3,827 matches
-
așteptată. Pendulul s-a deplasat de la evitare spre confruntare în turbulentul deceniu șase al secolului XX. Una dintre revendicările contestatarilor din '68 a fost reconsiderarea critică a trecutului nazist. Tinerii rebeli care au generat mișcările contestatare din 1968 s-au revoltat împotriva politicilor oficiale de promovare a amneziei, condamnând reprimarea colectivă a trecutului nazist care a caracterizat generația părinților lor. În ciuda reticenței inițiale și a tentației de eschivare morală care a marcat Germania postbelică, Holocaustul a fost recunoscut în cele din
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cei marginalizați (în cei care, în context marxist, nu aveau de pierdut decît lanțurile ce îi țineau legați), în înstrăinații sistemului (lăsînd deoparte conștiința lor de clasă, de categorie socială sau de grup) pe cei mai în măsură să se revolte împotriva sistemului, împotriva ordinii sociale existente. Multe cercetări recente [Wilson 1973; Melucci 1976] au subliniat însă că aceștia sînt lipsiți de resursele necesare dezvoltării unei mișcări colective. Dacă ar putea, în anumite condiții, s-ar asocia în acest scop. Despre
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Mulino, 1997. Huntington, S. P., The Third Way. Democratization in the Late Twentieth Century, Norman, Oklahoma University Press, 1993, trad. it. La terza ondata. I processi di democratizzazione alla fine del XX secolo, Bologna, Il Mulino, 1995. Lasch, C., The Revolt of the Elites and the Betrayal of Democracy, New York-London, W. W. Norton, 1995, trad. it. La ribellione delle élite. Il tradimento della democrazia, Milano, Feltrinelli, 1995. LeDuc, L., Niemi, R. G. și Norris, P. (ed.), Comparing Democracies. Elections and
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino () [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
Târgușor Copou. Jica acuză ASC pentru lipsa de informare și pentru că nu funcționează stația de radioficare și arată că portarii introduc contra cost persoane străine. D. T.: Ei ne acuzau la partid că noi n-am știut că studenții erau revoltați. S. B.: Până când a funcționat stația de radioficare? D. T.: Erau și probleme tehnice. Eu unul am dat ordin să fie și muzică în program. S. B.: Ei, aici era o mare problemă, căci se purtau discuții că se dădea
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
această problemă, pentru că organele locale nu poartă nicio vină. La Institutul Agronomic suntem la un loc cu genetica și alimentația animalelor. Imaginați-vă că se discută problemele, așa cum s-a arătat și în material, la general, ceea ce pe mine mă revoltă și ar trebui găsită o formulă mai rațională". El reclamă faptul că în catedrele de științe sociale "au fost plasați oameni pentru că trebuiau plasați" 5. D. T.: Problema acolo a fost următoarea: catedrele trebuiau să aibă minim 15-20 de membri
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
tot mai îndepărtate, astfel că în secolul al XII-lea puteau fi întâlnite la frontierele Angkorului și Paganului. În același secol, au fondat, pe malul fluviului Menam, orașul Sukhodaya. În anul 122o, thaii din Sukhodaya, aflați sub administrație khmeră, se revoltă și-l instalează la putere pe șeful thai Bang Klabg, dând naștere primului regat thai independent. Rama Khamheng a fost cel mai renumit rege de la Sukhodaya, care a domnit 40 de ani, perioadă în care regatul său și-a extins
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
nu aveau ore trebuiau să meargă în sala de meditație pentru pregătirea lecțiilor de a doua zi. Uneori unii elevi îmi cereau sfatul la anumite lecții, în special la matematică. Cum făcusem materiile respective găseam adesea soluțiile corespunzătoare. Eram sincer revoltat, în sinea mea, de neglijența și chiar de nepăsarea unor elevi care nu aveau chef să învețe. În cămin erau fete și băieți. Pregătirea se făcea în comun; fetele erau mai conștiincioase, dar uneori râdeau înfundat și eram nevoit să
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
Făcând o analogie cu cele prezentate de Abd-Ru Shin nu știu dacă, măcar astăzi se aud ecourile discursului lui Grigore Antipa. Nu are cum. Peste referatul său, s-a așternut colbul iar politicienii timpului nostru nu au timp pentru așa ceva. Revoltat de modul în care este prezentată România în lume de către unii dintre vecinii săi, dar și alertat de pericolul pe care îl prezintă aceste practici și de modul în care unii dintre politicienii lumii își apleacă urechea la spusele altora
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
