99,695 matches
-
Oare n-ați ajuns la critica literară de la această mîncărime hîrtioasă a "pumnilor intelectuali"? E.G.P.: Nu știu dacă lupta cu morile de vînt se numește luptă. Am pierdut ceva timp cu morile (roșii!) de vînt de la noi, fără vreun folos real pentru literatură. Fiindcă la noi nu s-a discutat literatură! Cineva și-a apărat postamentele de beton armat, cineva a zis că în artă (ca și în moarte) toți sunt supușii acelorași implacabile legi. Nu c-aș regreta "certurile" mele
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
mai puțin previzibilă, putînd produce chiar unele ambiguități: pe sticlă. Formula împinge mai departe metonimia - de fapt o sinecdocă, în care partea substituie întregul - începută cu reprezentarea televiziunii prin televizor; din televizor mai rămîne doar ecranul, desemnat prin materialul său (real sau aparent). Majoritatea citatelor care urmează provin din același cotidian, multe aparțin chiar aceluiași ziarist, semnatar al unei rubrici de cronică de televiziune; există totuși și exemple care dovedesc că nu e vorba de o particularitate lingvistică individuală. Sînt folosite
"Pe sticlă", la televizor by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17074_a_18399]
-
La o asemenea distanță e greu de mințit, dar este ușor de exagerat. Dacă acțiunile devin un simplu exercițiu de virtuozitate, de jogging scenic, mimarea suferinței se transformă în contrariul ei. Dacă suferința este percepută ca o realitate a timpului real, ca o extenuare a interpretului, compasiunea se îndreaptă spre cei din distribuție și supratema spectacolului este ratată. Comunicarea se realizează tocmai prin abilitatea interpreților de a se situa pe linia subțire (și subtilă) a expresivității teatrale care potențează adevărul. Muzica
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
clasic, frînturi din folclorul evreiesc și o compoziție originală alcătuiesc țesătura dramatică a spectacolului. În lagăr, în vecinătatea durerii și a morții, armonia sunetelor și a mișcării vine din altă lume; torționarii o folosesc pentru a crea aparența unei lumi reale. Interpreții se străduiesc să evoce ce ar mai putea rămîne din sublim, cînd el este întinat în organicitatea sa; sînt ireproșabili cînd joacă ezitarea între fals și corect, cînd mobilează, cu trăirea lor, spațiul dintre onoarea artei și degradarea ei
Fidelitate by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/17094_a_18419]
-
niște lumi artificiale, o "ieșire" din lumea concretă ca și un zbor pe o rachetă interplanetară. Ar fi prea puțin să spunem că ne mințim, că ne păcălim cu bună știință, lucrurile sunt mult mai complicate. Chiar în ordinea faptelor reale intervenim cu propriile proiecții, cu propriile "povești". Nu spunem despre unele evenimente capitale ale vieții noastre că s-au petrecut "ca-n vis"? Fiecare are propriile amintiri despre evenimente petrecute aievea, dar totdeauna nepotrivindu-se unele cu altele. Există atâtea
La vida es sueńo by Costache Olăreanu () [Corola-journal/Journalistic/17068_a_18393]
-
doua ipoteză. Dl. Liviu Grăsoiu nu o spune explicit dar destule dintre aprecierile sale conduc spre această concluzie. Ceea ce este, negreșit, un record pentru un comentator al operei lui Topârceanu. Asta, să adaug, deși istoricul literar nu pregetă să semnaleze realele izbînzi lirice ale poetului, inclusiv cele din Rapsodii sau din Balade. Ciudat lucru, atît de lucid în aprecieri cît privește lirica lui Topârceanu, brusc dl. Grăsoiu e cuprins de cecitate în spațiul prozei. Și memorialistica despre înfrîngerea de la Turtucaia cea
O nouă exegeză despre Topîrceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17092_a_18417]
-
spațiul nostru". Atenție se acordă, apoi, componentei slave și turanice. Nașterea statelor române, în jurul anilor 1300, li s-a datorat, după tradiția orală reafirmată de istorici precum Gh. Brătianu și Ștefan Papacostea, și acel Basarab întemeietorul a fost un personaj real, dintr-o spiță de șef cuman. Oricum, de pe atunci începe, în Transilvania, excomunicarea de la drepturi egale a românilor, datorită ortodoxiei lor creștine și a refuzului catolicizării (poate chiar a asimilării maghiare). Și la fel, datorită unei plecări din Maramureșul transilvan
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
scaun, urlând, la simpla vedere a unui paianjen? Și totuși, Tim Burton nu face decât să-și înscrie personajul în lungul șir de eroi a căror existență ambiguă definește atmosfera și tonul filmelor sale. Paradoxal, eroul obsedat de concretețea imaginilor reale concentrează un întreg univers imaginar, bântuit de figurile opuse ale celor doi părinți și de amintirile copilăriei sale, în care momentele fericite sunt idealizate, iar cele nefericite sunt descrisie prin imagini de coșmar. Această natură dublă a lui Ichabod răspunde
Cum să-ți pierzi capul după Tim Burton by Ioana Comanac () [Corola-journal/Journalistic/17096_a_18421]
-
