3,846 matches
-
recurență, creând o infinitate principială de imagini. Acest tip de artă mizează pe mișcare și pe simulare, mai degrabă decât pe forme și pe reprezentări, încercând să intermedieze între viu și non-viu sau între prezență și absență. Arta pare a replica știința, dar și a o comenta și critica. Astfel, controversele însele din știința de azi, în legătură cu modificarea genetică a organismelor, proces prin care se inserează ADN străin în genomul unui organism, sunt perpetuate și adâncite în artă. La fel ca
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
afirmă dispariția asimetriilor de gender în spațiul virtual, polaritățile de gen se pot întâlni la interfața numerică. În același timp în care se poate afirma că cyberspațiul este unul masculin prin design, prin orientare tehnoștiințifică și prin utilizare, se poate replica că același tip spațial este feminin prin rețeaua-pântec, prin pluralitatea locațiilor și prin indeterminarea granițelor. În același timp în care se critică originea american-imperialistă a Internetului, rețeaua poate fi utilizată pentru împuternicirea celuilalt. Inclusiv din acest punct de vedere, teoria
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
fără suflu (cei mai mulți agresori verbali țipă destul de tare și trebuie să respire des.) Când se opresc să ia o gură de aer, pe o voce calmă dar fermă întreb «Ai terminat?» și mă uit fix la persoana respectivă. Dacă îmi replică «Nu, n-am terminat!» și se lansează într-o nouă tiradă, pur și simplu părăsesc încăperea și îl las să urle în van. Nu am să accept singur să fiu ținta abuzului verbal. Însă dacă se oprește, ceea ce e destul de
Gestionarea conflictelor în organizații. Tehnici de neutralizare a agresivității verbale by Arthur H. Bell () [Corola-publishinghouse/Science/1992_a_3317]
-
discuțiile noastre, a făcut aluzie la ea și am văzut că efectiv o cunoștea. Credeam, de asemeni, că i-a pătruns adevăratul spirit. Eroare. Ieri, la Le Monde, spunându-i că există o parte de acrobație la Caillois, mi-a replicat: Ba nu, la dumneavoastră, căci Căderea se termină exact cu contrariul a ceea ce susține la început”. Și comentează Cioran: „Așadar a luat drept joc revirimentul de la sfârșit! N-a înțeles nimic ș...ț” (III, 163-164). Cioran este dezamăgit, în fapt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
publice românești, menționăm Comisia pentru Manageri Publici, înființată în 2004 în structura MAI, și Comitetul Interministerial pentru Relația cu Administrația Publică, înființat în 2003, ambele cu atribuții deja menționate în cazul altor structuri menționate aici. În plus, UPP s-a replicat la nivelul fiecărui minister. Dacă am interpreta acest cadru instituțional 3 din perspectiva extremă a criticilor administrației publice și a statului în general, am putea afirma că modul în care s-a conturat el este o ilustrare a tendinței structurilor
Management public în România by Mihai Păunescu () [Corola-publishinghouse/Science/2056_a_3381]
-
PCR evident). Invățătorul a încercat prin diferite metode să-l facă să înțeleagă pe securist că este persoana care a modernizat învățământul românesc și de la care are ce să învețe pentru a fi un dascăl bun. Securistul, intrigat, i-a replicat că trebuia să găsească un comunist în Tecuci de la care să se documenteze. Invățătorul a răspuns timid că în Tecuci nu este nici o organizație PCR și nici un membru al acestui partid. La această replică, securistul a sărit în sus ca
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
văzut un scrin ca al nostru într-un magazin de antichități din Cracovia. M-am uitat îndelung la acea piesă și colecționarul mi-a spus că fusese adus din Franța și este o piesă de Art Nouveau. Eu i-am replicat însă că am una asemănătoare și nu prea cred să fie Art Nouveau. Cum să fie așa un obiect mai ales într-o casă simplă din Tecuci, din Romania. Mirarea mi-a fost și mai mare când, după câteva luni
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la Gherla, ilustrează însă tocmai contrariul. Preotul ținuse greva foamei timp de o săptămână pentru că deținuții de drept comun adresau vorbe grele poporului român. Atunci ei s-au hotărât să îl omoare. Lovit puternic de un deținut, preotul nu a replicat în nici un fel conform moralei creștine, care cere să întorci și celălalt obraz. Criminalii au rămas împietriți. Cel care l-a lovit i-a spus atunci “Iertați-mă părinte!” iar preotul l-a iertat, strângându-l în brațe și sărutându
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
