3,005 matches
-
pipa și punguța de mătase, fițele arogante față de bieții umili pasageri... aceeași mascaradă de rutină. după divorțul de domnul Bănățeanu și după divorțul de bătrânul Eusebiu și între un divorț și altul și între o căsătorie și alta, fantoma Irina reapare. Vine aproape, aproape, niciodată destul de aproape pentru a încerca să te conecteze, cum speră doctorul Marga. Chipul ei aspru și gingaș concentrează o cinetică în care te-ai putea împotmoli, în sfârșit, și chiar vindeca, așa crede Marga. Să auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
scăfârlia spre rafturile pline de cărți, spre masa cu scaunele înalte, spre birou, spre fotolii, loc destul pentru toate și încă mai rămâne, să te tot plimbi, ca într-o sală de recepții în care n-au venit invitații. Valetul reapare, împingând măsuța cu rotile, pe care trepidează sticla și paharul, clinc-clinc. A, doar știi că nu beau. Valetul Vasile nu-și îngăduie nici o reacție. Sau parcă a zâmbit, idiotul. Auzi, a zâmbit! Da’ nici n-a zâmbit, cum să fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
își îndreaptă spinarea, Vasile îi așază șervetul pe genunchi. Cinci, zece minute, un veac, anul o mie. Tolea parcă înfulecase, totuși, ceva. Vasile se apleacă, din nou, ridică șervetul, îl scutură, îl desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
desface. Dom’ Dominic se îndreaptă în scaun, șervetul reapare pe genunchi. Undeva, susură muzica. Cade șervetul, se repune șervetul. Dispare ceașca de supă, apare friptura sau parcă n-a fost friptură sau n-a fost grozavă friptura... Apare alt platou, reapare șervetul alb. Tolea tace, nu bea nimic și tace. Parcă n-aude poveștile doctorului, parcă e absent. Chiar când reia, în sfârșit, conversația, pare absent. — Deci, tot musaca a fost... Al dracului Bazil! A pus suc de roșii, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
și el, orfanul. Sorbind, după prescripție, din găleata cu ceai de mătrăgună și pilitură de oase, în care tot zvârlea, la fiecare înghițitură, o aspirină roșie, ca sângele. Când nimeni nu se aștepta, dispăruse! Bolnav, în concediu medical, cică. Dar reapăruse, după câteva zile: purificat, palid, trandafiriu. Îmbrăcat în alb, ca să vezi! Purta totdeauna în zilele de lucru numai negru, ca un cioclu, ca un vidanjor. Reintrarea și-o făcuse, însă, în alb! Pocăit, festiv, să vadă oricine că, deși mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Profesorul nu are răbdare, privește plictisit pe fereastră. Apoi, se ridică, brusc, scrie pe tablă, cu o caligrafie uriașă, ca pentru idioți, titlul lecției viitoare și... iese. Nici măcar nu ia catalogul. Catalogul rămâne, așa, pe catedră, deschis. Musiu măscărici profesorul reapare după-amiaza... oho! Pe strada principală, în holul cinematografului, pe umbritele poteci coborând spre râu, oriunde și peste tot, TOLEA: centrul publicului puber. Târând după el, de-a valma, nătăfleți și premianți, puștime, și chiar domnișoare. Turuie, povestește, schimbându-și vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Șeful, își folosi admirabil coatele și sacoșele ca să răzbească prin mulțimea isterică, să pătrundă primul în arcasalvatoare. Recepționistul Anatol Dominic Vancea Voinov rămase singur, din nou, vinovat de deprimare și vinovat de neîncrederea față de interlocutorii zilelor și nopților sale. Femeia reapăru, însă, în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
în reveriile sale nocturne. Râdea, plângea, necheza, reabilita terapia bunului-plac, parodia plăcerea, grimasa libertății. Se lăsase ademenit. Somnambulul! Noaptea rece, lucidă, morții absenți, ca și vii, situarea în eternitate, de unde totul se vedea perfect, parcă nu se vedea nimic. Femeia reapărea, conștiincioasă, se reinventa, imediată și fictivă, deopotrivă. O revedea, uneori, pe cerul ilizibil al zilei, în orbirea toridă a furnicarului. Atras, intimidat. O dorință de abandon și o imensă spaimă, în același timp. Moartea, da, probabil, asta era frumoasa, nesățioasa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
îndrepta orbit spre spre spre, spre niciunde. Nu era nimeni, țipenie în toată casa. Numai scârțâitul acela lung prelung al ușilor de la dulapuri, iarăși și iarăși. Țiuiau lung prelung sinistru ușile, țiuiu hâr hâr iuiu hârhâr și încă. Până a reapărut, în sfârșit, după o veșnicie, Marcu Vancea... Se tot bălă bălă, hârâiau hârșâiau țiuiau, smintite, ușile, dulapurile, poate uitase să închidă dulapurile. Tocmai apăruse bătrânul Vancea, filozoful, cum să-i explici aiureala, tocmai lui, atât de sensibil, atât de sever
