2,944 matches
-
teleologica (aici Barbu se separă de Poe). Să ne amintim: în "Filozofia compoziției", poetul american pretinde că "opera s-a dezvoltat, pas cu pas, până la finalizare ei, cu precizia și implicațiile rigide ale unei probleme de matematică"60. Deși accepta raționalitatea procesului de creație, poetul român respinge, principial, determinismul poesc atât riguros, cât și finalismul acestuia. Ele țin de o viziune mecanicista asupra vieții, si, implicit, asupra artei, viziune născută, cum spune Bergson, de la care Barbu se inspiră la rândul lui
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
dar ocupația este importantă; vârsta și sexul sunt secundare Cultura omogenă cu consensul valorilor și puține subculturi diversă, cu multe subculturi și numeroase valori conflictuale Gesellschaft, însemnând "societate" ori "asociație", se referă la relațiile sociale caracterizate de specializare, individualism și raționalitate. Specializarea apare în forma rolurilor sociale separate și a instituțiilor sociale care sunt dezvoltate să îndeplinească sarcini specifice și să realizeze anumite obiective. Individualismul și relația cu interesul personal predominant vin să înlocuiască loialitatea față de grup și societate. Finalitățile și
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
sau meritului, un salariu fix; * separarea venitului privat de cel oficial . În concepția lui Weber, toate aceste elemente sunt legate împreună într-o totalitate coerentă ce produce o construcție rațională. Analiștii de astăzi ai concepției weberiene sugerează că ideea despre raționalitatea birocrației cuprinde două sensuri ușor diferite. În unul din ele raționalitatea birocrației constă în faptul că ea maximizează eficiența tehnică, adică regulile ce definesc cele mai potrivite mijloace care trebuie să realizeze finalitățile organizaționale sunt bazate pe cunoștințele tehnice moderne
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
În concepția lui Weber, toate aceste elemente sunt legate împreună într-o totalitate coerentă ce produce o construcție rațională. Analiștii de astăzi ai concepției weberiene sugerează că ideea despre raționalitatea birocrației cuprinde două sensuri ușor diferite. În unul din ele raționalitatea birocrației constă în faptul că ea maximizează eficiența tehnică, adică regulile ce definesc cele mai potrivite mijloace care trebuie să realizeze finalitățile organizaționale sunt bazate pe cunoștințele tehnice moderne și totodată direcționează comportamentul membrilor în mod eficient. În alt sens
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și simplu predictibilitatea ei. Exact ceea ce interesează și corespunde în cel mai înalt grad diverselor organizații și activităților pe care acestea le desfășoară. În viziunea teoreticienilor organizațiilor, birocrația este chintesența formei moderne a organizației care înglobează și promovează dominația instrumentului raționalității în toate domeniile vieții sociale, iar raționalitatea reprezintă procesul prin care orice aspect al relațiilor umane este subiect de calcul și administrație. Bineînțeles orice birocrație modernă, aflată permanent sub impactul forțelor științifice, tehnologice, economice și sociale urmărește permanent raționalitatea structurii
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
și corespunde în cel mai înalt grad diverselor organizații și activităților pe care acestea le desfășoară. În viziunea teoreticienilor organizațiilor, birocrația este chintesența formei moderne a organizației care înglobează și promovează dominația instrumentului raționalității în toate domeniile vieții sociale, iar raționalitatea reprezintă procesul prin care orice aspect al relațiilor umane este subiect de calcul și administrație. Bineînțeles orice birocrație modernă, aflată permanent sub impactul forțelor științifice, tehnologice, economice și sociale urmărește permanent raționalitatea structurii și funcționării ei. Dar procesul dezvoltării sociale
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
instrumentului raționalității în toate domeniile vieții sociale, iar raționalitatea reprezintă procesul prin care orice aspect al relațiilor umane este subiect de calcul și administrație. Bineînțeles orice birocrație modernă, aflată permanent sub impactul forțelor științifice, tehnologice, economice și sociale urmărește permanent raționalitatea structurii și funcționării ei. Dar procesul dezvoltării sociale contemporane impune necesitatea unui nou tip de birocrație a cărui premisă majoră rezidă în descentralizarea procesului de luare a deciziilor, încurajarea gândirii și soluțiilor creative. Oamenii societății moderne acționează în contextul constrângerilor
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
interogația weberiană fundamentală: Care sunt caracteristicile raționale în măsură să asigure realizarea scopurilor propuse? Soluțiile identificate pornesc într-un fel sau altul de la cele propuse de Weber pe care le-am prezentat mai înainte și care, așa cum am văzut, constituie raționalitatea birocrației. Această abordare a condus la recunoașterea existenței de forme organizaționale și structuri manageriale dintre cele mai variate. Birocrația și democrația. Cum birocrația face posibilă democrația? Potrivit lui Weber, fiecare drept politic sau economic cere o birocrație ca să îl asigure. Dacă
