10,477 matches
-
literaturii), dualitatea exprimă disponibilitățile spiritului Întemeietor. Credința că poezia poate spune totul (idee atît de clar formulată de Ion Heliade Rădulescu) este răspîndită printre romanticii de la 1840. Gr. Alexandrescu nu face excepție. Satirele, fabulele sale i-au adus o mare reputație. Discursul este, aici, mai unitar, tonul mai just și mai variat (are dreptate Șerban Cioculescu), demonstrația de idei mai strînsă, mai directă, talentul de a figura, de a alegoriza o idee morală e remarcabil. Talentul acela „Înalt, sever, concentrat”, pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
petrecere cu suspinuri și lacrimi. Omul Își Îndreaptă pașii către „desul stejăriș” (Lunca din Mircești), chemat de o vibrare tainică, de o melodie divină, melancolică... Voluptatea se termină aici... În Steluța, Emil, 8 Mart, care i-au adus lui Alecsandri reputația de mare poet al dragostei, tonul este mai intim, versul vorbește la persoana Întîi. Se observă imediat Întreaga figurație Îngerească. Vorbind de multe misteruri, poemul este, În fapt, fără mister. Simpatia pe care o trezesc, totuși, aceste versuri vine din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
roata casei, străjuiește lingă iatac, cumpănește pașii pe prispă, totul cu mare „fereală”. Amorul conachian cerc mereu discreție, nu poate Înflori decît În mare taină, departe de orice indiscreție omenească. Simț exagerat al pudorii, simț cavaleresc al onoarei, grijă față de reputația Stăpînei cită vreme iubirea nu e legiuită?! Toate acestea, probabil, la un loc. În plus, tendința lui Conachi de a asuma lent obiectul liric (În cazul de față: obiectul erotic), ceremonia apropierii de el. Poetul exclude orice act de agresiune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bolintineanu. E greu de spus În ce măsură aceste nume (simboluri, modele) se leagă de o biografie sentimentală și, mai ales, În ce măsură ajung să capete o identitate poetică. În afara Zulniei, Elenei (Alecsandri) nu mai pot fi citate alte simboluri feminine de oarecare reputație În literatură. Se impun mai degrabă cîteva tipuri de sensibilitate erotică. De la Zoica lui Ienăchiță, trecînd prin Lucsandra, Elenco ale lui Alecu Văcărescu, continuînd cu Zulnia, Caterinele, Smărăndițele lui Conachi se constituie o imagine specifică a feminității: o imagine slăvită
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
alta: Întîi, obișnuința de a munci, apoi petrecerea dulce. Există și un al treilea element: folosul, conștiința că ceea ce faci este necesar. Prin aceasta, Pann se identifică parțial cu mentalitatea epocii: o epocă Întemeietoare. Spre deosebire de Conachi, de pildă, indiferent la reputația lui literară, Pann este foarte atent la efectele acțiunii sale. Om sărac, poezia este o sursă de viață pentru el. Trebuie, de aceea, să fie un bun meșteșugar, ceea ce vrea să zică: și un bun gestionar. N-are o mare
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cât și internațională, conferă tuturor copiilor dreptul la Învățătură, Împreună, oriunde este posibil, indiferent de starea lor fizică, intelectuală, emoțională sau de diferențele de origine etnică, religioasă, culturală. „Nimic - scria J. Dewey În Democrație și educație - n-a adus o reputație mai proastă teoriei pedagogice decât credința că ea se identifică cu punerea la Îndemâna profesorului a unor rețete și modele de urmat În predare.” A preda Înseamnă a aduce elevii În fața unor experiențe noi, adecvate, alese astfel Încât să trezească o anume
EDUCAȚIA INCLUZIVĂ – VALOARE ŞI ALEGERE EDUCATIVĂ. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Maria DIACONU, Silvia MICU, Petronela POPOVICI () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2132]
-
altă parte, Ioanide mai era obiectul de contemplație și reflecție al lui Gonzalv Ionescu. Acesta se întreba sincer cum un om așa de mediocru ca arhitectul - asta era opinia lui - poate fi profesor în învățămîntul superior și un personaj cu reputație. Ioanide nu era un om de știință, nu avea publicații suficiente. Gonzalv nutrea cultul "științei", pe care o înțelegea ca o contabilitate la zi despre tot ce a apărut în materia respectivă, transcrisă după regulile aparatului critic. Pentru Gonzalv Ionescu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
începură să vorbească iarăși armenește. Colecționarul numismatic fu avizat puțin după aceea, deoarece Saferian bănuia, cu marea lui experiență de oameni (însă de astă dată pe nedrept), că Gaittany putea fi direct interesat în vânzarea monedelor. Supoziția avea ca fundament reputația de care se bucura de câtăva vreme Gaittany de a "o duce prost" și care-i conferea o aureolă de martir. Unii pronunțau chiar cuvântul "mizerie". De câte ori venea vorba de Gaittany, ajunsese un clișeu ca unul să zică deodată: "o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
