5,064 matches
-
nou: ― Ei, acum ce mai puteți spune, dragii mei? ― Acum, îi răspunse cu îndrăzneală celălalt pungaș, acum parcă ai fi chiar dracul! ― Cum îndrăznești să-mi vorbești astfel, neobrăza tule? Stai că te-nvăț eu minte! Și, ridicând bastonul, se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Printre colegii de curs inferior, care veniseră cu noi la modern, era și Constantinescu Teodor, zis Chiorul, un băiat foarte simpatic și cu ochi frumoși chiar, dar poreclit astfel pentru că, de câte ori era ascultat, căsca ochii atât de mari și îi repezea holbați înainte, de credeai că mai au puțin și-i ies din orbite. Felul în care Chiorul își bolovănea ochii în cap dădea clasei impresia că atunci, pentru prima oară în viața lui școlărească, bietul nostru coleg află că pe
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
alcătuia o frază indiferentă din punct de vedere al conținutului în doi peri, până când avea să-i sosească răspunsul din bancă. Astfel, dacă era întrebat, de exemplu, la ce an s-a urcat pe tron Ștefan cel Mare, el se repezea, ca și când ar fi știut la perfecție anul, cu voce clară și sigură: ― Da, Ștefan cel Mare, vestitul voievod al Moldovei, s-a urcat pe tron la anul... și aci, dacă n-auzea cumva din bancă "1457", se poticnea, mai repeta
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut să articulez un cuvânt, că parcă mi se-ncleștase limba în gură): "De la cine
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e rău: înseamnă că am vrut să râd de ea! Oricum o-ntorc, iese tot rău! ― Asta se cheamă "dilemă"... e bună de dat exemplu la Logică! ― Când ți-oi da eu o dilemă, te cocoșez...! și Ionescu Cornel se repezi la mine cu pumnii strînși! Dar Dinulescu, unul dintre cei mai puternici băieți din clasă, îi puse mîna-n piept și-l dete la o parte ca p-un fulg. ― Stai binișor, Cornelică băiete, ce te voinicești așa? Ia spune-mi
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
vreme? Nu mă mistuia dorința de a scrie versuri unei fete, care să nu mai fie iubita altora? M-am învîrtit tot timpul prin preajma telefonului, făcîndu-mi de lucru la bibliotecă. La 10 fix a sunat telefonul. Am vrut să mă reped să-l iau imediat. Totuși, l-am lăsat să sune de trei ori, și abia la al patrulea sunat l-am ridicat, rostind un "allo" nepăsător! ― Pot vorbi cu Grig? ― Chiar el e la aparat! ― Bună dimineața! Știi cine e
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
poporane: ca să fie realizată și să dăinuiască, orice operă de artă, indiferent de natura ei, trebuie să aibă la temelie sacrificiul! ― O fi apa într-adevăr sărată, cum spune legenda? Băieții, însetați de căldură și obosiți de drum, se și repeziseră să-și astâmpere setea. Am băut și eu: apa ― rece ca gheața, limpede ca cleștarul și dulce cum numai apa de munte este! "Veșnică să-i fie amintirea Meșterului Manole, că de nu era fântâna asta în drumul nostru, greu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Rădulescu-Pogoneanu, directorul Seminarului Pedagogic, și i-a cerut să-i dea situația tuturor și să ne verse la Lazăr, că să dăm bacalaureatul ca elevi ai liceului Lazăr și să ne joace el cum o vrea! Dar Pogoneanu l-a repezit cum i se cuvenea, l-a apostrofat foarte serios din punct de vedere pedagogic și i-a ripostat: ― Băieții sânt elevii mei și legal sânt absolvenți ai Seminarului Pedagogic Universitar! N-au fost eliminați cu drept de examen particular? Prin
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cei doi pereți. Amir Își potrivi degetele pe linia colțului și apăsă. Încet, piatra de la intrare se ridică până la un metru. Tânărul se rostogoli Înăuntru și regăsi, ca Într-un vis, aceleași torțe care ardeau. Totul era ca atunci. Se repezi la cele trei cufere, le deschise și nu găsi nimic. Le Închise la loc și Încercă să-și amintească ordinea În care le deschisese Nogodar. Da. Aici greșise. Reluă operațiunea, mai Încet. Sub cel de-al treilea cufăr se deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lupți cu el? Cum e, Ogodai, să te simți mai laș decât o râmă care Își caută ascunziș pe sub pietrele râului? La aceste cuvinte, Ogodai nu mai putu rezista. Își smulse brațul din Încleștarea lui Ali, coborî treptele și se repezi spre dușmanul său de o viață. - Opriți-l! strigă Ali. Ienicerii Închiseră drumul lui Ogodai, care se zbătea, spumegând, să ajungă la căpitan. - Trageți! se auzi deodată strigătul tătarului. De pe ziduri, patru arcași aflați chiar În fața căpitanului dădură drumul săgeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