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
străinătatea sa în lume, ca geniu, și de nimicnicia sa în raport cu absolutul onto-axiologic: Străin de toți, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. ...Dă-mi tinerețea mea, redă-mi credința... Și reapari din cercul tău de stele: Ca să te ador de-acum pe veci, Marie! Afrodita Anadyomene se întruchipează și se înalță din marea de suferințe ale iubirii: Și să-mi răsai din marea de suferinți, înaltă/ Ca marmura eternă ieșită de sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
scenograf care era cazat acolo, cu ani În urmă, a văzut-o și nu peste multă vreme, a trecut la cele veșnice. Brrr!!!... Din clipa aceea și-n sală, la repetiții, mă uitam cu teamă, să văd dacă nu cumva reapare fetița fantomă...Nam depistat-o; da și fantomele astea-s hoațe, nu se lasă privite de oricine!... Aflu dintr-un ziar ieșean (din 23 februarie 2010) că marele teatrolog George Banu „va realiza un apendice necesar despre Sarah Bernhardt”. Și
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
București. A terminat și Facultatea de Comerț Internațional de la A.S.E.. După epopea Revoluției de la Județeană, taică-su, Costache Trocaru, a stat o vreme ascuns în Baltă. Se spunea că și-ar fi găsit adăpost chiar la Chiru acela. Apoi a reapărut. Era de-acum patronul unei Societății comerciale, „Cotroco @ Cotroco SRL“, în care al doilea acționar și director comercial era fiul său, Aurel. Aducea minereu din Sudica pentru combinatul de alumină din pădure de la Obancea. Când afacerile mergeau mai bine, Aurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
există un astfel de drept. Să presupunem că cineva ia inelul cu diamant al soției dumneavoastră și îl înghite. Inelul rămâne, totuși, proprietatea dumneavoastră. — Da, spuse judecătorul, dar mi s-ar putea cere să aștept cu răbdare ca el să reapară. — Da, Onorată Instanță. Însă să presupunem că, din diverse motive, inelul se blochează în intestin. Nu ați avea dreptul să îl recuperați? Bineînțeles că da. Nu poate să vi se refuze acest drept. Este proprietatea dumneavoastră, oriunde s-ar afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
și tu. I se luminează iar fața. Ne distrăm extraordinar ! — Adică Încă te mai duci acolo ? mă uit la ea uluită. — În fiecare zi, spune mirată. Sunt În comitetul de asistență socială. — Bună ziua din nou ! spune Phillip vesel nevoie mare, reapărând cu trei pahare. Zâmbește către Katie și-i dă un pupic pe obraz, iar ea Îi răspunde cu un surâs. Și, fără veste, simt că mi se umple inima de căldură. OK, e un pic ciudat, așa e. Dar sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doar pentru umilirea subiectului ei, ci mai ales pentru durerea extremă pe care o provoca și pentru că rănile astfel cauzate necesitau o foarte lungă durată de vindecare. Condamnatul era scos din circulație pentru o bună bucată de vreme, iar când reapărea purta marca unei cumplite înjosiri, care îl menținea pentru totdeauna sub limita frecventabilității. Procedeul naște multiple întrebări. De ce a trebuit să i se administreze 50 de lovituri la tălpi? De ce numărul inițial, de 25, a fost dublat după împotrivirile stârnite
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]
-
interioriorul Încăperei maiorul Marin Apostu le sparse cu patul armei, fără a găsi ceea ce căuta. Peste Ștefan, care mai mult mort decât viu uitase până și să mai respire, căzură cioburi și hârburi mari de oale. Jandarmul Încercat de altădată reapăru, iar rapida sa putere de analiză decretă că un om nu ar fi Încăput În nicio oală, oricât de mare! Înseamnă că maiorul căuta altceva, mai mic decât un om! Victor rosti În gând un Doamne ajută! și probabil că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
că o ploaie de vară. E liniște. E pace. De mult nu m-am simțit atât de bine. Împăcat cu mine. Cu lumea... Klick. <seba>: victor? <victor47>: da. Tu? <seba>: maya <victor47>: nu te-am mai vazut <seba>: ocupată. A reapărut tipul din Timi <victor47>: ia te uita! Mă bucur <seba>: o să vină la oradea <victor47>: da? <seba>: da. Mîine. Nu o să pot intra peste weekend <victor47>: nu-i nimic, distracție plăcută <seba>: mulțumesc. Ai mei nu prea vor <victor47>: ce
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
