2,619 matches
-
mai elogioase din câte sau scris asupra marelui și nefericitului autor al lui Fleurs du Mal. Thibaudet spune că întreaga poezie franceză dinainte de Baudelaire, care s-ar putea numi "poezie eternă", poezie "de prototip homeric", "și-a întors spatele de la rafinamentele și complexitățile urbane". Lamartine, zice acest critic, împrumutînd o caracterizare a lui Lemaitre, este "un mare poet aryan". "Din punct de vedere poetic, urmează Thibaudet, Lamartine a trăit în familia, sentimentele aerate și luminoase, plenitudinea solidă și sănătoasă a florilor
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
gânduri pentru o carte ce va fi mărturie a autorității artistice a lui Alexa Visarion, remarcă pe care am făcut-o de la început. Am avut bucuria să pornesc în câteva "călătorii" tainice, în noapte, cu acest mare artist, străbătând împreună rafinamentul și furtuna controverselor, tărâmuri și delicii, totul în haina unor mari întâlniri. Nu pot să închei fără să nu amintesc o astfel de noapte prelungă, în care alături de noi era cel mai mare artist al Japoniei de astăzi Kazuyoshi Kushida
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
cu totul altfel decât daca l-ar fi realizat atunci. Cu acest pretext am facut o călătorie inițiatică la originea legendelor, în Grecia pe urmele unei legende carpatice dar poate cu origini antice. Templele grecești ne-au împlinit dorința de rafinament și stil. Apoi călătoria în Peloponez la Micene unde am descoperit celebra poartă a leilor. Templul de la Delphi de unde într-o zi senină am reușit să vedem toate întinderile până la mare. Amfiteatrul lui Dyonisos unde fiecare dintre noi își făcea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
un oraș dunărean, e surprinsă excelent; aici, regizorul a avut colaborarea cîtorva artiști adevărați: Octavian Dibrov (decoruri), Daniela Codarcea (costume), Mircea Florian (muzica) și, deasupra tuturor, Vivi Drăgan Vasile, autorul imaginii; o imagine cu alese valori plastice, cu încadraturi de rafinament, totul încărcat de gînd, totul sugerînd și cuprinzînd subtilități de sensuri, totul supus acelui gînd creator integrator al regizorului. Oamenii, caracterele care circulă în aceste cadre de epocă cu multe sugestii de general-uman, de permanență sînt puternice, trăiesc, ard, se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a fi prea sărace, prea superficiale, prea stereotipe, prea generale. Iată un caz concret. Imaginea lui Vivi Drăgan Vasile la Înghițitorul de săbii de Alexa Visarion e fără îndoială frumoasă, funcțională, adecvată și șocantă. Frumoasă prin compozițiile ei picturale, prin rafinamentul gamei cromatice, prin încadraturile ei clasice. Adecvată prin încrâncenarea conținută care rezultă din desenul liniilor și din alternanța culorilor și care rimează perfect cu tensiunea și cu duritatea acestui film, aflat permanent la limita suportabilității. Funcționată prin concretețea detaliilor (noroiul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
stagiune Iar dacă spectacolul, pe alocuri, atinge culmi de plăcere estetică și tensiune intelectuală, faptul își află explicația în evoluția actorilor Claudiu Bleonț (Miroiu), sincer ca un înger, sensibil ca violoncelui lui Pablo Casals, Carmen Galin (Mona), pentru profunzimea și rafinamentul trăirilor scenice, care nu exclud misterul, "jocul", poezia, Cerasela Stan (Domnișoara Cucu), împletire de umor zglobiu și de bine ascunsă tristețe, Raluca Penu (o elevă) efigie a ingenuității amenințată însă de platitudinea din jur, Valentin Uritescu (profesorul Udrea), impresionant și
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Upanișade Upanișadele (dup] 500 î.Hr.), probabil textele filosofice cheie ale poporului hindus, presupun, în principiu, autoritatea primelor Vede (fiind cinice în privința ritualismului vedic care promite recompense funcționale, cum ar fi vaci sau urmași), dar dezvolt] aceast] schem] alternativ] cu mult rafinament și cu o aplicabilitate mai larg]. În aceste scrieri, cunoașterea metafizic] este plasat] deasupra scopurilor lumești, ins] schemă permite în același timp, de fapt încurajeaz], o c]utare detașat] și asocial] a scopurilor spirituale extrase din provoc]rile lumești. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dresda, nu fără urme în profilul viitorului pictor al rigorilor, tînărul curios mergea la Paris, Meccă a celor care voiau să trăiască deplin. Tot printr-o Cantacuzină, sora bunicului dinspre mamă, grande dame într-o lume marcată de opulență și rafinament, junele bărbos și pletos, încă un oriental înfășurat în halate largi, răsfirate pe divan ornamentat, cunoaște pe maeștrii momentului (1900): Chassériau, Puvis de Chavanne, Moreau, Denis și devine occidental. Călătorește mult, zăbovește cu folos în orașe italiene, engleze și mai