rece, care aducea ninsoare. Călăreții erau aproape. Își puse pe umeri un șal gros, luă o torță aprinsă și fugi prin zăpadă, spre drum. Ajunse la timp ca să prindă chiar primul escadron, condus de hotnogul Nechifor. - Stați! Opriți! strigă tânăra, repezindu-se În fața cailor. Calul hotnogului se cabră, nechezând speriat. - Hotnoage Nechifor! Sunt Erina Litovoi! - Fiica logofătului de la Murgești! Ce cauți, domniță, pe drum În crucea nopții? - Dar voi ce căutați pe drum În crucea nopții?! Am auzit curierii, mai devreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
gata să contureze cu iuțeală primul chip care ar fi apărut. Gabriel repetă semnul de retragere generală, dar pictorul refuză cu un gest discret din cap și ridică degetul mare al mâinii stângi. Cerea un minut. Doi luptători mongoli se repeziră Înăuntru și deschiseră poarta și mai larg. Pictorul văzu cum toți Cuceritorii se Întorc cu fața spre palat și cum primul rând, urmat de al doilea și al treilea Îngenunchează și duc pumnul stâng În partea dreaptă a pieptului, acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
urci pe balcon și ieși pe acoperiș! Ai o scară pregătită! Apărătorul atacă scurt ienicerul din stânga lui, pe care Îl ucise din două rotiri iuți de sabie, dezechilibră un altul cu o lovitură puternică la garda iataganului și un picior repezit În stomac. - Acum! strigă Îngerul. Alexandru se prinse cu mâinile de balcon, se sprijini cu vârful picioarelor Într-o nișă a peretelui și sări. De pe balcon urcă pe o scară până ajunse pe acoperiș, unde văzu drumul pregătit de Apărător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
caldă și feșe curate. Femeia se duse să Îi deplinească rugămintea. Bărbatul rămase Înțepenit, privind. „E de-al nostru, spuse Jovanka În limba sârbă. E un Apărător.” Bărbatul tresări și Își făcu cruce. „Un Apărător, În casa mea... Apoi se repezi după nevastă, strigând. - Mai repede! Omul ăsta e pe moarte! Erina și Jovanka rupseră hainele lui Oană. Trupul Îi era plin de răni și de arsuri. Erina se opri și izbucni În plâns. - Ce ți-au făcut... dragostea mea... ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
o mișcare prelinsă, aproape invizibilă, Îl ucise dintr-o simplă răsucire a Încheieturii pe ienicerul care purta steagul verde al Profetului, luă drapelul cu mâna stângă și Îl ridică deasupra capului, În timp ce, cu dreapta, seceră alți trei ieniceri care se repeziseră să salveze simbolul puterii Semilunei. În urma lui, luptătorii Bordjighin lărgiră breșa, Împingând liniile turcești Înapoi, spre „cascada” Apărătorilor, construind o invincibilă mașinărie a morții. Cu steagul verde În mână, Amir continua să avanseze. Iar Alexandru Înțelese că Înaintarea era de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
prag, ci o datorie. Trebuia să ajungă din nou brațul din umbră care apăra viața lui Ștefan. Ca și cum s-ar fi gândit la același lucru, voievodul se Întoarse spre palat și făcu un semn. Cei trei medici ai Curții se repeziră spre Oană, iar opt vânători domnești aduseră o targă pe care așezară rănitul, ducându-l spre camerele palatului. Voievodului nu-i scăpă nici privirea Întrebătoare a Erinei și nici gestul abia schițat al lui Alexandru de a urma vânătorii domnești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
din casă. Dar abia deschise ușa grajdului, trăgând calul de frâu, că văzu cum stăpânul său se apropie singur, sprijinit În spada de Toledo. Căpitanul se agăță cu mâna stângă de șa, dar nu reuși să se ridice. Ionuț se repezi să-l sprijine, dar Oană Îl Îndepărtă, cu un gest de refuz. Luă mâna de pe șa și șopti la urechea animalului: - Jos, Crivăț! Jos! Calul necheză, scuturându-și coama lucioasă, apoi Îndoi genunchii din față și, În cele din urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea muri. De el se apropia lumina. - Alexandru se târăște spre calul lui. - Spada? - La el. - Nu e rănit. Vrea ceva. - Scotocește lângă șa. Un achingiu se repede asupra lui. Ridică iataganul. Lovește. Alexandru se Întoarce pe spate și blochează lovitura. Are În mâna stângă un buzdugan și cu dreapta a ridicat spada. - Doamne-ajută... a găsit buzduganul... - Rupe iataganul achingiului. Se ridică Într-un genunchi Îi și repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