au îmbolnăvit, ceea ce, evident, "nu s-ar fi întîmplat dacă și cadavrele ar fi infectante". Altă observație consta din faptul că, pe timpul bântuirii holerei, alte boli, ca tifosul, disenteria, "care dominau altădată, au dispărut aproape cu totul și n-au reapărut decât la potolirea ei". Cele mai multe victime se recrutau din rândurile nevoiașilor și a clasei de mijloc, iar din boieri "mai puțin". Erau atacați cei suferinzi de stomac, de intestine sau cu paraziți intestinali; dacă viermii ieșeau vii, bolnavii se vindecau
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
la 1849 Epidemia de holeră a revenit pentru scurtă vreme, în 1849, numai în Oltenia, după cum ne-a relatat doctorul Iuliu Barasch în amintita serie de articole publicate în "Wiener medizinische Wochenschrisft" din 1854. Astfel, el arată: "În 1849, holera reapăru, de astă dată însă numai în Muntenia Mică (Oltenia), și anume: numai în acele orașe (Turnu, Cerneți, Craiova, Rîmnic)340, prin care trecuse corpul de trupe al lui Puchner 341, venind din Banat, unde holera era atunci foarte răspândită. Față de
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
al holerei din 1847-1850, având centrul de greutate în 1848-1849, care a pustiit întreg continentul european, America de Nord și Centrală și Africa de Nord, făcând, potrivit statisticilor oficiale, 1 144 327 de victime 343. IV. Un accident epidemiologic în timpul Razboiului Crimeii 1. Flagelul reapare în Principate De-abia se stinseseră ecourile celui de-al doilea mare val epidemic de holeră din 1848-1849 și flagelul a reizbucnit în Europa, la sfârșitul anului 1851. De data aceasta, răul n-a mai provenit din India și Orientul
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
28 august/9 septembrie, consulul Colquhoun, raporta superiorilor săi că, "în această dimineață, am primit pe unul din cadrele noastre medicale, care a venit să-mi prezinte raportul săptămânal; m-a informat că holera, care scăzuse până la aproape anulare, a reapărut ieri cu o intensitate reînnoită și că s-au ivit câteva cazuri printre austrieci. Doctorul mi-a zis că această aglomerare a orașului în momentul de față va cauza inevitabil o reizbucnire a epidemiei, ce ar putea să capete o
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
a constata în mod oficial progresul maladiei. Arșița, care a domnit aici vreme de două săptămâni, a mai scăzut, după aceea și ploile fertile au făcut să crească speranțele lucrătorilor pământului, dar de la 14 ale lunii [2/14 iulie] a reapărut căldura și, cu apropierea anotimpului fructelor, mi-este teamă ca boala să nu crească mai mult decât e firesc"425. Din partea serviciului consular de la Foreign Office din Londra, Colquhoun a primit, la 27 iulie/8 august, următorul răspuns la depeșa
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
Asia de Sud-Est, Hong-Kong, Coreea de Sud, Filipine etc., se semnalează tot mai frecvent prezența tulpinilor eltor. Timp de câțiva ani, biotipul eltor a înlocuit biotipul clasic chiar în zonele endemice socotite a fi "patria" dintotdeauna a vibrionului holeric, precum India, după care a reapărut biotipul originar, ambele coexistând actualmente în acele zone. De la sfârșitul lui 1969, vibrionul eltor a început să înainteze către vest, pătrunzând mai întîi în țările arabe, apoi în Israel, în bună parte din Africa, pentru ca să se ivească în scurtă vreme
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
nouă care tocmai mi-a venit în minte și totuși abia acum pot formula ipoteza că aceste două personaje au lucrat în taină, în peștera întunecată a conștiinței mele, în timp ce lumea se mistuia în flăcări. Când Al zecelea om a reapărut pe neașteptate din arhivele MGM m-am apucat să scotocesc și eu prin arhiva mea personală unde am descoperit manuscrisele altor două scenarii de film care i-ar putea interesa pe cititorii acestei cărți. Primul scenariu (despre care acum aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că de-acum îl cunoaște destul de bine pe Brad. I-a oferit timpul ei, gândurile și energia ei, pentru că nu mai are de ce să mai păstreze ceva din toate astea pentru Ben, care a dispărut din viața ei și a reapărut pe ecranele televizoarelor. Brad investește la fel de mult în Jemima, care va fi curând cunoscută drept JJ. Poate că ar fi totuși bine să ne punem întrebarea: cât de bine crezi că poți știi pe cineva pe care nu l-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]