3,356 matches
-
prosperitatea comunei. În acest fel, repede economia și cultură comunei au luat-o la vale. Situația s-a îmbunătățit după căderea comunismului, pentru că statul a vandut casele nemților (până atunci date în chirie) locuitorilor satului, noii proprietari refacandu-le și reconstruindu-le, iar prin asta înfățișarea satului s-a schimbat. Din fostele case tradiționale șvăbești, nu se mai disting multe! Case colorate și acoperișuri trase în jos în tipicul caselor românești, domină acum peisajul comunei. Nu mai este înfățișarea acelei comune
Comuna Șagu, Arad () [Corola-website/Science/310113_a_311442]
-
În 1993, fanii lui Liverpool au ținut 2 minute de reculegere în memoria lui James Bulger (un băiat de doi ani torturat și asasinat de doi băieți de 10 ani) înaintea unui meci împotriva lui Ipswich. Tribuna Kop a fost reconstruită în 1994, după recomandările Raportului Taylor și a devenit tribună cu locuri numai pe scaune; este încă o tribună cu un singur nivel, iar capacitatea a fost redusă în mod semnificativ la 12.390. La data de 4 decembrie 1997
Anfield () [Corola-website/Science/310159_a_311488]
-
și include lojele directorilor situate între cele două niveluri. Tribuna găzduiește și secția de poliție a stadionului. Tribuna "Anfield Road", situată în partea stângă a Main Stand, este locul unde stau suporteri echipelor oaspete în timpul meciurilor. Anfield Road a fost reconstruit în 1965, iar locurile multi-colorate au fost adăugate în 1982. Inițial era o tribună cu un singur nivel, dar la modernizarea finalizată în 1998, s-a adăugat un alt nivel lucru care a dus la apariția de locuri suplimentare. Există
Anfield () [Corola-website/Science/310159_a_311488]
-
rămas în prezent trei porți masive de uscat (Steintor, Kuhtor, Kröpeliner Tor), o poartă pe ștrand (Mönchentor) ca și turnul (Lagebuschturm) precum resturi din zidul de apărare cu o lungime de 1300 m, unele din aceste construcții rămase au fost reconstruite în 1930.
Fortificația Rostock () [Corola-website/Science/310351_a_311680]
-
2000 locuitori. Așezarea a fost întemeiată în 1906 de către John Munroe Longyear principalul proprietar al Companiei Arctice de Cărbune din Boston (Arctic Coal Company of Boston). A fost distrus de germani în Al Doilea Război Mondial în anul 1943 și reconstruit după terminarea conflictului. Mineritul și turismul sunt principalele activități. Vegetația este de tundră. este locul de reședință al guvernatorului din Svalbard (constituit dintr-un grup de persoane care reprezintă autoritatea locală). În această localitate a fost construit în anul 26
Longyearbyen () [Corola-website/Science/309086_a_310415]
-
la Roma, în septembrie 1926. Așezată în incinta nouă și închinată Sfintei Treimi, Biserica mare a fost construită din piatră și cărămidă între anii 1842-1846 prin străduința călugărilor care locuiau aici. Deteriorată de mai multe ori, ea a fost parțial reconstruită între anii 1893-1903 și renovată complet după planul arhitectului George Mandrea. Pictura în ulei a fost executată pe fond de aur mozaicat, în stil neobizantin, de pictorul danez Aage Exner. Acesta a realizat o sinteză a culturii arhitecturale religioase românești
Mănăstirea Sinaia () [Corola-website/Science/309116_a_310445]
-
Primul Război Mondial, titulatura instituției găzduite în clădire a devenit "Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor". Clădirea a adăpostit "Ministerul Lucrărilor Publice și al Comunicațiilor" până la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când edificiul, avariat în urma bombardamentelor, a fost reconstruit și lărgit tot sub îndrumarea lui Petre Antonescu. După ce în 1948 Petre Antonescu a renovat clădirea și i-a adăugat încă un etaj, în cădire s-a instalat "Primăria Generală", devenită în următorii ani "Sfatul Popular al Capitalei". Până în 2010
Palatul Ministerului Lucrărilor Publice () [Corola-website/Science/309130_a_310459]
-
format din depozite de scripturi shell, uneori împreună cu alte fișiere auxiliare, ce permit construirea pachetelor pornind de la surse. Prin această metodă, pachetelor li se pot modfica caracteristicile, după nevoi sau preferințe proprii, folosind opțiunile disponibile. Pe această cale se poate reconstrui întregul sistem. Acum există următoarele depozite de bază ce conțin pachete binare Adițional mai există depozitele ce conțin pachete ce sunt încă testate. Acum, aceste depozite sunt următoarele: Pachetele aflate în depozitele de aplicații Arch Linux sunt semnate, iar semnăturile
Arch Linux () [Corola-website/Science/309151_a_310480]
-
și de meșteșuguri, a avut o soartă tristă. Cu toata împotrivirea disperată a locuitorilor din Beyləqan, mongolii au pătruns în oraș, l-au distrus și l-au transformat în ruine. La sfârșitul anilor 20 sec. XIII orașul Beyləqan a fost reconstruit, construindu-se un zid de apărare. Totuși în anii 50 acesta a fost din nou distrus de armatele hanului Hülagu. La începutul anului 1222, cotropitorii mongoli, deplasându-se spre orașul Ganca [Gəncə], au fost întâmpinați de furia locuitorilor. Același lucru