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
ed.). Newbury Park, CA: Sage Publications, Inc. Postolache, T. (Coord.) (1990) Schiță privind strategia înfăptuirii economiei de piață în România, București Radu, I. (coord.), Iluț, Petru, Matei, Liviu (1994) Psihologie socială, Cluj, Editura Exe Rădulescu, M. S. (1994) Homo sociologicus. Raționalitate și iraționalitate în acțiunea umană, București, Casa de editură și presă "Șansa" S.R.L. Roethlisberger, F. J., Dickson, William, J. (1939) Management and the Worker, Cambridge, MA: Harvard University Press Rotariu, T., Iluț, P. (coord.) (1996) Sociologie, Cluj-Napoca, Editura Mesagerul, a
by Mircea Agabrian [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
disciplină și ierarhie, restrânsă la cadrul naționalității. Deslușind conexiunea intimă dintre antidemocratism și antiraționalism, Z. Ornea (1996) arată că "democrația presupune spirit critic și refuzul extazei mistice. E tocmai ceea ce repudiau orientările de idei antidemocratice" (p. 72). În locul democrației și raționalității, extremiștii de dreapta își doreau ardent, in corpore, statul totalitar ca matrice politică pentru crearea "omului nou". Citatele catagrafiate în volumul lui Z. Ornea relevă intensitatea admirativă a extremiștilor interbelici români pentru totalitarismul naționalist, de factură fascistă și/sau nazistă
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
asta/ Că alt bărbat i-a drăgălit nevasta;/ Altmintrelea te va urî de moarte.”92 Phoebus acționează irațional, ca de altfel multe alte personaje masculine puse într-o situație delicată sau limită, Boccaccio și Chaucer răsturnând astfel un primat al raționalității și al stăpânirii de sine specific masculine. Îngrozit de cuvintele ciorii, își ucide soția și își distruge instrumentele și armele. Metaforic, el devine lipsit de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p.
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
lumea sentimentelor ca sursă a haoticului, a forțelor distructive, Kraus credea că fantezia și creativitatea își au sursa în sensibilitate. Fără o autentică adeziune afectivă la valori, intelectul omului degenerează și poate să devină un instrument al bestialității. Pentru Kraus, raționalitatea nu aparținea lumii celor mai înalte valori, valorile etice și estetice. În raționalitate, el vedea doar capacitatea de a identifica cele mai potrivite căi și mijloace pentru atingerea țelurilor superioare. Kraus și Weininger au fost preocupați însă, în egală măsură
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și creativitatea își au sursa în sensibilitate. Fără o autentică adeziune afectivă la valori, intelectul omului degenerează și poate să devină un instrument al bestialității. Pentru Kraus, raționalitatea nu aparținea lumii celor mai înalte valori, valorile etice și estetice. În raționalitate, el vedea doar capacitatea de a identifica cele mai potrivite căi și mijloace pentru atingerea țelurilor superioare. Kraus și Weininger au fost preocupați însă, în egală măsură, să distingă net intelectul și sensibilitatea, cunoașterea și valorile. Aceasta va fi și
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pentru o varietate de activități între care există doar asemănări parțiale.32 Când reflectează asupra unor întrebări pe care și le-au pus filozofii, cum este întrebarea privitoare la semnificația expresiilor limbajului, Wittgenstein pornește de la supoziția că nu există o raționalitate superioară celei pe care o conține și o exprimă modul obișnuit de a trăi și de a acționa al oamenilor. Cu toții suntem de acord că o expresie a limbajului are sens dacă ea este folosită așa cum o folosesc ceilalți membri
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
fel, și-a legat Russell speranțele într-o societate mai luminată, mai tolerantă și mai sensibilă la suferință. Cu greu am putea găsi un sistem de referință mai potrivit pentru a caracteriza orientarea gândirii lui Wittgenstein decât acea pledoarie pentru raționalitate, pe care Russell nu numai că a susținut-o cu strălucire, dar și-a asumat-o totodată, cu seriozitate și onestitate, de-a lungul unei vieți îndelungate. Din 1911, atunci când Wittgenstein îl va cunoaște pe Russell și va deveni studentul
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
N., St, R. (1980): The Social and Psycholgical Contexts of Language, New Jersey, Lawrence Erlbaum Associates, Publishers. Clarke, D.S., jr. (1990): Sources of Semiotic. Reading with Commentary from Antiquity to the Present, Southern Illinois University Cornea, P. (2006): Interpretare și raționalitate, Iași, POLIROM. Croce, B. (1971): Estetica privită ca știință a expresiei și lingvistică generală. Teorie și istorie, traducere Dumitru Trancă, București, Ed. Univers Davis, W.A. (2007): Implicature, Intention, Convention and Principle in the Failure of Gricean Theory, Cambridge University
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