personale. S-a ajuns la situația în care curățenia nu mai constituie doar o minimă rutină, ci un obstacol enorm, aproape imposibil de trecut. Când a face curat pare cel mai complicat lucru din lume trebuie să ne gândim - dincolo de reala dezertare a administrației - la nevroză, la nevroza unui oraș. Dacă așa stau lucrurile, atunci mizeria e mai mult decât rezultatul unei incontinențe accidentale. Cum câștigarea libertății politice a atras după sine și spulberarea refulărilor acumulate sub comunism, atunci a murdări
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
așa trebuie" - și că întotdeauna ceva trebuie. Reflexul adecvării a rămas, doar că asceza a fost înlocuită cu voluptatea învățată - în mare măsură tot printr-un vechi reflex - de la televizor. În fapt, românul își închipuie că a transpus în viața reală fantasma revoltei care făcea altădată pereche consolatoare cu obediența - dar ce-i reușește mai mult este reactivarea ultimului termen. El își ia libertăți (își ia = profită subteran de o situație care nu pare să depindă de voința sa), dar nu
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
vedere, pe lângă capitalul său de autenticitate, subcultura deține rolul pe care îl are snobismul în cultivarea publicului. Când toți golanii urbei se bat cu pumnii în piept că sunt "băieți și fete de cartier", înseamnă atunci că există o receptivitate reală la factori de influență exteriori (mass-media) și o tendință de organizare în jurul acestora. Când în Alba-Iulia puștii scandează "Pantelimon!" e semn, în plus, că cei din București încep să-și agonisească o identitate, care, așa pătată pe degete cu grafitti
Practica mizeriei by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17085_a_18410]
-
lucrurile. De altfel, chiar atunci cînd eram intern "bătrîn" sau preparator nu mă aventuram în urgențe pentru a rezolva situații care, credeam eu că mă depășesc. Și așa au procedat și alții din generația mea, care s-au format chirurgi reali. Nu trebuie să-ți fie rușine, să te simți înjosit, dacă nu ești sigur de ceea ce faci. Responsabilitatea trebuie să domine ambiția. Am învățat foarte mult să operez ajutat de chirurgi din generația mai mare, cu mai multă experiență decît
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
implantează un stomac de ierbivor) și omul-mîncător-de-pămînt (pămîntul comestibil fiind singura hrană care, în concepția conducătorilor Kukuniei, ar putea face din om un animal rentabil). Aducîndu-mi aminte, deunăzi, de clasificarea poznașă din respectiva antiutopie, deși aceasta fusese inspirată de foametea reală care bîntuise populația României în vremea comunismului, cele trei specii create în laboratoarele Kukuniei mi s-au părut, cu cinism o spun, adaptabile la vremurile pe care le trăim astăzi. Adaptabile și cu "îmbunătățiri" posibile: ce-ar fi dacă omul-fără-stomac
Sărăcia scriitorului by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17137_a_18462]
-
de o schimbare a fondului. Joacă nu joacă, toți actorii unui teatru se întîlnesc o dată pe lună la coadă la salariu. Oricum, este de invidiat o asemenea slujbă: nu faci nimic și ești remunerat pentru asta. Nu există box-office, competiție reală. Și nici măcar actorii importanți nu se revoltă împotriva acestor lucruri și ale multor altora. Absența fondului naște, totuși, la noi forme spectaculoase. Bizare, ce-i drept! Peste toate, există instituții și funcții de dragul titulaturilor. Dar instituții fără autoritate, fără oameni
Balcanismul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17128_a_18453]
-
eroic căldurile africane numai să se vorbească, de pe diverse crăci guvernamentale, despre el. Țările mici sunt și ele foarte atente la imagine, în speranța - adeseori răsplătită - că pot compensa printr-un comportament remarcabil ceea ce nu pot realiza în termenii concurenței reale, la nivelul pieții. Cultura joacă, în această ecuație, un rol important, chiar în vremurile noastre când disprețul față de spirit a atins cote apocaliptice. O inteligentă strategie culturală poate conduce la efecte benefice acolo unde celelalte argumente - ale economiei sau ale
Chibiț în Dupont Circle by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17136_a_18461]
-
cult pe care Baba l-a întreținut, la aceeași intensitate, de-a lungul întregii sale vieți. Existența aproape mitică a mamei îi oferă artistului, în proporții sensibil egale, o grijă domestică blîndă, o permanentă securitate morală și chiar o formă reală de protecție magică. În cadrul unei ședințe de spiritism, de pildă, ea îl întreabă pe N. Grigorescu dacă lucrările fiului său vor sta vreodată într-un muzeu, iar maestrul o asigură, de dincolo de hotarele acestei lumi, că da! În acest context
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