adevărată, n-a mai avut decât o grijă: ca totul să se facă cât mai bine și mai frumos, pentru "fata lui" ... El și acuma ar vrea să se aranjeze. - A! poate crede că Elena sufere deși nu mărturisește! se repezi Nory. - Nu! De suferit, sufere în felul ei, dar - biata mea Lenora! oftă Lina astmatic subt voalul ei. în adevăr, Lenora . . . - Mai ales Lenora! . . . zise slab Mini. - Toate se grămădiseră azi: ultimatul dat prințului, exodul lăcustei și nevricalele Lenorei, observă
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
alta de așteptat de la Mini în afară de acea emoție. Finis-tu en queue de yrjsson peut-etre? . . . Tu ești pesemne Eva nedesăvârșită a lui Hans Lvi . . . van . . . Dumnezeu știe van ce ... Unde or fi stampele acelea să ne mai distrăm - și se repezi la biroul lui Rim răvășind. Mini palpită. Acolo erau și prețioasele planșe anatomice, pe care le studia Rim în legătură cu funcțiile fibrelor nervoase, alterațiile și deviațiile lor. Acele de la care Mini spera realizarea întîmplătoare a credințelor ei într-un trup integral
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
vocea, mersul, nu mai funcționau, și cele câteva minute cât mai întîrzia era lovită de un fel de anestezie. Nory profită de plecarea lui Mini pentru a curma incidentul neplăcut, plecând și ea. Glasul profesorului se auzi alături. Lina se repezi. - Încet! Prea mult zel! zise Nory ironic. - Nu știu ce să mă fac cu el, se plânse Lina acum îngrijată că rămâne singură. E nesuferit la boală! Nu vrea să cheme alt doctor. Se tratează prin imobilitate sub pretext că sciatica e
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
1 închipui, cu aere doctorale, cu gambele lungi și pași metodici, cu redingota largă și pălăria tare. - O birjă, Rim? zise Lina, care nu-1 pierdea, se vede, din ochi. - Da! Sciaticul! explică Rim cu melancolie. Se sculară toți. Nory se repezi la cuier să-și ia "canotierul". Doamna Eliza invită pe Lina stăruitor să vie să o vadă înainte de o plecare oarecare. Lică se sucea pe călcâie. Salută de departe și în grabă pe Rim. Observând că Rim nu se deranjează
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
goana traiului, se opreau visători o clipă, așezîndu-și acolo, în cuiburile frumoase, odihna iluziei. Abia de curând bulevardele căpătaseră gravitatea edificiilor netede, înalte, impunătoare, aliniate, dar prezentând diversitatea fațadelor noi; iar pentru un viitor poate că iminent - așa erau de repezi prefacerile - apăreau imobilele mari de raport, se proiectau disproporționate și ponderoase pe armonia grațioasă a restului, azvârlite pe proiectul unor străpungeri, unor exproprieri și artere, totodată probabile și problematice. Mini fu cuprinsă de fizionomia Cetăței. - Ce fală de treabă Eliza
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
s-a desfășurat sub presiunea vizitei lui iminente. Mika-Le s-a aruncat la picioarele Lenorei, cerând iertare și. . . parale. Aflase, se vede, de desfacerea averei Hallipa. Doru, vânăt și neștiind ce să facă, spăimântat de ce sa poate întîmpla, s-a repezit spre lăcustă. Lenora 1-a oprit: " Foarte bine face că mi se adresează mie - a spus - fiindcă eu singură sunt în drept să mă ocup de ea. . ." Și a făcut mărturisirea secretului nașterei lui Mika-Le. Cu ce termeni. . . nu știu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi iese dreptul și mărirea lui. 8. Caii lui sunt mai iuți decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască, privirile lui lacome caută înainte, și strînge prinși de război ca nisipul. 10. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, rîde de toate întăriturile, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]