5,495 matches
-
acestea, el reușește să realizeze un echilibru în abordarea creațiilor, a contextului istoric și a personalității creative. Pentru o dezbatere mai amănunțită a acestui studiu vezi Gruber (1996c). Studiul de caz din perspectivă sistemică: persoana și mediul Csikszentmihalyi (1988) îi reproșează lui Gruber (1988) preocuparea majoră față de dezvoltarea individuală în defavoarea legăturii permanente și indisolubile cu mediul. Există o anumită obiectivitate în critica menționată, cel puțin cu referire la articolul publicat de Gruber în 1988. Însă în lucrarea sa majoră, Darwin on
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
puteau fi definiți În termeni genetici, Însă aceste două categorii erau totuși etichetate ca elemente disgenice. Prevederea din statute crea posibilitatea refuzării calității de membru pe baza criteriilor etnice, pentru că era foarte ușor ca unor candidați maghiari să li se reproșeze că aparțin uneia din cele două categorii, mai ales În contextul temerilor de revizionism, destul de răspândite printre români. Textul statutelor nu făcea Însă nici o referire explicită la maghiari sau alte minorități, acordând, În principiu, oricui dreptul de a candida, chiar dacă
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
separat, care să aibă capacitatea politică și financiară de a elabora și aplica soluții pentru toate problemele ce afectau starea de sănătate a națiunii. În 1921, Victor Babeș declara că instituțiile statului fuseseră neglijente față de sănătatea poporului român. El le reproșa mustrător această atitudine tuturor politicienilor ce nu Își Îndepliniseră responsabilitățile față de mase și susținea necesitatea creării unui Minister al Sănătății al cărui scop să fie asigurarea accesului egal la Îngrijire medicală: Așa cum moartea este egal de fatală pentru oricine, toți
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
puterea reală (Burnham, 1947, p. 155). De aceea, în opinia sa, managerii îi vor înlocui până la urmă pe birocrații politici, care nu vor putea decât să i se subordoneze (ibidem). În anii care au urmat, lui Burnham i s-a reproșat că și-a prezentat teza într-un mod mult prea schematic și că n-a făcut decât să înlocuiască, în mod simplist, clasa muncitoare, revoluționară, din vulgata marxistă, cu tehnocrați (Fougeyrollas, 1950, pp. 31-32). Nu-i mai puțin adevărat că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
putea fi făcută de adunarea militanților sau de instanțele naționale ale partidelor. Aceste proceduri interne ale partidelor politice (deși, în diferite partide, erau considerate ca un semn al democrației interne) au făcut obiectul unor numeroase critici. Astfel, li s-a reproșat că atribuie o influență exagerată unor comitete care, la urma urmei, nu reprezentau decât o fracțiune infimă a populației. Cert este că ele reduc considerabil impactul procedurilor electorale, canalizând voturile exprimate spre liste a căror ordine de prezentare a fost
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
unii dintre cei care ne observă „indiferența” să dorească să ne imite. * „Există reproșuri care laudă și laude care bîrfesc.” (Fr. De La Rochefoucauld) În funcție, evident, de cîtă obiectivitate sau, dimpotrivă, de, cît subiectivism punem În aprecierile noastre (exemple: Îi reproșăm cuiva combativitatea excesivă În susținerea opiniilor personale, dar nu ne putem reprima recunoașterea invidioasă a faptului că această combativitate stă la baza succeselor sale sociale; complimentul la adresa eleganței pe care o pretinde cineva, dar care, de fapt, este o eleganță
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
cei mai mari mucenici ai virtuții omenești.” (N. Iorga) Pentru că acest lucru nu-l pot realiza decît cei care au ajuns la atît de doritul nivel psihic de a se respecta cu intransigență În forul lor interior. * „Virtuții i se reproșează cu severitate lipsurile, În vreme ce calitățile viciului sînt privite cu multă bunăvoință.” (H. de Balzac) Această atitudine se explică prin faptul că „virtutea” este incomodă: obișnuind să se respecte, ea Îi pretinde omului noi exigențe față de sine, noi performanțe morale. În
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
bine statornicite, pe care nu dorim să le schimbăm. Iată un posibil răspuns la Întrebarea cum am putea găsi mulțumirea În existență: „Cum am putea trăi cel mai bine și cel mai virtuos?: dacă n-am săvîrși noi Înșine ceea ce reproșăm altora” (Thales). Un alt răspuns găsim la Terențiu, pentru care a-ți trăi viața este ca și cum ai juca la zaruri: „Dacă nu cade tocmai ceea ce-ți trebuie, Îndreaptă prin iscusință ceea ce ți-a căzut din Întîmplare”. În sfîrșit, trebuie
