29,034 matches
-
face undeva un contact, sau s-a rupt firul... Vine un sunet foarte slab. Toți au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care umple încăperea. De afară, zgomotul viscolului se aude tot mai puternic. Și deodată, ușa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
au încremenit. Chiar și focul din vatră. Doar viscolul, afară, urlă ca un stăpîn dezlănțuit. Clipe în șir oamenii privesc aiurea, pierduți. Apoi, încet-încet, își reiau locurile. Un copil scîncește un "papa", mai mult ca să spună ceva, dar cuvîntul este reluat de celălalt, amplificat și transformat într-un plîns nervos, care umple încăperea. De afară, zgomotul viscolului se aude tot mai puternic. Și deodată, ușa se deschide larg, izbită în lături de vînt. Aproape degerat, cu o lumină diabolică în ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
așezați să se odihnească va trage, trebuie să cadă ceaunul agățat, justificînd astfel replica: "Ia-l și pune de mămăligă". Tu spune unui actor să-ți intri în ritm și, luînd-o la modul serios... Gata, coane! se ridică actorul, să reia scena. Ca-n Shakespeare: grav ca Hamlet, tragic cît Othello, suav ca Ofelia, păcat că nu am cosițe, oricum, voi culmina cu creația ce o fac în Ora solstițiului. Mihai își retrage capul băgat printre perdelele de pluș din fundul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-mi spună. În zbuciumul ăla? Cui i-ar mai fi ars?! face un gest de neputință bătrîna. Deși întoarce privirea spre profesor nu-mi amintesc nici ca dumneata s-o mai fi căutat... Ba chiar, am înțeles de la ea, îți reluaseși o veche prietenie, o femeie... Zău! Ce rost mai are?! Trebuie să-i dăm dreptate tînărului arată ea spre Lazăr că cel mai bine e să ne gîndim la lucruri plăcute; să ne izolăm în noi înșine și... fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
curte, jenîndu-se foarte la vorbele frumoase, trimiterile la mitologie ori la literatură, dar care devenea gravă și aproba cu bunăvoință, ascunzîndu-și marea fericire, cînd i se spunea direct să se dezbrace. O parșivă evoluată între timp, care, acum, de cînd reluaseră legătura, îl umilea, în pat, de fiecare dată, pervertindu-l: "degeaba ai atîtea diplome, că tot prost ești! O, ești tîmpit; vrei să mă umflu?! Așa făcea bunica, la țară..." Se jura mereu că n-o mai cheamă la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și utilul". Drept răspuns, profesorul strîmbă scurt din nas, ca un început de dojană și-și ia paharul, golindu-l. De afară, se aude viscolul învăluind restaurantul, gata să-l smulgă. Cînd se mai potolește, iar pasagerii vor să-și reia liniștiți masa, ușa de la intrare se deschide brusc, smulsă cu putere, iar larma sălii de restaurant este acoperită de mugetul viscolului pătruns înăuntru. Toți întorc privirea într-acolo. În ușă stă un bărbat în costum de schior, cu țurțuri pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
chiar la spital îi arată Radu, ținîndu-l de braț să-l ajute să coboare. Să trăiți, dom' doctor! îl salută milițianul jovial. Ce mai faceți? Un prieten..., îi arăt de unde să ia autobuzul. Cum te simți? Mulțumesc! Bine. Mi-am reluat serviciul. Am văzut-o și pe doamna pe aici, cred că vă așteaptă se mai înclină o dată milițianul spre Radu în semn de salut și se retrage un pas, să-i facă loc să treacă. Hai, du-te la spital
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la pipăit, așa cum fuseseră în ultimele săptămâni, de când descoperise bucuria masturbării. Dar când Carol călca rufe, aranja cuverturile de pe pat sau curăța cu aspiratorul ei Shake’n’Vac, grăunciorul de carne i se strecura neplăcut în gânduri. Gheara neliniștită își relua explorarea, aparent în ciuda voinței posesoarei sale. Grăunciorul se încăpățâna să existe. Poate să fi fost de vină imaginația, alimentată de anxietate, dar, de fiecare dată când degetele îi desfăceau labiile, grăunciorul părea că se face și mai mare, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
figură! Cu fața la mine, se ghemui și îngenunche pe jumătate în spațiul strâmt dintre scaune. Mă privi intens, ca și cum ar fi încercat să se hotărască într-o anume privință, după care, aparent satisfăcut, se îndreptă din nou. Se așeză în fața mea, reluând povestirea pe același ton rapid și egal. Asta m-a șocat mai mult decât orice. Tot ceea ce făcea era extrem de teatral, de artificial. Am rămas cu impresia neplăcută că nu sunt prima persoană care asculta cu de-a sila povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
