3,509 matches
-
studenților în campus în cea de-a treia săptămână din septembrie, ca să fiu mai exact. Un tocilar de student de masterat mi-a oferit o linie de prizat - apoi încă una - în baia sordidă a unui cămin, după care am ras vreo douăzeci de beri dintr-un butoiaș de aluminiu și studenții s-au tolănit în jurul meu în timp ce îi răsfățam cu povești despre fostele mele succese. Jayne nu era nici pe departe ignorantă în această privință, dar nu-și permitea să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
unei biblioteci construite din metal și sticlă, studenți mahmuri se bronzau la soare. Trecând prin curte m-am oprit în fața unei noi instalații de artă să-l ajut pe un student să dea cep unui container de bere (și am ras și eu un pahar). Jucătorii de fotbal în tricouri cu sigla DKNY au trecut prin curte în pas alergător spre terenul de joc și, cu excepția unor suporteri care stăteau sub copertina băncilor de rezerve (unde mi-am lăsat teancul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne dorește, tardiv, „poftă bună”, când cei mai mulți înfulecau deja un delicios sos cu ciuperci și carne. Primii care au „asaltat” pântecoasele boluri de porțelan au fost chiar câțiva dintre oamenii primăriei, iar scriitorii, lihniți, i-au urmat fără remușcări. Se rade totul în câteva minute. Încerc să mă extrag din această forfotă sardanapalică și mă pozez cu Richard Wagner pe fundalul unui afiș cu trenul, însă scenografia ce ne cuprinde e mult mai amplă: o cupolă mare deasupra noastră, scări din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de basarabeni. Unii dintre ei, foarte bogați. Nu le pasă de Asociație. Regretă doar că vor călători tot mai greu spre Basarabia și România din cauza vizelor pe care vor trebui să le obțină contra plată. Victor - amicul lui Tofan - e ras în cap, scund, zâmbește știrb, o ființă aparent inofensivă, se arată sensibil, în ciuda alurei sale de tip „dur”. Vorbește, ca și Tofan, mai bine rusește decât românește. Fetița sa e dansatoare. Tofan conduce o firmă și susține cu bani activitățile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
am avut o experiență foarte tristă. Am văzut un oraș postsovietic lipsit de orice identitate. Și când te gândești că acest oraș a fost cândva unul dintre puternicele centre culturale și economice germane. Acum e un loc unde s-a ras orice urmă de civilizație. Distrugeri uriașe de localități, ca urmare a celui de-al Doilea Război Mondial, ca urmare a nazismului, au avut loc și în alte părți. Mă gândesc la fostele teritorii din est ale Germaniei, care astăzi sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
astăzi sunt integrate în Polonia. Însă polonezii care au preluat aceste orașe după război, Breslau din Silezia (Wroclaw astăzi), Danzig (Gdansk astăzi), au păstrat cât de cât tradițiile vechi ale orașelor, au și reclădit unele edificii vechi germane, n-au ras totul cu buldozerul, ca la Kaliningrad. Au încercat să păstreze ceva din spiritul cultural și din tradiția medievală a acestor orașe, înțelegând că nu poți să pornești de la zero în viața aceasta. - Întâmplător, Polonia e și foarte atașată valorilor europene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
prin toată țara, împreună cu el. La un moment dat, am ajuns într-o frumoasă zonă geotermală în apropiere de Reykjavik. Am stat acolo o oră. Două zile mai târziu, în acel loc s-a produs o explozie teribilă, care a ras pur și simplu de pe suprafața pământului o casă din apropiere, pulverizând-o în mii de bucăți. Această întâmplare înfricoșătoare m-a cam pus pe gânduri și m-a determinat să nu mai merg atât de ușor în zone în care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în „aparat” (sau SUA, de exemplu!Ă și mai respectuoși față de valoarea „în sine” a unui individ. E oare o chestiune de vechime a civilizației sau țin aceste reflexe de psihologia socială, de temperament, de istorie, de... rasă?! Există oare „rase”?! Mai toți antropologii zilelor noastre le neagă existența; în tinerețea mea voiam, într-un studiu despre Psihologia succesului pe care l-am părăsit între timp, să cercetez conceptul de „rasă-națiune”, ce mi se părea că răspunde mai bine acestor mari
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
le pusese la vedere, pe masa din bucătărie. Funeraliile au fost festive, din câte se pare. Unul din fiii ei fusese ucis în plină stradă, cu alți doi tineri arestați ca militanți ai Fatah. Ca represalii, casa i-a fost rasă cu buldozerele. Se săturase să-i tot fie frică. Și-a pus bandoul verde al militanților Hamas în jurul frunții, și-a înregistrat testamentul pe o casetă video, a făcut un duș și apoi și-a ascuns două încărcături de TNT