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În mare (deși povestea din film se pretează la o tentantă detaliere), e vorba de soarta unui ins de o evidentă ingenuitate și curățenie sufletească, ajuns într-un spațiu interlop, dominat de atracția bărbat-bărbat, un conclav mascul extrem de ademenitor prin rafinament dar și prin agresivitate, ins care alunecă treptat, sub ochii noștri măriți, în brațele vînjoase ale unuia din practicanți, exemplar defel promiscuu, dimpotrivă, om de spirit, scriitor în vogă. Nu ne dăm seama dacă plăcutul erou cade într-adevăr în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de tot, pe care doar cel, generic, din Insula Paștelui îl mai putea concura. La cealaltă extremitate, un alt confrate din neprihănita breaslă a lui messer Vasari, pentru care am o stimă autentică, om de instruire exemplară, placată pe un rafinament coloristic și formal de excepție, este tocmai adeptul ablației consecvente, al cumințeniei neîntrerupte a elanului. Pînă la a-l face oarecum șters, fad, anonim. De cîte ori îl văd finisîndu-și ramele în curte, ferindu-și astfel atelierul impecabil aseptic de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
îți dai seama ce rol au jucat semenii ăștia ai noștri bine intoxicați jumătate de secol comunist în strategia globală a momentului! Ce rol pot avea, nu-i așa, masele în făurirea istoriei! E de observat, pe cît posibil psihanalitic, rafinamentul declarațiilor prezidențial-guvernamentale în context acut. Mai întîi, prima adeziune, netă și necondiționată, la valorile occidentale, la NATO, făcută extrem de mediatizat, dacă se poate în capitală, apoi a doua, imediat, undeva, într-o comună, în mijlocul maselor, cu nuanțările de rigoare (un
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
întîlnesc frecvent un tînăr famelic (nu-i pictor), cam de doi metri și cu o chică neagră absolut înmărmuritoare. Nu-mi pot reprima, de fiecare dată, nedumerirea: ce-i mai rămîne creierului? Dictatura comunistă a surclasat pînă și Inchiziția. Prin rafinamentele executanților ei. Și, tîrziu, mai ales prin nevoia acestora, vai, de a se confesa. Nu mulți din ei simt o animalică (dar și perfidă) nevoie de mărturisire totală. Unul, Franț Țandără, mărturisitor coleric, aproape maladiv, care-și detaliază metodic fosta
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
stropșită fie din motive structural stîngiste, fie doar strict comportamentale produce disconfort psihic. Nu fără urmări privindu-mă în chiar receptarea acestor proze de veșnic toboșar (al vremurilor noi). Oricît de convingător neoavangardistă s-ar arăta a fi proza de rafinament sagace a austriacului Peter Handke (1942), înverșunările sale, la fel de oripilate, între altele cele privind chestiunea conflictului iugoslav, dar și cruntul rictus unanim afișat în cele mai banale mediatizări, retează ceva din plenitudinea lecturii. Un, cîndva, ingenuul Alain Robbe Grillet pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
carne vie (propria-mi carne) și am decis definitiv. Veți observa că nu Rafael, Rembrandt, Van Gogh, Dali, giganți oricum, dar neconsonînd cu entuziasmele/ umorile personale, au fost convocate să decidă pe loc, ci: 1. Da Vinci, unicul, neconcurat în rafinament coloristic de congenerii săi renascentiști. 2. El Greco, pentru incredibila (în acea vreme) pensulație alegră, prefigurînd gestica... modernă; dar Velasquez, cu perfecțiunea compoziției? 3. Hals, din același motiv, al spontaneității fără cusur, determinînd captarea miraculoasă a solarității; dar din alt motiv
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
confecționare de imagine. Dar, în fond, pe cine-i are în vedere oacheșul mecena atunci cînd ține Cotroceniul în interminabile firitiseli decorative? Sînt cîteva categorii care și-au verificat cu vîrf și-ndesat virtuțile obediente în dictatură. Cu plusul de rafinament cerut acum de vremurile nouă (în grafie sadoveniană, evident). - s-a bătut multă monedă pe "rezistența prin cultură"; asta vrînd să însemne, de fapt, cvasilașitatea categoriilor intelectuale, neînstare a se confrunta deschis cu dictatura; limitîndu-se la orgoliul de a produce
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bine cel al tînărului furios, neconformist și gata să-și asume riscul evadării Adi Carauleanu a jucat cu aplomb, cu concentrare, personajul lui fiind singura rază de sinceritate și curaj capabilă să se opună agresiunii. Îl susține Bunica interpretată, cu rafinament al mijloacelor și cu o discreție a sentimentului, de Cornelia Gheorghiu. Personaj cu o simbolică limpede, Bunica încearcă să impună măsura bunului simț, tradiționalul optimism și judecata sănătoasă în această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const.