una singură, ci era o emanație directă a caracterului său. Și dacă ipoteza mea mai avea nevoie de o confirmare, am primit-o în doar câteva secunde, când, în loc să sară la mine sau să se transforme în cine știe ce monstru, profesorul reluă povestirea pe același ton rapid, dar echilibrat, cu care o începuse. Nu era amuzant pentru el să mă insulte direct - sau cel puțin așa credeam. Voia să sufăr și eu alături de Dan și de Carol. Dan își petrecuse restul serii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
răspuns, cu cât mai puțin erotism, cu atât mai bine. — Cam așa. Unele chestii sunt de-a dreptul insuportabile, nu ți se pare, dragă? — Insuportabile, într-adevăr. — Întocmai. Se lovi cu palmele peste coapse și spuse: Dacă ești pregătit, îmi reiau povestea. Carol descoperi curând că începuse să-i placă să se afle în compania celor înzestrați, ca și ea, cu un cuc. Se ducea prin baruri și consuma pinte întregi de bere. Sau lua prânzul în localuri unsuroase, cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ea. Asta pentru că au fost la Sheaf of Rape și acolo programul de comedie e lunea. E fantastic, declamă ea entuziasmată. — Sigur e popular, articulă Bull, sperând că n-o auzise bine. Și pe bună dreptate. Auzise bine. Ea își reluă ideea: — Duce actul comic la limită. Evadează din acel cul-de-sac al comediei britanice. În clipa aceea, Bull își dădu seama că îi citează din articolul pe jumătate scris. — Dar, Juniper, încercase el să pară conciliant, ca un om care are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de interesele căruia nu se ține seama. — Un turneu de rugby. Interesant. E o idee bună, John, pentru că îți va lua mintea de la lucrurile astea... Vocea lui Alan se stinse și rămaseră așa amândoi, contemplând „lucrurile“ acelea. — În orice caz, reluă Alan radios, pot să ajung la Bexhill de la Wincanton și înapoi până seara. Unde ne putem vedea? Bull se gândi o clipă. — E un bar mare la De La Warr Pavilion. Ne vedem acolo. E pe faleză, știe toată lumea de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
noului său vaginocentrism sau era vorba de altceva, de presentimentul unei schimbări. A doua variantă era cea corectă. La ședința din biroul ca un acvariu de sticlă al directorului, Bull fusese concediat rapid și cordial. — Nu prea cred că o să reluăm secțiunea sportivă, spusese directorul. Își ștergea sprâncenele cu un șervețel înmuiat într-una din propriile ape de colonie, deși temperatura de acolo nu prea justifica un astfel de gest. — Și ai spus și tu destul de des că nu ai fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
să nu fie aruncați în apă, nobilii și funcționarii au îngenuncheat și au cerut îndurare. În acel moment, Ximen Bao anunță cu voce tare: Căsătoria lui Hebo nu este nimic altceva decât o glumă sinistră. Pe viitor, cel care va relua acest obicei va fi imediat aruncat în apă. El va merge să-l vadă pe însuși zeul. De atunci, acest sacrificiu nu s-a mai practicat niciodată. Dotat cu inteligență și simț al responsabilității, Ximen Bao a condus apoi cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
În ciuda eforturilor mele explicative, Mircea Dinescu, membru CNSAS și „doctor în Securitate”, după propria-i apreciere, n-a făcut decât să se enerveze, fără să înțeleagă semnificația gestului meu. Întrucât e foarte posibil să nu fie singurul în această situație, reiau tema în scris. Distrugând public documentul în cauză, nu vreau decât să mă opun amestecării mele în aceeași oală cu o grămadă de alte persoane care au obținut și vor obține inevitabil astfel de hârtii de la CNSAS, dacă vor dori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
Naghy m-a urecheat fiindcă o făcusem pe fii-sa umflată, Florea a încercat să-mi tragă o scatoalcă când m-am șters pe preșul lui (după ce călcasem într-un caca de câine), Constantineasca, care stătea la parter, și-a reluat țipetele și amenințările la coborârile mele de la patru (și reușeam să cobor din șapte în șapte trepte, cu bufnete și izbituri în balustradă), Șchiopu Bărbosu se acrise, iar Matilda părea mai tristă și mai interiorizată ca oricând. Până la urmă, încolțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