aceea de a acționa pe cont propriu, necooperant. Cercetătorul nord-american Harsanyi (1961, apud Boncu, 2006) a observat faptul că interesul personal poate fi susținut și prin răspunsuri cooperative (mai ales atunci când subiecții participă la mai multe jocuri). În ceea ce privește criteriile de raționalitate a cooperării, același cercetător notează: "Urmărirea rațională a interesului propriu de către doi jucători nu impune numai ca ei să-și maximizeze profiturile unul în dauna celuilalt și să opteze pentru strategii individuale eficiente. Este necesar ca ei să aleagă strategii
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
în confruntarea cu problemele și obiectivele administrative, relațiile pierd (mai întotdeauna). Organizaționalul și instituționalul prevalează asupra relaționalului. Actualmente (și probabil că și în viitor), în cadrul organizațiilor, există încercarea de a ajusta acțiunea umană și relațiile interpersonale la cerințele ideale de raționalitate (Bauman, Mai, 2008, p. 105). Organizațiile înlocuiesc responsabilitatea morală, sentimentele morale (și implicit, prin consecință, motivația morală precum: ajutorul dezinteresat, ajutorul aproapelui aflat la nevoie fără a pretinde, a cere ceva/sau a aștepta ceva în schimb, renunțarea la câștigul
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
înlocuirea concepției moderne asupra lumii cu o multiplicitate de concepții despre lume, postmodernismul a înlocuit cunoașterea cu interpretarea. Anthony C. Thiselton afirmă că „postmodernismul semnalează o pierdere a încrederii în strategiile globale de planificare socială și în criteriul universal al raționalității” (Thiselton, 1995, p. 11). Secularizarea, globalizarea și modificările demografice generate de imigrație au produs o diversitate etnică, culturală și religioasă fără precedent. Această diversitate se extinde în sfera valorilor, a concepțiilor despre lume și viață, și a moralității. În ceea ce privește comportamentul
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
este decât una dintre intențiile și totodată tendințele fundamentale ale omului, aceea de a exclude și de a nu fi exclus, de a nu fi cel definit, ci cel ce definește, destinatarul tuturor întâmplărilor pe care le inițiază în limitele raționalității și posibilităților de control pe care le are, de a nu fi obiect al lumii și realității în care trăiește, ci subiect dominator. Pe de altă parte, această definiție a experienței propriei noastre vieți sugerează că „nebunul” este altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ci subiect dominator. Pe de altă parte, această definiție a experienței propriei noastre vieți sugerează că „nebunul” este altfel decât omul normal, prin diferențele în capacitatea de a utiliza realitatea în scop propriu, prin mijloacele și atributele a ceea ce numim raționalitate. Or, tocmai forma extremă a propriei noastre raționalități ne împinge deseori spre ipocrizie și lașitate, acceptând oricând soluția „Corabiei nebunilor” și aceasta, pe de o parte, pentru a scăpa de cei care par a fi radical diferiți în raport cu gândirea noastră
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
definiție a experienței propriei noastre vieți sugerează că „nebunul” este altfel decât omul normal, prin diferențele în capacitatea de a utiliza realitatea în scop propriu, prin mijloacele și atributele a ceea ce numim raționalitate. Or, tocmai forma extremă a propriei noastre raționalități ne împinge deseori spre ipocrizie și lașitate, acceptând oricând soluția „Corabiei nebunilor” și aceasta, pe de o parte, pentru a scăpa de cei care par a fi radical diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
diferiți în raport cu gândirea noastră, iar pe de altă parte, pentru a-i condamna, ca prin tocmai nebunia lor să ne rezolve prin excludere, prin îndepărtare, prin „precise” taxinomii nosografice temerile iraționale, frica de propriile noastre fantasme angoasante. Din fericire, instrumentele raționalității, și anume îndoiala carteziană și gândirea critică, ridică voalul de deasupra unei astfel de obtuzități și îi determină pe G. Deleuze și F. Guattari să afirme că omului i se îngustează tot mai mult, odată cu societatea tot mai industrializată, posibilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
care are probleme de natură psihică și îl conduc la izolare și tentative de a ascunde problemele reale pe care le are. Pornind de la citatul din J. Lacan (1969, p. 19) despre nebunia ca formă fundamentală de expresie a limitei raționalității noastre și, în același timp, a limitelor experienței umane, imageria radicală despre nebunie tinde să ne facă să uităm că ceva se comunică prin intermediul nebuniei, ceva ce noi refuzăm adesea să acceptăm pentru a nu modifica fie și un precar
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
ceva ce noi refuzăm adesea să acceptăm pentru a nu modifica fie și un precar echilibru al ordinii vieții noastre. Pe de altă parte, păstrând această notă reflexivă, „nebunul” ne reamintește că ceva nu este cum s-ar cuveni în raționalitatea dominantă, că există o alternativă la propriul nostru mod de a concepe realitatea, o experiență în același timp umană, dar diferită de cea a majorității, care impune regula normalității. În acest fel, psihoticul nu este niciodată un revoluționar, este un
[Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]