3,066 matches
-
a momentului, prin cunoașterea și relecturarea critică a textelor lui Eminescu". (In)actualitatea lui Eminescu se dovedește a fi un studiu realizat cu multă acribie analitică și critic interpretativă asupra fenomenului, făcând dovada explicită că opera lui Eminescu a fost recitită continuu, fiecare poet de marcă, din varii generații și etape ale evoluției liricii românești, raportându-se la ea în mod creator, cu deplina conștiință a înscrierii sale astfel pe un fir conductor, de originalitate, într-un proces de înnoire continuă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
1900 nu mai concordă pentru generația secolului XXI", astfel că "trebuie regândit un canon alternativ (...) pentru o mai strictă departajare, anticanon -, pentru a nu-l "pierde" mâine pe Eminescu" și, în consecință, "a-l recupera pe poet înseamnă a-l reciti anticanonic". Mergând în spiritul teoriei lui H. Bloom, profesorul de la Cracovia e de părere că devine oarecum necesar "jocul unei lecturi atipice", cu atât mai mult cu cât "o literatură a unui scriitor prolific în genuri și specii, precum Eminescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
-n ajutor"), pe linia acelui "sentiment cosmic organic" al sensibilității răsăritene (care a trecut și-n celebra teorie a "creștinismului cosmic", atât de dragă lui Mircea Eliade)". Articolele lui Răzvan Codrescu sunt incisive și stimulatoare în privința necesității de a-l reciti mereu pe Eminescu și mai ales a-l citi în substanța interioară a ideaticii sale, fără partipriuri și angajamente pătimașe atât pro cât și contra. La urma urmei, sunt intervenții polemice susținute de o cunoaștere profundă a substanței filosofice (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Anei" (29, pp. 135-136). Astfel de propoziții erau scrise pe afișe, cu caractere mari, scrise pe tablă și citite cu voce tare de învățător. A doua zi, aceleași fraze, scrise pe benzi mari de hîrtie, plasate în altă ordine, erau recitite de elevi. Sub formă de joc, fiecare se exersa în citirea acelorași propoziții scrise pe benzi mici, distribuite fiecăruia, în zilele următoare se citeau noi fraze, copiii le examinau și executau ceea ce li se cerea, dovedind că au înțeles ordinul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
este bună pentru toți, deși toți sînt deosebiți" (XXII). Chiar supuși acelorași metode, elevii se vor dezvolta potrivit particularităților fiecăruia. Dacă actul învățării este un act de voință, de efort, prin excelență, atunci metoda cea mai potrivită este exercițiul. "Numai recitind, citind, copiind și recopiind, reține copilul pînă la urmă ceva" (XXXVI). Este aici o reacție față de acea practică școlară fie ea "tradițională" sau "nouă" în care din cauza "activității" educatorului, elevii sînt reduși la pasivitate. Totuși, profesorul francez acordă o excesivă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
mod deosebit poveștile lor porcoase. De ce porcoase - e întrebarea. Îmi sunt indiferente. În spital am învățat să fiu indiferent, să mi se rupă. Ei simt nevoia să fie duri. Virili, masculi feroce. Înainte să mă internez, citeam în Zodia scafandrului, reciteam, de fapt, și dârdâisem de fericire când înțelesesem teoria aceea a masculinității castrate. Zice acolo că nu există activitate care să-i confere bărbatului demnitate. Când văd prin parcuri sau la piață femei care târâie câte un mascul caricatural de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a zis ceva de genul: da, sigur, Tiffany Reynaud e cu totul altceva, nu ca alți opăriți. Noroc că mi-a văzut privirea uimită peste măsură, că ar fi continuat să spună ce valoare e Tiffany asta și cum îi recitește ea cărțile până la epuizare. Pentru că, după ce i-am spus că e doar invenția mea, s-a redresat și și-a dat seama că a dat cu mucii-n fasole. Fac pariu că dacă-i alegeam un nume neaoș, Maricica, Vasilica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
stil. După stilul Secession și Modern Style-ul conturate și tara biscotate de la 1900, manifestate la noi În clădiri, mobilier și ornamente tipografice; după „futurismul“ lui Ma rinetti, steril În creații, dar anunțător al demenței grandomane fasciste și de la care păstrez, recitind-o cu prilejul de față, o lungă și apo logetică epistolă În chip de mesagiu, care Însă n-a convins pe nimeni dintre noi, cei de la Noua Revistă Ro mână (1915); după „expresionismul“ lansat, de asemenea fără succes, prin revista
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