pozițiile lui Monod. Acesta din urmă fusese captivat de discuție deoarece simțea prietenia și respectul pentru gîndirea sa. Eram așezat lîngă el și mă aud încă întrebîndu-l dacă nu este obosit, căci trecuse deja de miezul nopții. Monod mi-a replicat: "Dezbaterea de idei nu mă obosește niciodată". Și am continuat să discutăm pînă la două dimineața. Această dezbatere mi-a marcat felul de a gîndi, mai ales în ceea ce privește raporturile între ideologie și cunoaștere. B.C. Cred că Jacques Monod propunea o
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
celor Zece. Luasem cuvîntul prezentînd reflecțiile Grupului celor Zece și insistînd asupra raporturilor dintre organizarea viului și cea socială. Un bătrân socialist a intervenit atunci exprimîndu-și dezaprobarea: "E scandalos! Reveniți la Auguste Comte!". Pe moment, n-am înțeles și am replicat în mod stupid: Știți că laureați ai premiilor Nobel participă la aceste întîlniri?", dar mă cuprinsese îndoiala. B.C. Cînd ați intrat în Grupul celor Zece credeați că e de orientare mai degrabă socialistă? A.L. Nu, nu era deloc evident
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
Attali a luat cuvîntul și a spus: "Dar, în fine, parcă ați descoperi Luna! În economie, știm dintotdeauna ce înseamnă un sistem". Nu știa nimic, nu auzise de Ludwig von Bertalanffy etc. Henri Altan, Edgar Morin și alții i-au replicat că ceea ce spunea n-avea nimic de-a face cu discuția. Atunci Attali și-a dat brusc seama că spusese o prostie enormă și a început să ia notițe. J.B. Pentru Attali și Atlan, care sînt niște băieți minunați pe
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
vorbirea personajelor (propoziții principale independente, având frecvent statut de incidentale), prin utilizarea dialogului și monologului și a unor registre stilistice variate. Medierea naratorială se realizează prin prezența verbelor dicendi (a zice, a spune, a răspunde, a întreba, a exclama, a replica etc.) și a unor semne de punctuație specifice: două puncte, linie de dialog sau semnele citării (ghilimele): — Hm! spuse ea arțăgos și cu un glas răgușit, însă forte. Ești flăcău în lege! [...] Ascultă, Costache, la cine o să stea „băiatul“? — La
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Menționează o modalitate de caracterizare a personajului prezentă în text, justificând răspunsul printro secvență semnificativă. 7. Prezintă rolul indicațiilor scenice din textul dat. 8. Ilustrează, cu exemple din text, două trăsături ale genului dramatic. 9. Comentează, în 60-100 de cuvinte, replica: PIETRO: Da. A fi tânăr înseamnă a fi de oțel. A privi totul în față. A nu putea minți niciodată. A nu putea îndura să fii mințit de alții. A nu putea îngădui minciuna oriunde ai întâlnio. A urî nedreptatea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
în subcapitolele următoare vom analiza pe larg relația filozofului german cu fiecare dintre aceste coordonate. Pentru început însă, nu numai fiindcă așa ne-o impune cronologia faptelor, ci și fiindcă vrem să accentuăm printr-un termen de contrast cui dau replica relativismul filozofic și romantismul cultural, ne vom referi la corespondențele dintre raționalismul universalist și clasicism. A) Raționalism universalist clasicism Dominat de certitudini transcendente (în speculația prekantiană) sau măcar transcendentale (în criticism), precum și de idealul unei metafizici științifice, raționalismul universalist este
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
radicalismul lui, Spengler încheie contrazicându-și afirmația inițială în legătură cu imposibilitatea filozofilor de "a-și alege materia": Nu există întrebări eterne; există doar întrebări ce sunt resimțite și puse dinăuntrul unei anumite existențe."236 La aceasta, probabil că Dilthey ar fi replicat în spiritul viziunii sale că există totuși "întrebări eterne" (care țin de "esența filozofiei"), tocmai pentru că ele sunt "puse dinăuntrul unei anumite existențe". Și tocmai fiindcă este doar "anumită", o asemenea existență ar trebui să știe că nu este altceva
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
dar la fel de unilaterală și insuficientă în raport cu vechile exigențele ale unei cuprinderi universale și ale unei cunoașteri universal valabile, fiecare dintre aceste redefiniri și "autoîntemeieri" apare ca o construcție teoretică puternic personalizată și e definită drept viziune despre lume. Se va replica, poate, că potrivit viziunii lui Dilthey asemenea redefiniri și "autoîntemeieri" nu sunt totuși specifice epocii moderne, ci țin de însăși condiția sisifică a filozofiei, sortite s-o ia mereu de la capăt. Am arătat însă că istoricizarea conștiinței are ca efect
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în scopuri de creștere a puterii lor. Să ne amintim de ce i-a spus Truman lui Stalin la Conferința de la Potsdam: "America posedă o armă extrem de puternică și dvs. ar trebui să țineți cont de aceasta". La care Stalin a replicat: "Multumesc pentru informație!", având deja acea armă. Despre asta este vorba: o concurență a politicienilor și a intelocraților între ei pentru a-și mări puterea. Acestui demon al puterii, ce fascinează elitele moderne de mai bine de 200 de ani