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
pentru studenții de la master, conferințe, contracte de cercetare), lucrarea oferă un spectru de angajări teoretice ce vin să lumineze fenomenologia contaminării și infiltrării ideologiei comuniste În corpusul social și habitudinal al României comuniste (și chiar postcomuniste). Dincolo de acuratețea metodologică sau rafinamentul analitic, luările de poziție au și un caracter restitutiv, mărturisitor, pentru a fixa mai bine În memorie ceea ce a fost. Tinerii cititori, formați În ultimii cincisprezece ani, vor afla, cu acest prilej, că au fost cu putință la nou, În
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
urmăresc mereu adîncirea în Origine. Ceea ce îl captivase în tradiția creștină răsăriteană fusese tocmai dinamismul ei participativ la viața intra divină, fusese luciditatea ei extatică, apofatismul ei, pe care aspectele catafatice nu făceau decît să-l intensifice, fuseseră eficacitatea și rafinamentul cu care ea îl insera pe om în elanul Duhului. Cînd schițează, de pildă, suita tematică a celor șapte Concilii ecumenice, părintele Scrima o înfățișează ca pe o înaintare în misterul Treimii, ca desfășurare doctrinară a noutății infinite, deja dată
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
dacă modernitatea tîrzie ne așază într-un context nou, temele pe care am încercat să le evoc folosind-o drept suport sînt teme dintotdeauna, mărci ale absolutului în curgerea tuturor timpurilor, în conștiința omului de pretutindeni. Platon a folosit numeroase rafinamente stilistice pentru a semnifica incapacitatea expresiei, a textului, a formei de a încapsula adevărul. Dialogurile lui îl constrîng aproape pe cititor să pornească la drum pe urmele sensului, să conceapă adevărul drept cale care crește înlăuntrul omului. Poemul lui Iov
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
serie probleme sociale și împotriva căreia ar trebui să fie orientate, cu precădere, politicile punitive și represive - sentiment de altfel predominant în mare parte din societatea cehă (Fawn, 2001). Cu toate acestea, extremismul evident al Republicanilor și lipsa lor de rafinament intelectual și programatic au făcut ca partidul să fie un foarte prost avocat al rezolvării acestei probleme. Cultura extremismului și paranoiei promovată de SPR-RSČ, elemente care au servit la mobilizarea membrilor, au condus, în egală măsură, la deconectarea partidului de
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în 1937, rubrica „Puncte”), „Revista Fundațiilor Regale”, „Democrația”, „Dreptatea nouă”, „Unirea” (1945), „Ultima oră”, „Contemporanul”, „Veac nou”, „Gazeta literară”, „Luceafărul” ș.a. A semnat și cu pseudonimul Aron Ciuntu. Volumul de debut, Dincolo de tristețe (1940), cuprinde nuvele remarcabile prin simțul echilibrului, rafinamentul compoziției și certa înclinare a lui Ș. pentru sondarea abisurilor subconștientului. Oamenii visează pâine (1945), carte total deosebită ca manieră și stil, este alcătuită din câteva zguduitoare reportaje, în tradiția și sensul acordate de Egon Erwin Kisch acestui gen literar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289641_a_290970]
-
culinare, o „bucătărie“. Păstorel este ferm: „E drept că Profetul îl oprește pe turc să mănânce carne de porc, dar eu nu-i îngădui Profetului să-și bage nasul în bucătăria mea, unde popreala lui e inoperantă.“ Gastronomia presupune hedonismul; rafinamentul care nu are ca scop plăcerea, ci este efectul respectării unor tabuuri, e reducționist, restricționar, mai precis, și nu se poate afla la originea unei „bucătării“. Din același motiv, expresia „bucătărie mânăstirească“, deseori folosită la noi în ultimii ani, este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Kyoto, Diane Durston scrie despre obiceiul nobililor din perioada Edo de a se amuza încercând să ghicească din ce ingrediente erau făcute felurile de mâncare ce li se serveau la ospețe. Nu erau ghicitori ușoare... Trebuie însă precizat că acest rafinament culinar nu se întâlnea decât în la grande cuisine, în bucătăria aristocratică. Romanii de rând mâncau mult mai simplu, meniul cuprinzând în special mâncăruri din mei, grâu, năut, carne de porc (inclusiv cârnați) sau de găină, fructe. Prin această remarcă
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
definirea unei bucătării naționale: pentru ca aceasta să se cristalizeze, diferența între bucătăria „înaltă“, cea a păturilor sociale avute, și cea populară trebuie să fie cât mai mică. Gastronomia chineză, de pildă, a avut câteva mii de ani la dispoziție pentru ca rafinamentul meselor de la curtea împăratului să se regăsească - dacă nu deseori din punctul de vedere al ingredientelor, măcar în ceea ce privește tehnicile de preparare - în bucătăria populară. Franța este un alt exemplu în acest sens. Bucătăria europeană medievală include atât ospețele date la
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
uscată a plugarului, și păunul gătit la curtea regelui Franței. Nici în vremea Renașterii, când bucătarii italieni au ajuns în Franța odată cu suita Ecaterinei de Medicis, soția lui Henric II, lucrurile nu stăteau altfel. Pe vremea lui Ludovic XIV, când rafinamentul culinar ajunge la culmi neatinse de pe vremea banchetului lui Trimalchio, descris de Petroniu (s-a afirmat, de altfel, că modelul meselor Regelui Soare era cel al Romei imperiale), se simte prima adiere de democratizare gastronomică: La Varenne publică în 1651
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]