când auzea astfel de teorii și numai mestecatul îl împiedica să protesteze. Suflețel citea pe Homer în grecește, ilarul Hagienuș descifra cuneiformele, Pomponescu nu era deloc un om fără pricepere în specialitate (beton armat), Dan Bogdan era un profesor cu reputație. Toți, într-un fel sau altul, găsiseră în viață mari înlesniri și erau acum cel puțin oameni lipsiți de orice griji materiale. Ce-i împiedica de la creația la care simțeau că sunt obligați? Ca să scrie o mică notă arheologică în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
atavism. O sumă de bani o diviza în două-trei porțiuni, aruncând o parte prin sertare, făcînd-o uitată. Îi era cu deosebire penibil să apeleze la alții și nu voia să se angajeze în lucrări antipatice. Ioanide era un arhitect cu reputație, pe care mulți l-ar fi solicitat. Clienții burghezi înțelegeau, din păcate, arhitectura ca o dexteritate de a ridica pe sol ceea ce le trăsnea prin cap lor. Unul văzuse o casă în stil gotic francez și voia astfel de ferestre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o consultație în cabinet, uitând pe alții afară, nu știa să se smulgă sentimentelor momentane, să fie indiferent. Deși diagnosticele și curele sale erau excelente, Hergot, în fazele critice ale boalei, se înspăimînta, recomanda familiei să aducă un medic cu reputație, ceea ce asupra unora făcea impresie rea și, în ciuda faptului că doctorul chemat găsea că totul e în regulă, Hergot asculta smerit verdictul și respira cu o vădită bucurie. Din fericire, specialistul chemat îl cunoștea pe Hergot și-l bătea pe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
absurdă! Cine-ți interzice? - Pudoarea, domnișoară Sultana. Mi-e rușine de Pica. - Dar Pica dumitale, pe câte am auzit, iubește pe cineva,se va căsători. - Nimic mai firesc. O fată poate avea pasiuni. Tatăl nu. Exemplul meu, sau falsa mea reputație, ajutată de accidente ca acela de acum, îmi diminuează autoritatea în ochii fetei mele și duce la dezorientări pe care le regret la Pica. - Ioanide, zise Sultana, care nu renunța deloc lafamiliaritatea ei, Pica e tot așa de impulsivă ca
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu furtunul. Surprins de vreun amic, Suflețel avea totdeauna la îndemînă vreun citat dintr-un poet agrest. Seara, clasicistul asculta la radio unele posturi străine numai pentru concerte din muzica clasică. Fără a fi meloman, își nota numai producțiile de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven) și asculta religios, cu ochii închiși, șoptind din când în cînd: "Minunat! Minunat!" Dacă concertul era început și Suflețel venea din altă odaie, mergea în vârful picioarelor. Și aci prestigiul capodoperelor cauza lui Suflețel o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de pe lume și-mi pare bine că n-am nici un stil, nici o însușire literară. Sper că nenorocul nu va face ca aceste rânduri să "placă" cuiva. Ar fi culmea. Foarte rar poeții au statui, și pe străzile cele mai dosnice. Reputație au oamenii politici, oamenii de acțiune. Ea se cucerește cu spada, cu fapta, și un Cromwell, un Napoleon se bucură de o glorie pe care niciodată un poet nu o va atinge. Cine se va măsura oare cu Alexandru cel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
epoca scriitorilor, pentru că altfel madam Farfara n-avea nici o idee de literatura română, știind numai pe dinafară câteva strofe din Câinele soldatului. În schimb, citise foarte multe romane franțuzești, de-a valma, fără a reține exact numele autorilor. În scurt, reputația prin valoarea absolută ieșea din înțelegerea grupului, esențialul în viață era a fi "băiat de familie". Însușirea de căpetenie a doamnei Valsamaky-Farfara era o memorie vastă, cu care îmbrătișa într-o clipă, în timp și spațiu, toată rețeaua socială, putând
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ca și Ioana, n-ar fi marcat deloc s-o ascundă. Madam Pomponescu însăși, sigură de fidelitatea abstractă a soțului, își dădea tacit autorizația, motivată pe infirmitatea ei. Astfel de libertăți sunt uzuale în "lumea bine", și madam Pomponescu savura reputația ei de femeie luminată. Ioana ar fi fost de folos în relațiile lui Pomponescu și utilă și pentru interesele clasei la extremitatea căreia se afla. Pomponescu, care n-avea copii, ar fi dorit unul. Un copil prin Ioana, recunoscut de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