Petre Roman la Radu Vasile și de la Mugur Isărescu la Adrian Năstase. În contextul eternei lipse de bani, ne punem problema: există prea multe sau prea puține universități în România? După standardele europene, avem prea puțini studenți. Dacă evaluăm situația reală, dacă observăm ce se întâmplă cu majoritatea absolvenților, ajungem la concluzia că sunt prea mulți. Un paradox ce descrie, mai bine decât oricare altul, starea de înapoiere a țării: cu peste jumătate din populație rămasă (împinsă) în mediul rural, vom
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
șaptezeci-optzeci de mii de oameni cu diplome, în timp ce facultățile au ajuns să livreze anual între două și trei sute de mii de absolvenți. Din această dilemă nu vom ieși prea curând: închidem universitățile sau dezvoltăm economia? O simplă privire înspre viața reală arată că procedăm anapoda: în timp ce economia e căzută într-o rână, așteptându-și obștescul sfârșit, universitățile prosperă într-o veselie. N-a trecut nici o săptămână de când guvernul a autorizat - călcând în picioare cu brutalitate legea! - opt mai mult sau mai
Nesimțirea tunde electric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15824_a_17149]
-
au profitat lucrările sale, cultul, pentru a ne exprima astfel, de care se bucură astăzi cartea sa, îi acordă un loc mult mai important". Eminescu știe să discearnă între accidental și sistem și, cum se vede, intuițiile sale asupra ponderii reale a cărții politologului rus sînt confirmate de buni cunoscători ai realităților politice din imperiul țarist. Războiul de independență avea să confirme aprehensiunile eminesciene. Sigur, războiul trebuia dus, căci consfințirea independenței devenise o necesitate; și apoi, așa cum a demonstrat Maiorescu luptele
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
cita pe Valéry, cu afirmația provocatoare că povestirea visului e o povestire ca oricare alta, care, "normalizînd" limbajul și desfășurarea temporală, mai are foarte puțin de a face cu logica visului. Pentru română, ar fi interesant de analizat un corpus real de povestiri de vise, după cum ar fi pasionantă și o investigare a prezenței visului în literatură. Un compromis între aceste două direcții - și mai ales o cale de acces mai lesnicioasă - e oferită de relatările însemnărilor zilnice, ale paginilor de
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
președintele Iliescu a refuzat orice formă de dialog cu el. * Nimeni altul decît mai vechiul client al acestei rubrici, Ilie Merce, fost colonel de Securitate, dovedit că a făcut poliție politică, în prezent deputat PRM, a cerut desființarea CNSAS. Motivul real al acestei cereri? Mai mulți membri ai acestei instituții consideră că Ilie Merce s-a făcut vinovat de sperjur cînd a pretins că nu a făcut poliție politică, ceea ce ar trebui să atragă autosesizarea Parchetului împotriva sa. Mai lipsește ca
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
prin '90 împotriva politicii. Și uite, periindu-l pe Iliescu... Dar, să nu se creadă că... Sigur, normal e să iei întotdeauna partea confraților înjurați. În acest caz însă este vorba de cu totul altceva. Și, îndeosebi, chiar în interesul real al lui Fănuș, care mă va înțelege. Cu simțul său justițiar, înnăscut, el îmi va da dreptate. Și uite cum pun eu chestiunea... Un critic obiectiv, profund cinstit, nefăcând parte din nici un fel de grup, aflat la începuturile carierei, are
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
spune, cuvintele, din cauza rostirii defectuoase. În fruntea listei, o tînără actriță, absolventă la București, care debutează acum pe o scenă profesionistă: Iulia Lazăr. Trebuie precizat faptul că actrița s-a numărat printre cei mai promițători absolvenți ai UNATC, cu date reale pentru această meserie. Și, totuși... Revine o întrebare care ne obsedează aproape în ultimii ani: ce se întîmplă cu școala românească de teatru, o școală cu tradiție și prestigiu? Lucrurile se deteriorează pe zi ce trece iar asta se vede
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
nesfîrșit cum de mai pot surîde (deși surîs să fie?), / cum de mai pot da sfaturi, rețete de rezistență, / cît de civilizat îmbină ei ziua cu noaptea, / halucinant de civilizat. / Nu, nu-i invidiezi, / doar că nu prea mai sînt reali" etc. Critica trebuie să-și iasă oarecum din matcă pentru a digera aceste versuri. De ce? Pentru că deși e o adunătură de locuri comune, despre alienarea omului contemporan, versurile rămîn bune. Nu prea mai sînt note stilistice care să indice acest
Cealaltă față a poeziei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15827_a_17152]
-
contextului total inacceptabil: "La o lectură a romanului, la jumătate de secol după scrierea lui, și anume după Revoluția din 1989, cînd gîndeam că a venit vremea să-l public, mi-am dat seama că personajele au un contur prea real, par consemnate într-un jurnal și nu distribuite într-un roman". Ceea ce reprezenta pentru mari creatori precum Marcel Proust sau Robert Musil aspirația nobilă a "veridicității", devine aci un prejudiciu! "Tentația realității, constată cu stupefacție autorul, ignoră la mine obligațiile
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]