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
Adevăratul „caracter” se probează prin puterea recunoașterii meritelor altora. De această capacitate se leagă, apoi, cea a recunoștinței. * „Nu există pentru om decît o singură nenorocire adevărată: nenorocirea de a se găsi vinovat și de-a avea ceva să-și reproșeze.” (La Bruyère) Însă Îngrijorarea lui La Bruyère nu trebuie s-o considerăm ca fiind stringentă, de vreme ce sînt atîțea printre noi care nu sînt capabili de a-și găsi vreo vină și de a-și reproșa ceva. Nu sînt capabili de
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
a avea ceva să-și reproșeze.” (La Bruyère) Însă Îngrijorarea lui La Bruyère nu trebuie s-o considerăm ca fiind stringentă, de vreme ce sînt atîțea printre noi care nu sînt capabili de a-și găsi vreo vină și de a-și reproșa ceva. Nu sînt capabili de acest lucru, deoarece pentru aceasta trebuie să ai reflexul conștiinței, trebuie să poți să te evaluezi nu atît printr-o cunoaștere rațională, cît printr-una a sufletului, adică printr-o morală a bunului-simț. * „Nimic nu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
negativă a lui Pavel, Eloi se situează pe o poziție de înfruntare a unei autentici etici jubilatorii. în 1526, Eloi este arestat împreună cu nouă din prieteni săi. Reputația sa este considerabilă, loiștii, discipolii săi se numără cu miile. I se reproșează că citește cărți interzise și că propovăduiește doctrine eretice. Ostil martiriului, căruia nu-i vede nici utilitatea nici profitul, el retractează. Bun retor, abil dialectician, el obține pedeapsa cea mai mică: să arboreze în exteriorul locuinței un semn care să
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
trupului, e vorba de stoici și epicurieni... Așadar, și nu ne vom mira de așa ceva, Talmudul întrebuințează termenul pentru a reactiva obișnuita desconsiderare. Rabinii se servesc de el pentru a-i ataca pe sadduceeni, mai puțin desfrânați îcum li se reproșează) decât adepții grupului rival al fariseilor. Vina lor? Ei consideră sufletul ca muritor iar învierea o absurditate. Din această cauză și pentru că au rezerve față de mișcările mesianice, sadduceenii sunt violent atacați de farisei, ale căror smerenie și virtute sunt știute
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Marsilio Ficino arată în mod explicit că n-a încetat a fi epicurian în tot cursul existenței sale. Desigur, în privința cosmogoniei sau a numelui care trebuie atribuit puterii constitutive a lumii, Biserica putea să considere că n-are nimic de reproșat apropierii de filosoful Grădinii. în schimb, pe terenul eticii, din perspectiva moralei hedoniste a lui Epicur atât de apropiată de asceza filosofului florentin retras departe de lume, nu se știe ce epicurian ar fi putut fi! XXI ERASMUS „și plăcerea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
-i culmea fericirii? O conștiință împăcată. Păcatul? Ceea ce distruge prietenia dintre Dumnezeu și om - și care poate fi răscumpărat prin penitență și milostenie. Iată cum poate fi reformulată ataraxia în mod creștinesc: pacea sufletului individului care nu are a-și reproșa nimic, aceasta e voluptatea supremă. în mod evident, binele suveran nu e plăcerea ci Dumnezeu. Dar plăcerea însoțește viața creștină, ea decurge din chiar exercitarea ei: nimeni nu trăiește mai mulțumit ca omul cucernic. Prin urmare, cel mai mizerabil este
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Tocmai din acest motiv se înfățișează pe sine așa cum este de-a lungul atâtor pagini, și asta vreme de douăzeci de ani: din 1572, data primului rând al Eseurilor, până în septembrie 1592, anul morții sale la castelul Montaigne. I se reproșează că și-a dezvăluit dimensiunile mici ale sexului său, că și-a mărturisit impotența, că și-a prezentat amănunțit digestia dificilă, că și-a enumerat colicile, și-a autopsiat calculii renali, a stabilit lista mediocrităților sale intelectuale și a mizeriilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