odată la pescuit (la Cărămidărie, o baltă de prin Pantelimon), nici că se plângea de dureri cumplite de genunchi (de la o artrită nesuferită, care până la urmă s-a moștenit ca o descărcare electrică cu efect întârziat). Războiul dintre ei se relua necontenit, iar arma devastatoare pe care-o descoperise tata era părăsirea câmpului de luptă, nu ca o fugă, nici ca o abdicare, ci ca o condamnare a adversarului la a fi singur (singur-cuc) și la a se topi de dor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
școală pe la începutul trimestrului III, făceam pe mine, simțeam că-mi explodează vezica și nu reușeam să descui cu cheia de la gât. Am bătut la ușă minute întregi, tare, cu degetele și cu pumnul, pe urmă, fără intenția de-a relua ostilitățile cu oamenii mari, am făcut pipi într-o oală vișinie, cu smalțul ciobit, în care creșteau niște garofițe ale familiei Cristache. Nu m-a văzut nimeni, așa că, după ce-am mâncat un măr găsit prin ghiozdan și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
noul Mircea, căruia îi ieșiseră trei dințișori de lapte, umbla de-a bușilea sus, în apartamentul 40, eu mi-am petrecut unsprezece zile jos, în boxa care era și nu mai era a familiei Florian, fiindcă mama, după divorț, își reluase numele de fată. Am desfăcut singur pachet cu pachet, am cercetat dosar cu dosar, plic cu plic, hârtie cu hârtie. Erau puse acolo, de-a valma, scrisori și cărți poștale, proiecte inginerești, fotografii, brevete de invenție, articole decupate din ziare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a ridicat imediat la Înălțimea sarcinii de a ne Învăța să ne descurcăm fără ea, de a ne pregăti să pornim fiecare pe propriul lui drum, În așa fel Încît să ne poată lăsa În plata noastră și să-și reia vechea viață de femelă singură, fără prejudecăți. Educația noastră era simplă și practică. CÎnd mama pleca În călătoriile ei către sus, o urmam aliniați doi cîte doi și trebuia să Învățăm uitîndu-ne cum face ea. Gata cu sorbecăitul și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cea care m-a ajutat să-mi dau seama cine e. Atît de mult se schimbase. Singurul lucru neschimbat era vocea ei. — Doamne, ce frumos cînți, a zis ea, te rog nu te opri. Așa că am continuat să cînt. Am reluat toată piesa de la capăt, de data asta cu propriile mele variațiuni, după care m-am ridicat În picioare și m-am Înclinat. Am făcut semnul adio fermoar, și am văzut că a priceput. A rîs, Însă rîsul ei nu semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
fu din nou zguduită de salvele unui tun din apropiere. Apoi se auzi șuierul unui proiectil, Îndreptat parcă anume asupra acestei clădiri neînsemnate. Bomba explodă, cu o jumătate de milă mai Încolo, făcînd să se cutremure pămîntul. — După cum Îți spuneam, reluă străinul, dar Își pierduse, o dată cu aplombul, șirul gîndurilor, părînd acum un biet infirm ce Încearcă să-și dea curaj În fața morții. Astă-seară o să fie lată! urmă el. Speram c-au să treacă mai departe... Huruitul se auzi din nou. — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
aibă nici o potecă.“ Micul duce Există vise care țin doar de domeniul inconștientului, vise pe care ni le amintim atît de clar cînd ne deșteptăm, Încît le prelungim cu bună-știință, adormind la loc, pentru a ne trezi iarăși și a relua apoi din nou firul visului ce se deapănă fără Întrerupere, cu o logică străină viselor obișnuite. Rowe era speriat și sleit de puteri: cutreierase jumătate din Londra, În toiul obișnuitului bombardament nocturn. Era o Londră pustie, În care din cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
E un lucru care mă frămîntă. — Nu, nu ești căsătorit, rosti ea Încet, de parcă ar fi vrut să fie foarte exactă, dar să nu-i spună mai mult decît era necesar. — Mă Îngrozea gîndul că aș putea fi silit să reiau o veche legătură cu cineva care-ar continua să țină la mine, dar la care nu mai țin deloc. Cineva despre a cărui existență mi s-ar vorbi, așa cum mi s-a vorbit despre Hitler. Firește, Însă, că o legătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]