Statul Eldeghizilor () [Corola-website/Science/309179_a_310508]
-
Popular Municipal Suceava a alocat atunci o porțiune de 1,7 hectare de teren pe platoul din apropierea Cetății de Scaun a Sucevei, pentru a se instala 11 obiective. În acei ani au fost transferate mai multe obiective și s-au reconstruit trei dintre ele (Gospodăria tradițională din Straja, Casa de locuit din Ostra și Casa Roată din Câmpulung Moldovenesc) până în anul 1976, după care activitatea muzeografilor și restauratorilor a fost întreruptă. După schimbarea regimului comunist, în anul 1990 a fost reluat
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
înființat Muzeul Satului Bucovinean. Începând din 1998 au fost reluate lucrările de achiziție și restaurare și s-au achiziționat 30 de noi obiective de arhitectură populară (gospodării și instalații tehnice) care au fost aduse pe platoul cetății pentru a fi reconstruite și puse în valoare. Unele dintre acestea nu sunt însă reconstruite, acest proces fiind în desfășurare în prezent. Muzeul în aer liber este conceput ca un sat tradițional bucovinean și ar urma să cuprindă la momentul în care se va
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
prispă. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Roșu, aflată în zona etnografică Dorna. Casa datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Varvara Negrea. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1992. Obiectivul are dimensiuni impunătoare; el a aparținut unor gospodari înstăriți, dovadă stând cele două cuptoare cu elemente de inspirație orășenească și foișorul larg de la intrare. Interioarele sunt amenajate cu obiecte decorative și utilitare specifice zonei
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
ființând în această calitate până după cel de-al doilea război mondial. Ultimul său proprietar a fost moș Iordache Pimen, de aceea crâșma mai este cunoscută și sub denumirea de Crâșma lui Moș Iordache. Cumpărată de muzeu, crâșma a fost reconstruită aici în anul 1998, amenajându-i-se interiorul cu mobilier și obiecte specifice zonei Dornelor și destinației sale. La momentul achiziției, construcția păstra unele elemente din perioada cât a fost folosită drept locuință: urmele unui perete dărâmat pentru mărirea spațiului
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Bucovinean a achiziționat un atelier de olar cu două camere și plecătoare pe două laturi din localitatea Marginea, aflată în zona etnografică Rădăuți. Construcția datează de la începutul secolului al XX-lea, ultimul său proprietar fiind Gavril Moldovan. Atelierul a fost reconstruit în muzeu în anul 2001. Construcția are două încăperi. Atelierul de olărit este construit din bârne de brad cioplite în 4 muchii, îmbinate „în amnari” (tehnică de construcție) și întărite cu „șpraițuri”. Pereții sunt lutuiți și văruiți. Acoperișul este construit
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
apă pentru măcinat grâu și porumb din localitatea Mănăstirea Humorului, aflată în zona etnografică Humor. Construcția (denumită și Moara lui Boca) datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea (aproximativ anul 1870), ultimul său proprietar fiind Ioan Boca. Obiectivul a fost reconstruit în muzeu în anul 1998, fiind amplasată pe un mic curs de apă numit chiar „Pârâul Morii”. Moara de la Mănăstirea Humorului era, la acea vreme, una din cele mai mari mori din această zonă. Construcția are două încăperi: camera morarului
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
axele verticale ale pietrelor umblătoare prin intermediul a doi prâsnei. Muzeul Satului Bucovinean a achiziționat o casă de locuit din localitatea Cacica, aflată în zona etnografică Humor. Casa datează din anul 1900, ultimul său proprietar fiind Maria Lazarovici. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2002. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, specific zonei montane a Bucovinei și avea o cămară sub plecătoare. Temelia construcției este zidită din bolovani de râu cu liant de mortar, având o fundație
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
obiecte pentru celelalte construcții expuse în Muzeul Satului Bucovinean. Casa de locuit din localitatea Volovăț, zona etnografică Rădăuți, datează din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, aproximativ anul 1860, ultimul său proprietar fiind Gheorghe Buliga. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2001, obiectivul fiind deschis publicului la data de 14 iunie 2006. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, cu plecătoare pe latura din spate și cu prispă de lut pe două laturi. Locuința este