el rămâne și atunci când elogiază ceea ce am numit cuplul ataraxic: la antipozii căsătoriei din dragoste îun oximoron la fel de nefast pentru căsătorie ca și pentru amor), el preamărește meritele căsătoriei fondate pe rațiune. Care-i filosoful care ar putea să-i reproșeze această opinie? A asocia coabitarea cu pasiunea le pune în pericol și pe una și pe cealaltă: trebuie să coabitezi cu o ființă pentru care ai niște sentimente, bineînțeles, dar nu cine știe ce iubire pasională, toridă, sexuală, libidinală; evită mai bine
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și efectiv postmodernă) inexistența vreunei superiorități a soțiilor și a mamelor asupra soților și copiilor lor. Căci inegalitatea este produsul instrucției și al instituției - o idee a lui Montaigne... Marie de Gournay gândește și trăiește în acest fel: i se reproșează celibatul, unii își bat joc de faptul că n-a fost măritată? N-a stat niciodată în cârca unui soț iubit puțin sau deloc, dar care să-i fi asigurat prestigiu ori confort. Acestuia ea îi preferă tovărășia Donzellei și
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mari ai zilei pentru a obține niște sume care să-i permită un trai lipsit de griji: are trăsură, o domnișoară de companie care-i cântă din lăută, doi lachei - lucruri pe care în epocă nimeni nu i le-ar reproșa unui nobil bărbat... I se imputează că s-a plasat în urma lui Montaigne și că a trăit acolo ca un patazit? Asta înseamnă a se ignora că ea însăși a scris mult, nepublicând nimic tocmai pentru că s-a dedicat filosofului
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
ne interesează, un Antiphon net opus lui Socrate și luând o atitudine exact contrară celei a faunului, contestat chiar pe locurile unde își desfășura activitatea. Aceasta pentru a-i corupe pe câțiva discipoli ai magistrului, spun gurile rele... Antiphon îi reproșează lui Socrate că trăiește ca un model al idealului ascetic: mănâncă hrană de proastă calitate, bea băuturi ieftine, umblă desculț, nu are tunică și poartă fie iarnă, fie vară aceeași mantie soioasă care-i servește și pentru a se proteja
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
mulțumit... -4 Dușmanul legilor. Antiphon s-a plictisit de „divan”; considera că o asemenea activitate nu era pe măsura ambițiilor sale, așa că a devenit de-a binelea filosof sofist. După ce a creat din nimic psihanaliza, ca să nu i se poată reproșa că nu a inventat ceva demn să rămână în istoria ideilor, el inventează individul modern, hedonismul anarhist și umanismul egalitarist. Sunt tot atâtea manifestări ale geniului, care justifică în mod cert uitarea totală pe care autorii de istorii ale ideilor
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu cine știe ce necaz viitor. învățăturile câtorva anecdote: Aristip iese dintr-un bordel și, când cineva îl dojenește pentru că a intrat acolo, el răspunde că problema nu constă în a intra, ci în a nu ști să ieși; altuia, care-i reproșează că s-a dus la niște curtezane cam trecute, el îi răspunde că de la navele care au efectuat multe călătorii pretinzi un singur lucru: să te ducă în portul dorit; unuia care-i face observația că trăiește cu o prostituată
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
gusta aceleași plăceri ca și ceilalți - de exemplu, prostituatele trecute ale lui Aristene, dar și prăjiturile și mesele bune asociate uneori cu Diogene din Sinope - doar că altfel, într-o altă stare de spirit decât omul obișnuit. Celor care-i reproșează că-și petrece o parte din timp în astfel de locuri, ca mulți filosofi care sunt clienți reputați ai caselor de toleranță, Diogene le răspunde că soarele pătrunde și în latrine fără a înceta să fie el însuși și, mai
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
în care celorlalți le revine un rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
rol egal cu cel al unei mese ori al unui scaun. Curios, el poartă straiele dușmanilor lui Platon: sofiștii. Psihologia nu a dat un nume acestui straniu și recurent complex care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
care constă în a reproșa semenului ceea ce refuzi să-ți reproșezi ție însuți. Păcat, pentru că această patologie saturează cotidianul delincvenților relaționali, care sunt numeroși. Platon suferă de acest uimitor simpton, dându-i purtătorului său de cuvânt trăsăturile pe care le reproșează lui Gorgias, lui Protagoras și alor săi: o pasiune maladivă pentru formă, o obsesie a retoricii de dragul retoricii, o manie a subtilităților dialectice, o evitare a subiectului și o concentrare asupra unor probleme adiacente. Confiscarea socratică a cuvântului se efectuează
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]