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
a înălțat cea mai mare parte a acestui decor, a putut să-și toarne betonul armat fără tranziție, peste hambarul bazilical și peste barca răsturnată a stilului roman. Ierusalimul descoperit de Copilul Iisus avea să fie jefuit de Titus, apoi ras de Hadrian, care a construit pe ruinele lui o Aelia Capitolina cochetă și interzisă vechilor ei locuitori. Din fondul romano-bizantin supraviețuiesc foarte puține vestigii, printre care Sfântul Mormânt, reconstruit de nenumărate ori începând cu secolul al IV-lea (ultima renovare
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
și am stat de vorbă cu domnul Tocilă. Trimitem, prin garçon domnului Tocilă vorbă că dorim să-l vedem. Și cătră sfârșitul mesei noastre, când suntem la înghețată, apare. Un om mărunțel, uscat, smead, cu ochii vii și foarte negri. Ras și îmbrăcat corect. Vechi chelner și om al meseriei. Ne bucurăm, am însă îndată o deziluzie. D. Tocilă deși are nume așa curat, vorbește o limbă românească șovăitoare și cam încâlcită. E de loc dela Mălini, din județul Folticeni, fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Academiei poloneze, cu care am stat de vorbă, ne-a comunicat că distrugerile pe care germanii le-au operat sistematic la Varșovia au făcut ca astăzi să nu mai existe în capitala Poloniei decât 2% din clădiri. Deci Varșovia e rasă de pe fața pământului. Deasemenea, tot sistematic și organizat, Germanii au ucis vreo 9-10 milioane de civili, urmărind distrugerea Polonilor. * Ultimul atac asupra Berlinului a fost dat cu 15000 piese de artilerie, 5000 avioane și 4000 tancuri. Berlinul nu mai există
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
documentele studiate de Farges, faptele stabilite pe baza mărturiilor de neînlăturat ne duc la concluzia că toți oamenii de bine din lume trebuie să se ridice contra războiului de brigandaj din Coreea, amenințând să degenereze într-un conflict universal. "Orașe rase de pe fața pământului, populații civile masacrate, napalmul care transformă în torță ființa umană, gazele asfixiante, vibrionii, microbii, mâni mașinile atomice..." Față de amenințarea unor asemenea acțiuni criminale, indiferența noastră, a celor ce trăim în aceste zile dramatice, ar fi o greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
cosița ți-oi tăia-o,/ Sus în vârf ți-oi ridica-o,/ De ți-or bate-o vânturile,/ Ca pe feciori gândurile” (Teiuș-Alba - Hunedoara). Propp atestă faptul că „inițierea comportă și o «tundere a părului», că în timpul ritualului părul era ras, pârlit sau ascuns sub o învelitoare specială”. Cosița tăiată devine un simbol evoluat al înghițirii neofitului și exprimă pierderea unei părți din sinele neofitului, în același mecanism simbolic precum amputarea degetelor sau scoaterea dinților în timpul ritualului. Pedeapsa „denunțătorului” care decodează
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de noptieră, și două scaune. Nu ea deloc primitoare, dar nu aveam pretenții, eram acolo numai pentru trei luni, iar majoritatea timpului aveam să mi-l petrec în birou, la muncă. După ce mi-am făcut o baie și m-am ras, mi-am schimbat hainele groase cu unele mai comode pentru temperaturile și umiditatea Limei și am coborât la parter, unde se aflau birourile. Dobre, șoferul-administrator, mă aștepta tolănit pe o canapea de pe holul din capul scărilor, parcă dormita. Când m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
execuții în ultimul timp. Populația țărănească a Basarabiei, exasperată de aceste violențe, a răspuns printr-o serie de revolte neîntrerupte, care au fost la rândul lor reprimate cu sălbăticie. Mii de țărani au fost împușcați, iar satele lor arse sau rase de pe fața pământului de către forțele de artilerie. Conform acelorași surse burgheze, în timpul ultimelor insurecții din luna ianuarie, peste 3.000 de persoane au fost împușcate în Basarabia de nord. Zecile de mii de familii ruse, refugiate de cealaltă parte a
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