membri erau amestecați în Mișcare. Represaliile guvernamentale puteau să-i atingă într-o măsură, se gândea Conțescu, ceea ce-l nemulțumea de două ori: întîi fiindcă erau la mijloc persoane din familia sa, al doilea pentru că i-ar fi fost lezată reputația. Unde să ceară informații? Ioanide se gândi să meargă la Prefectura Poliției; îndată își aduse aminte de Tudorel. ("Nenorocitul!") A întreba despre Pica e totuna cu a denunța pe Doru, întrucît el a condus pe Gavrilcea. Ioanide merse la Gaittany
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
solicite. Nu mai puțin, Pomponescu nu-și făcea o sistemă din a respinge solicitațiile, dimpotrivă, satisfăcea pe cât îi sta în putință și pe cele mai meschine, cunoscând amorul propriu mai mult decât interesul ce sta la baza lor și proasta reputație pe care o căpăta un om politic ursuz. Curiozitatea lui era să afle ce-i va cere Gulimănescu la resortul Lucrări Publice, fiind absolut convins că acesta va da neapărat un atac. Cât despre Gaittany, chestiunea era limpede: acela venea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în lei și-l lua ca bază pentru prețul unui obiect din aceeași categorie. Sultana introdusese, după opinia ei, criterii obiective și științifice. Lucru curios este că, în ciuda scumpirii exorbitante a lucrurilor, făcea afaceri mai bune din vânzări mai puține. Reputația de a vinde scump satisfăcea snobismul cumpărătorilor, și a avea obiecte de la Manigomian însemna acum a fi om cu dare de mână. Chiar și calitativ, în ciuda falsurilor, clientul burghez trăgea un profit mai mare, fiindcă Sultana nu mai vindea după
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am spus. . - Nu le citești dumneata, publicul însă da, asta va stîrnianimozitate împotriva dumitale. . - Forse che si, forse che no.1 Ce să ne facem sânge rău cu ceea ce s-ar putea întîmpla? - Cariera unui arhitect este legată și de reputația în public, o campanie influențează asupra clientului. . - De obicei mi-aleg clientela printre oamenii cudiscernămînt artistic. Nu fac dependințe pentru burghezi. . - Îmi pare bine că ești optimist, eu mă tem serios.Pomponescu e tenace. . - Eu sunt un profesionist liber, nu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
convocă pe Hagienuș și-i vorbi foarte mieros: . - Domnule Hagienuș, ai văzut oroarea de biserică a luiIoanide. Cred că ești de părerea noastră. . Hagienuș clipi repede din ochi. Madam Pomponescu, luând asta ca o aprobare, continuă: . - Ești un specialist cu reputație în materie de artă, nu se poatesă nu-ți spui cuvântul și dumneata. Jean ține foarte mult la asta. . G. Călinescu . - Eu nu mă pricep la arhitectură, mă ocup numai de antichități. . - Te pricepi, cum să nu, un cuvânt scris
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avu loc puțin după căderea Parisului, în sala de festivități a unei școale de menaj, a cărei directoare era o rudă a lui Conțescu. Fură trei șiruri de mese și câteva mai mici în odăi adiacente. Atunci se observă că reputația lui Conțescu părea a se fi întins asupra tuturor departamentelor. Numeroase ministere fură reprezentate prin secretarul general sau cel puțin printr-un director. Procedeul fu acesta: acolo unde secretarul general era un Conțescu, delegatul oficial fu un director, și invers
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Hangerliii, un egoism familial rezistent, și donația nu fusese propusă decât spre a evita ieșirea imobilului din sfera familiei Boldescu-Kapri, înrudită cu Gaittany. Ioanide prezenta pentru Gaittany, în forul lui intim, un om nou oarecare, agreabil și de temut prin reputația lui într-un sens sau în altul. Gaittany știa că oamenii care stârnesc scandal în jurul lor sunt victorioși G. Călinescu mai devreme ori mai târziu, prin urmare îl avea în vedere. Însă a abandona numelui său o afacere înjghebată de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
a nu mai fi ministru era dureros. Ex-ministrul ar fi voit ca Indolenta să-i vorbească astfel: "Ce bine-mi pare că ai demisionat! Pentru un om politic, ministeriatul e o pierdere de vreme birocratică, ce nu sporește cu nimic reputația lui. Cei mai mari bărbați de stat au fost aceia care au refuzat intrarea în minister." Din contra, Indolenta zicea așa: - Gavrilcea! Am auzit că vine prim-ministru, de pe acumînvîrtește toate. Ce noroc pe el, ce carieră fulgerătoare! Dar de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mă indispune este că în fiece magazin, în loc de icoane sunt portretele lui Tudorel și al lui Cioarec, cu candelă sub ele. Doru lângă un criminal de rînd! Asta ne face de râs. Doru n-are nevoie de o asemenea tristă reputație postumă, păcat este că și-a pierdut viața, bunul cel mai scump. Ioanide zise în gînd: "Tușul!" - N-ar fi rău, spuse madam Ioanide, să intervii pe lîngăacest nefast Gavrilcea să ne scutească de o asemenea onoare penibilă. " Nu-mi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]