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
pentru prăjit semințele. Casa de locuit din localitatea Vicovu de Jos, zona etnografică Rădăuți, datează de la începutul secolului al XX-lea, la temelia casei fiind găsită o monedă din anul 1924, ultimul său proprietar fiind Ion Chifan. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2001, obiectivul fiind deschis publicului la data de 14 iunie 2006. Construcția avea rolul de locuință, cu două camere și plecătoare pe o latură. Locuința este construită din cununi de bârne de brad îmbinate în tehnica
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
a fost reconstituit un atelier de lingurar, meșteșug practicat în zonă, cu uneltele tradiționale de lucru. Gospodăria tradițională din localitatea Straja, zona etnografică Rădăuți, datează de la mijlocul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Ion Hasna. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1976, fiind printre primele trei obiective restaurate. Gospodăria este formată din casă de locuit de tip cameră-tindă-cameră, grajd pentru animale compartimentat cu spații pentru vite, oi, cai și păsări și o anexă gospodărească specifică zonei - hâjul
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
dușumele din scândură. Una dintre primele case achiziționate de Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Ostra, zona etnografică Humor, care datează de la începutul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Gherasim Nastiuc. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1976 și conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă-cameră, cu tinda mediană, fiind monumentală prin proporții și dimensiuni. Temelia construcției este zidită din
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Muzeul Satului Bucovinean este o casă de locuit din localitatea Câmpulung Moldovenesc, care datează din al doilea pătrar al secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Gavril Roată, de aceea casa este numită și Casa Roată. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 1976 și reprezintă unul din primele tipuri de casă de locuit din Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip cameră-tindă, respectând un plan tradițional frecvent în zona etnografică Câmpulung Moldovenesc. Temelia construcției este zidită
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
include: casă de locuit, grajd cu cămară și poartă. Casa de locuit din cadrul gospodăriei din Câmpulung Moldovenesc datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimul său proprietar fiind Nemțan. Din acest considerent se mai numește Casa Nemțan. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2004. Interiorul este împărțit în șase încăperi: în partea din față două camere („casa cea mare” și bucătăria) despărțite de tindă, iar în planul secund alte două încăperi (de tip cămară) despărțite de o a doua
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
fiind restaurată de specialiștii din cadrul Laboratorului zonal de restaurare cu fonduri obținute de la Ministerul Culturii și Cultelor prin programul „Patrimoniul în pericol”. Parohia Vama de Jos a donat și turnul clopotniță din lemn, construit în anul 1787. Clopotnița a fost reconstruită în muzeu în anul 2005. Edificiul are un plan octogonal, fiind construit din bârne de rășinoase cioplite la patru fețe îmbinate la colțuri în tehnica „coadă de rândunică”. Construcția are două nivele, cu etajul semideschis, și este ornamentată cu motive
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
din anul 2015, având codul de clasificare SV-II-a-B-05654, fiind format din 2 obiective: Gospodăria tradițională din localitatea Rădășeni, zona etnografică Fălticeni, datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, ultimii său proprietari fiind Grigore Ion și Maria Amariei. Ea a fost reconstruită în muzeu în anul 2004. Gospodăria este formată din casă de locuit, cu două camere și bucătărie de vară. Construcțiile sunt realizate din cununi orizontale de bârne de brad îmbinate la colțuri în sistem cheutoare (tehnică de construcție), lutuite pe
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]
-
Dorna, datează de la sfârșitul secolului al XVIII-lea, ultimul său proprietar fiind Gavril Candrea. Ea a fost descoperită în timpul unor campanii de cercetare efectuate în anii 1975-1976, dar achiziționarea imobilului s-a realizat abia în anul 1997. Casa a fost reconstruită în muzeu în anul 1999 și conservă un plan tradițional de construcție de largă circulație în Bucovina. Construcția avea rolul de locuință, fiind de tip tindă-cameră, cu o cămară mică și prezintă un element nou arhitectonic - foișorul lateral de la intrare
Muzeul Satului Bucovinean () [Corola-website/Science/309181_a_310510]