Zoe-Petre-Constantinescian, ca anul următor să se cheme "An Internațional de Luptă împotriva lui Brucan". De ce? Pentru că, la toate recepțiile date de ambasade la București, unde era invitată și intelectocănimea de vază a capitalei, magul din Dămăroaia se înființa primul și... rădea totul, de parcă ar fi fost Dan Giosu la sindrofiile Institutului European, adecă apt să soarbă aperitivele la două mâini și șase păhăruțe). Un "an Ștefan Petică" te-ar aranja? După cum s-a comportat cu tine mare parte dintre universitarii ieșeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dreaptă și curată”, iar zvonurile privind abuzurile clerului au ajuns și la urechile domnitorului. Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) îl admonesta, în plin Divan, pe episcopul Varlaam de la Huși: „Popo! Ce nu giudeci dreptu când îți vin cărțile mele? Ți-oiu rade pletele!”. Nu știm cum vor fi făcut judecată alți episcopi, acesta fiind un subiect de cercetare special, la granița dintre istoria ecleziastică și istoria dreptului românesc, dar faptul evocat mai sus arată că interesele instituției bisericești erau adeseori prioritare față de
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
trăitor acum mai bine de 2000 de ani, Marcus Porcius Cato Maior Cato cel Bătrân, care-și începea fiecare cuvântare, indiferent de tema discutată, cu solicitarea stereotip "Carhaginem esse delendam" Cartagina trebuie distrusă. Din păcate pentru omenire, Cartagina a fost rasă de pe pământ, strivindu-se în mod barbar o înfloritoare cultură. Ca atare de ce să nu fie "ras", la propriu și la figurat și "compañero Fidel? De menționat că "doamna" Ileana s-a născut la 15 iulie 1952 la Havana, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
începea fiecare cuvântare, indiferent de tema discutată, cu solicitarea stereotip "Carhaginem esse delendam" Cartagina trebuie distrusă. Din păcate pentru omenire, Cartagina a fost rasă de pe pământ, strivindu-se în mod barbar o înfloritoare cultură. Ca atare de ce să nu fie "ras", la propriu și la figurat și "compañero Fidel? De menționat că "doamna" Ileana s-a născut la 15 iulie 1952 la Havana, din părinți cubanezi, a emigrat în SUA și a fost aleasă în Congresul SUA în circumscripția Miami -Florida
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
provizii Își dă seama ce Înseamnă marfa pentru el. „De ce aveți nevoie de droguri, domnu’ Lee?” E o-ntrebare pe care o pun psihiatrii tîmpiți. Răspunsul este: „Am nevoie de marfă ca să mă dau jos din pat dimineața, să mă rad și să iau micul dejun. Am nevoie de ea ca să rămîn În viață”. Firește, de regulă trăgătorii nu mor de la lipsa mărfii. Dar Într-un sens foarte literal, a scăpa de o dependență implică moartea celulelor dependente de marfă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
o pun toți: - De ce simțiți c-aveți nevoie de droguri, domnule Lee? CÎnd auzi Întrebarea asta, poți să fii sigur că omul care o pune nu știe nimic despre marfă. - Am nevoie ca să mă scol din pat dimineața, să mă rad și să iau micul dejun. - Vreau să zic din punct de vedere psihic. Am dat din umeri. N-am decît să-i ofer diagnosticul pe care și-l dorește, ca să plece. - E o senzație ca lumea. Marfa nu e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
în vederile noastre în privința victoriei finale, dar nu ne dete în urmă nici un semn de viață, nici măcar câteva flori sau o scrisoare. Lucru care mă mâhni din parte-i, căci din a starițului nu m-a mirat. evreul călugărit și ras În drum spre casă, ne-am oprit la o grădină mare de pomi, fragi și vie. Un jidan care reușise să se călugărească, apoi fugise din mănăstire pentru a lua o țărancă din sat, proprietară a patru pogoane de loc
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
avut cu dânsul un soldat german, care l-a însoțit până în Elveția. Acolo a fost liber, a stat puține zile, a povestit cele din țară și a pornit la Paris, unde, găsind toate spre bine și victoria apropiată, și-a ras barba cea mare ce lăsase să-i crească în semn de doliu de la prima lui internare, nu fără a se fotografia, ca să păstreze o amintire vădită de cele pățite, la Paris. I s au făcut la Paris mari demonstrații oficiale
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
nu a invitat pe Claymoor de dragul reclamei prin jurnalele ce făceau cronicile lui mondene, și a rupt cu familia lui Teodor Văcărescu, deși rudă, după scandalul pricinuit la Viena de fiul său Radu, care fusese dat afară din casa prințesei Rad ziwill. Numai perechea G. Philippescu, d. Cesianu și noi nu am consimțit să mergem la seria de serate date în vila de la Șosea, deși erau onorate de prezența tinerilor principi moștenitori, cei trei bărbați nevoind să primească ospitalitatea plătită cu
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]