spiritului cărturăresc. Încercare antiintelectualistă, scrisă Îndată după război, În toamna lui 1918, și apărută În primăvara lui 1919 odată cu revista Ideea Europeană, resimțită printre rânduri de acest pamflet amar, autobiografic În multe privinți; cum și acel manifest, Înviorător când Îl recitesc și astăzi, după peste treizeci de ani, anticipator În multe privinți și apărut concomitent În Colecția Cărților Galbene editată de mine: Ce vrem. Catehism pentru suflete nehotărâte. [...] ...Lichidându-se războiul nostru În felul cunoscut, după pacea strâmbă de la Buftea, ne-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bonvivanți cu pipota sănătoasă. Considerații gene rale despre civilizația bunului trai și despre aportul nostru național la această civilizație. - O zi la românii noștri dintre Vidin și Timoc, cu varza și tocana lor de ți lua gura foc. - Citiți și recitiți această listă de bucate, floarea bucătăriei românești de pretutindeni, cum și acest itinerar culinar retrospectiv. - „Ars vivendi“, dar și „Ars amandi“. Cum și despre Încântările urechii, despre farmecul nespus al prieteniei cu bărbații și despre Înto vărășiile cot la cot
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cea mai elementară a amorului, așa cum o experimentară Daphnis și Chloe, eroii ro ma nului pastoral, numai grație și naivitate, al lui Longos, bătrân astăzi de o mie șapte sute cincizeci de ani și pe care Goethe se mândrea a-l reciti măcar o dată În fiecare an? Vor fi avut ochi pereții acestei odăi, să-i vadă farmecul nespus al pudoarei ofensate, violentate și resemnate? Spaima și teroarea din ochii ei plini de implorare? Părul frământat și des pletit până peste coapse
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Y YA SIENTO FLOTAR MI GRAN RAÍZ LIBRE Y DESNUDA...Y Deja Îmi simt marea rădăcină plutind, liberă și nudă... Ne adăposteam În bucătăria secției de poliție de o furtună care, afară, Își dezlănțuia Întreaga furie. Am citit și am recitit scrisoarea - de necrezut! Ca din senin, toate visurile mele Îndreptate spre acasă, legate de ochii care mă petrecuseră În Miramar, s-au făcut una cu pămîntul, aparent fără nici un motiv. M-a cuprins o epuizare totală și, pe jumătate adormit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
14 mai 1953 Dragul meu, Scrisoarea ta a fost o adevărată bucurie, o bucurie neaștep tată. Crescut la școala răbdării, mă resemnasem să capăt știri de la tine abia la începutul săptămânii viitoare... După această primă izbucnire, simt nevoia să mai recitesc scrisoarea. Așteaptă-mă... E așa de bine să-i fie cuiva dor de tine! Doamne, și mie mi-e dor! Cât îmi e de dor! Mai cu seamă serile, când te smulgi din cercul vicios al obișnuitelor ocupații. Stau și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
filigranate. Ele îmi arătau primejdia în care trăia prietenulmeu și că picioarele mă purtaseră departe de-acolo. și-mi arătau o apropiere ruptă silnic, spontaneitatea confiscată a relației noastre, căci nu ne mai puteam scrie nimic fără înconjur și cercetam, recitind, ungherele fiecărui cuvânt pentru a descoperi ce vrea să spună. Acei morcovi sălbatici erau imaginea despărțirii noastre. Mi-am zis: poate că orice plantă care crește, văzând deznădejdea oamenilor, se transformă în morcov sălbatic. Pe dosul fotografiei era scrisă o
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și sincer. Iar eu am fost tare trist după acest episod, o tristețe profundă și inexplicabilă. De ce poartă Masek din Cenușă și diamant, ochelari negri? Răspuns dat chiar de el însuși: Pentru că dragostea de patrie nu a fost reciprocă". Am recitit Craii de Curtea-Veche în scurta vacanță de Paște. La sfârșit am impresia că după ce am citit-o pentru prima oară nu eram suficient de "impregnat" de București (pervertit, mai degrabă) pentru a o înțelege pe deplin. Fără nici o îndoială, această
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fundamentate "spiritual", fie ele și extreme, nu se poate răspunde decât prin spirit. Al-Quaida va fi înfrântă când Bisericile din Occident se vor umple iarăși de credincioși. Dar acest lucru nu se va întâmpla prea curând. Nu am nici o speranță. Recitesc ceea ce am scris și-mi dau seama că este un punct de vedere la fel de fundamentalist, fiindcă neagă implicit atitudinea modernă. Unde este centrul în acest caz? Am găsit o frază a lui Malinowski care mi-a plăcut enorm de mult
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mai vine de la centru, de la Berna, pentru creație. Care creație? In afară de pereți desenați cu spray-ul (street-art, cum le place lor să spună) reprezentând fresce apocaliptice sau dansatori de rap, nu prea-i văd capabili să "creeze" altceva. Am recitit pasajul anterior cu multă atenție. Recunosc, după standardele occidentale în vigoare sunt un intolerant, un incapabil de a înțelege "arta contemporană" sau cel puțin unele din formele sale de exprimare cele mai radicale. Un réac, cum spun francezii, o abreviere
