgostit nebunește de o fată din Belfast, În anii șaizeci. - Ryan ți-a mai spus și că Gwen e vinovată. - Părea sincer. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
era soția lui Tom Sullivan, era sora lui mai mică. Sora lor mai mică. - Ryan m-a mințit așadar o dată În plus, murmură ea dezamăgită. De ce? - Pentru a ascunde adevăratul mobil. Un mobil mult mai puternic decît banii. Dragostea și răzbunarea. Marie tresări. Era soția lui Sean, se adorau... Despre el vorbise Ryan atunci, firește, altfel de ce și-ar fi dat osteneala să adauge precizarea aceea? - Știam eu că era vorba de altceva decît de bani. Avu o privire visătoare. - Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
spre el scafandrul care-și scoase masca, Își smulse cagula și-l fixă cu privirea lui de un albastru palid. - De treizeci și cinci de ani aștept momentul ăsta. Bună ziua, tată. Ryan Îl privi pe Arthus drept În față. Dorințele lui de răzbunare, acutizate de treizeci și cinci de ani de pușcărie, Închipuiseră o luptă finală aprigă, În confruntarea cu un dușman Întortocheat și viclean. Descoperise În cele din urmă cine era vinovatul. Cel care Îi ucisese soția, Îi adusese nefericirea, Îi distrusese familia, Înrădăcinase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
lume nu m-ar putea Împiedica să-l regăsesc dacă ar mai fi În viață. Nimic nu mă va face să renunț. Am privit farul care se Înălța la capătul cel mai Îndepărtat de la Ty Kern, m-am gîndit la răzbunarea aceea și la lingourile astăzi derizorii după care alergasem vreme de treizeci și cinci de ani, fără să bănuiesc măcar o clipă că exista undeva un bun de mii de ori mai prețios În ochii mei. Copilul lui Mary. Copilul nostru. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întoarce cu susul În jos. Rațiunea lui de a trăi era acolo, copilul lor, al lui Mary și al lui, la doar cîțiva pași, cea a cărei existență, dacă ar fi cunoscut-o, ar fi șters instantaneu orice dorință de răzbunare. Era acolo, superbă, nesperată, și Îl ura... Jeanne, cu lacrimile În ochi, Își trecu mîna peste chipul Mariei. - Ai să găsești puterea să trăiești. Și eu am găsit-o. Am trăit știind că fiii mei erau răspunzători de moartea mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acordă-mi acest minut. Marie apucă arma și-l luă În cătare cu șovăială, atunci el Îndepărtă brațele, rezemîndu-se de balustradă, complet lipsit de apărare. - Dacă aș fi știut că tu ai supraviețuit, nimic altceva n-ar mai fi contat. Răzbunarea mea n-ar mai fi avut rost. Nu ți-aș fi spus nimic, m-aș fi mulțumit să te privesc cum trăiești, să fac de departe și În mod discret ce-mi stătea În putere pentru ca existența ta să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
în timp ce cobor iute treptele, apucându-mă de balustradă ca să-mi mențin echilibrul. Dar chiar și așa, Guy câștigă teren. — Samantha, e o mare prostie ce faci ! — Ba nu e ! — Nu te pot lăsa să-ți distrugi cariera din... dorința de răzbunare ! strigă. Mă răsucesc spre el indignată, și aproape cad pe scări. — Nu o fac din dorința de răzbunare ! — Știu că ești furioasă pe noi toți ! Guy m-a ajuns din urmă, răsuflând din greu. Sunt sigur că te simți foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
teren. — Samantha, e o mare prostie ce faci ! — Ba nu e ! — Nu te pot lăsa să-ți distrugi cariera din... dorința de răzbunare ! strigă. Mă răsucesc spre el indignată, și aproape cad pe scări. — Nu o fac din dorința de răzbunare ! — Știu că ești furioasă pe noi toți ! Guy m-a ajuns din urmă, răsuflând din greu. Sunt sigur că te simți foarte bine să ne refuzi, să spui că lucrezi ca menajeră... — Dar chiar lucrez ca menajeră ! îi răspund. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
din toată treaba asta ? O să-l facă să regrete amarnic faptul că te-a Întîlnit vreodată ? — Emma și cu mine am stabilit deja că vom păstra totul În limitele decenței, spune Lissy hotărîtă. „Să trăiești bine e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de cîteva clipe. — Oricum, spune Într-un final, Întorcîndu-se spre mine. Aș fi foarte Încîntată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de modestie, dar arta răzbunării e unul din lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e cea mai bună răzbunare“. George Herbert. Jemima o fixează alb preț de cîteva clipe. — Oricum, spune Într-un final, Întorcîndu-se spre mine. Aș fi foarte Încîntată să te ajut. Te rog să-mi scuzi lipsa de modestie, dar arta răzbunării e unul din lucrurile pe care le stăpînesc cel mai bine... Evit privirea lui Lissy. — La ce anume te-ai gîndit ? — Să-i zgîrii mașina, să-i faci ferfeniță costumele, să-i coși pești În perdele și să-i lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
În față. Din buzunarul ei se aude un bip. E timpul pentru baia de picioare ! În clipa În care dispare Înapoi În casă, Lissy Își dă ochii peste cap. — E complet dementă ! spune. Complet dementă. Emma, uită ideea asta cu răzbunarea pe Jack Harper. — Dar nici nu vreau să mă răzbun ! spun indignată. Cine crezi că sînt ? Oricum. Rămîn cu ochii În schnapps și toată surescitarea mi se evaporă. Pe cine Încerc să păcălesc ? Nu m-aș putea niciodată răzbuna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Of, pentru numele lui Dumnezeu. Nu vreau să mă răzbun, OK ? zic, Întorcîndu-mă cu fața la ea. E o atitudine complet nesănătoasă. Vreau să... Îmi vindec rănile și să merg mai departe. Vrei să-ți spun eu cum se mai traduce cuvîntul răzbunare ? Îmi răspunde cu aerul mulțumit al cuiva care scoate un iepure dintr-o pălărie. Să pui punct. — Jemima, să pui punct și să te răzbuni nu sînt chiar același lucru, spune Lissy. — Ei, din punctul meu de vedere sînt. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
al Jemimei. — Poftim ? Mă uit la telefon. — Am aflat totul ! spune victorioasă. Știu, știu, sînt o fată de aur, nu știi ce te-ai fi făcut fără mine... — Poftim ? Mă trece un fior de alarmă. Jemima, despre ce vorbești ? — Despre răzbunarea ta pe Jack Harper, prostuțo ! Dacă te-am văzut că stai ca o fraieră și o neajutorată, am luat situația În mîinile mele. O clipă, rămîn Încremenită. — Ăă, Jack... scuză-mă o clipă, te rog. Îi trag un zîmbet cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]