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ca-n finalul Revizorului lui Gogol. Un minut, nimeni n-a fost în stare să scoată o silabă. În fine, securistul rupe tăcerea: Tovarășul Ternovici, ce-a fost vederea aceea cu text scandalos, trimisă din Austria? Mimînd candoarea, Buju a replicat: Păi, ce n-ați înțeles? Am scris c-am ales libertatea: și unde-i libertatea? Acolo, în putredul capitalism?! Nu, tovarăși, aici, pe plaiuri mioritice! Mă mir că n-ați priceput ceva atît de evident!... Ședința s-a suspendat, firește
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
andive. Vorbea repezit și cu un ușor accent rustic (era din partea Hușiului, după tată). Petruț, ușor complexat de cultura & rasa ei, mai izbucnea uneori și o făcea de rîs în public: ea-l înțelegea. Nu se supăra. Dar îi și replica, la fel de tăios. Ce m-o fi apucat să vă plictisesc cu amintirile? Pesemne cei dispăruți, vorba lui Carandino, devin prea mulți și nu-i mai putem evita. Și-apoi, doar egoiștii își sigilează memoriile... Un geniu cu noroc pe termen
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
rezistentă la proba timpului. Pentru G. Ibrăileanu, creația critică se leagă de o dominantă a sensibilității de cititor, antrenat în lumea ficțiunii cu o disponibilitate absolută, deschidere ce marchează, de altfel, natura interpretărilor. ("Nu sînt un cititor de romane", va replica modelului Nicolae Manolescu cu seninătate duplicitar, într-o sofistică transparentă chiar la începutul eseului său despre roman, Arca lui Noe). Atent, precum sînt doar cei captivați, la "divinul detaliu", cum îi zicea Vladimir Nabokov, G. Ibrăileanu este un "prizonier" ce-
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
ei stăteau cu cutia nedeschisă în față, așteptînd să fie singuri ca să înceapă. Erau și două sticle mari cu cola. Alin se gîndise că una n-ar ajunge. Prostia asta te agită, a spus Radu. Atunci nu bea, i-a replicat Marcu, fără să se teamă că provoacă pe unul atît de periculos ca Radu și nu e nici un adult prin preajmă să-l apere în caz de ceva. Asta merge cu bere, a continuat Radu, fără să-l bage în
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
filmului. În buna tradiție arrabaliană, care presupune prezentarea simultană a fetelor contradictorii (sugerând lupta dintre bine și rău) ale lucrurilor și oamenilor, ale relațiilor dintre aceștia, ploaia poate avea și o interpretare pozitivă. Dila rostește, în două contexte foarte importante, replică: "Îl va pleuvoir"32. În primul caz, i se adresează lui Milos, soțul ei, care e convins că seceta va fi multă vreme suverană peste cimitir, iar în al doilea celor doi trădători ai lui Emanou, Topé și Fodère. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
blocuri perfect tăiate și așezate în linie dreaptă. Starea de ordine e impusă și de numărătoarea Lăscăi: "Un, doi, un, doi, un, doi... Respirație! Trebuie să câștigi la maraton"63. În film, Tiossido nu se mulțumește cu statutul de executant. Replică să "De la cataclism, nu mai are loc niciun maraton."64 aduce, pe lângă un nou statut personajului (de interlocutor, capabil să realizeze feed-back-ul și nu de simplu ascultător), si o nouă perspectivă, inexistentă în piesa, asupra circumstanțelor în care se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
sarcasm coroziv, șfichiuitor, care par a epuiza o dată pentru totdeauna problematică pusă, de un scepticism implacabil, în care o proza desăvârșită și încordata pune sub semnul întrebării în primul rând utilitatea scrisului? Și lui, si multor altora, Cioran le-a replicat: Dacă va înțeleg bine, mă întrebați de ce n-am ales de-a dreptul tăcerea în loc să-i dau târcoale, și-mi reproșați că tot stărui în lamentații, când de fapt ar trebui să tac. Dacă nu aș fi scris, m-aș
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
beneficiază în cadrul societății. O dată ce un egalitarian crede că nu doar diferențele sociale, ci și cele naturale dintre indivizi se cer corectate în cadrul unei societăți drepte, el se îndepărtează de egalitatea oportunităților și se îndreaptă spre egalitatea rezultatelor. Daniels ar putea replica, observă Jacobs, că deși nu toate diferențele naturale sunt nedrepte, unele dintre ele sunt. Efectele diferențelor în starea de sănătate a indivizilor ar intra, desigur, în categoria diferențelor naturale nedrepte. Însă, se întreabă Jacobs, ce bază are Daniels pentru a
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum () [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]