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ne lipsește un sentiment banal: este normal să fii student străin într-o țară normală, este normal să te întorci acasă într-o țară normală și să fii dacă nu "răsplătit", cel puțin primit înapoi fără ură și suspiciune. PS: recitesc acest pasaj și mă sperii de câte ori folosesc cuvântul "normal" pentru a descrie anormalitatea vieții cotidiene din România. Îmbătrânesc. Mă trezesc la ora 02.17 dimineață (ceasul meu electronic cu cifre roșii strălucitoare dixit), deschid ușa și încep să fac morală
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
s-au mai confiscat o serie întreagă de cărți în limba germană și franceză, precum și o cutie cu scrisorile de dragoste pe care și le scriseseră mama și tata când fuseseră logodiți și pe care eu le citeam și le reciteam cu încântare. După ce am fost exmatriculată, dată afară din școală - asta a fost într-adevăr una dintre cele mai dureroase lovituri din viața mea -, s-a înființat imediat un liceu evreiesc mixt, în clădirea unei sinagogi. Am mai spus asta
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Vineri manelist... A.R. Atunci aș inventa un Joi simfonist. Dar știți ceva? Mi-e puțin teamă ca acreala bătrâneții să nu-mi strepezească unele pasaje din Proust care m-au entuziasmat în tinerețe. Cam așa ceva am pățit când am recitit André Gide. Bun. Actori preferați. Laurence Olivier în Hamlet, Richard Burton în Cui i-e frică de Virginia Woolf?, Gregory Peck ca bărbat bine (îmi plă cea teribil) și Woody Allen. De fapt, el este favoritul meu - și ca regizor
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
cu cât istoria pe care se grefează este excepțională.“ (Contemporanul, 31 martie 1972) ZALIS Henri „Una dintre cele mai strălucite particularități ale scrisului odobescian mi se pare a fi polivalența. Reflectam deunăzi la exemplul acestui mare și inimos învățat, după ce recitisem cuvântarea tovarășului Nicolae Ceaușescu la plenara lărgită a Comitetului municipal de partid București.“ (Informația Bucureștiului, 21 octombrie 1971) „Ce am fi rămas dacă nu era Partidul? O țară eminamente agricolă, cu orizonturi reduse la acel balcanism prin care, sistematic, factorii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
mod firesc și organic, orizonturi ale cunoașterii și dacă e să fixăm un termen definitoriu pentru deceniile luminate de gândirea secretarului general al partidului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, acesta este patosul cunoașterii. Revedem pagini din rapoartele prezentate la congresele comuniștilor români; recitim cuvântări și retrăim memorabile întâlniri cu tovarășul Nicolae Ceaușescu. Toate sunt îndemnuri spre cunoaștere și spre afirmarea omului, personalitate complexă și esențială pentru o societate a omului, ctitorul de valori materiale, creatorul de valori spirituale.“ („Orizonturile culturii“, Tribuna, 21 ianuarie
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
din ceea ce s-a întâmplat în al doilea război mondial, suferințele îndurate atunci de omul obișnuit, au avut în mine o anume rezonanță. Este o carte care m-a impresionat pe mine ca și copil, o carte pe care am recitit-o de multe ori și care mi-a marcat destul de mult drumul în viață. Tot în acea perioadă simpatizam (eram ,,îndrăgostit”) o colegă cu numele de Victorița, iar această simpatie se manifesta prin faptul că mergeam în spatele ei și o
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
cuplu, un motan (parcă) și nu mai știu ce. Scrie un tratat despre gîn dacii de bucătărie. Își prezintă prietena părin ților, prilej cu care se bate ( !) cu taică-su într-o altă scenă pe care e greu să o recitești fără să intri-n pămînt de rușinea personajului. Toată biografia asta e un fel de jale veselă de la un capăt la altul. E ca în filmele comice din vremea cinema-ului mut : dacă un per sonaj ia un șut în
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
laboratorul) lui de lucru. Tot liste nesfîrșite făceam - dar de data asta numai pentru „uz intern“ -, în ordine alfa betică, cu termenii pe care, pe parcursul lec turilor, nu-i înțelegeam. Copiam cuvîntul și explicația lui din dicționar, îl învățam (și reciteam periodic fișele) și mă sforțam să-l folosesc în vorbirea curentă și mai ales în ceea ce scriam („eupatie = resem nare în fața suferinței“, „euritmie = armonie de sunete și linii, de mișcări [în muzică, dans, vorbire]“, „eutimie = liniște sufletească“ etc.). Deh, ma
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]