de a fi student la București. M-am dat la o parte buimac, cu creierul răvășit de surpriza cea mare, și mă întrebam cum să fac să pot digera lovitura încasată. Prietenii mei începuseră să se adune în jurul meu și, revoltați de hotărârea împotriva mea, au condamnat-o cu voce tare și au început să se agite în vederea unei acțiuni de protest și apel. Unde se protestează și cum se procedează în legătură cu aplicarea ideii de apel nimeni nu știa. Însă solidaritatea
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
Bulboana Floricica, sperînd că fetița va veni îmbrăcată ca o mireasă și eu... jucînd rolul mirelui, care avea vreo zece ani pe atunci. O lacrimă pentru fetița care s-a sinucis, neînțelegînd, mititica, dimensiunea gestului său. O lacrimă de copil revoltat pe nedreptate. Mult mai tîrziu, cînd eram primar, cînd credeam că sînt capabil să-mi rețin lacrimile, am recidivat. Din nou nu mi-am putut stăpîni lacrimile pentru un tînăr profesor, omorît în fața Primăriei și a Mitropoliei, de un "Fiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
geamul deschis, aud izbitura și realizez că s-a consumat o tragedie. Ies în stradă și-l văd pe învățător lungit pe asfalt și cuprins de convulsii. De sub cap sîngele curgea abundent, ajungînd la 1,5 m distanță. Lumea este revoltată. Eu fierb și am tentația să-l strîng de gît pe fiul demnitarului cel bogat. Acesta vorbește la telefon și se plimbă nervos. Nu se uită pe unde calcă și sîngele de pe tălpile pantofilor săi marchează amprente sinistre. Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
și prețul era de 2 $/m². Deci, dacă nu l-ai "servit", riscînd libertatea ta, l-ai păgubit de 800 $. Merita oare baba, pardon, doamna, să mă jignească în asemenea măsură, pe nedrept, pentru 800 $? Evident că nu! Mă simt revoltat de-a binelea. Umbrela umblă nervoasă prin aer, descriind traiectorii care, cu siguranță, ar fi intersectat spatele babei, adică doamnei, dacă ar mai fi fost lîngă mine. Merg apăsat și, din cînd în cînd, repet: "Pentru 800 $, care nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
da? Dacă ai ști ce mi-a făcut o babă, mă rog, o doamnă! Cîinele mă face să înțeleg că este interesat de su biect. N-am riscat "zăngănitul de cătușe" ca să-i bag în buzunar 800 $. Ham, ham, se revoltă și cîinele. După ce am vorbit de unele, de altele, bag mîna printre scînduri și-l mîngîi. Cîinele este fericit nevoie mare și cînd dau să plec se întristează. Mi-am refăcut buna dispoziție și încep să fluier. Dintr-o curte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Acum nu aveți de ce veni. După ce am terminat totul, apa a început să curgă din tavan. Nu eram acasă și mobila, nou-nouță... Ce ghinion! Terasele astea au fost făcute de mîntuială. Nu chiar. Au ținut trei decenii! Profesorul nu este revoltat decît din motive bine întemeiate. Asociația nu vrea să repare acoperișul. Majoritatea nu simte acest neajuns și, deci, votează contra. Vă puteți judeca. Puteți să-i obligați să... Și între timp plouă. Nu, eu vă cer să-mi permiteți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
dres banditul ăsta, nu? Și, ce? Uite așa trîntesc ștampila pe el! Doamne, boșorogul ăsta bețiv îmi anihilează votul meu. Eu care sînt un om de cultură, deștept nu glumă și care am fost... am făcut și am dres. Mă revolt și îmi vine să fac ceva, chiar nelegiuit, ca să opresc această parșivenie de democrație ca să-și facă mendrele. Prietenos, arunc nada care merge întotdeauna la bețivi. Am un vin rece în frigider... mă gîndesc să-l sorb. Vin și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la fîntînă...." și iar "la loc comanda!" Uită de pauză și se ține de capul meu. Deodată îmi comandă să-mi pun masca pe figură. O pun și calvarul devine și mai urît. Colegii mei rîd la început. Apoi sînt revoltați și nu mai gustă gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace oltean scîrbos și cretin! Sergentul a fost atît de surprins încît a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
studenții meritau ceva mai mult. Era un pionierat care acum zidise un bun început de postament pentru istorie. Lipsa grangurilor nu a știrbit strălucirea succesului unui corp profesoral de excepție și nici nu a diminuat bucuria absolvenților. Dar eu eram revoltat de un fel de nesimțire nejustificată. Costică, te sigur că aici unde mergem noi, va fi cu totul altceva. Decid să-l însoțesc pe profesorul Giurăscu și împreună am făcut un maraton gigant ca să depistăm sala din Complexul "Palas". La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
că se perindă gînduri, ca norii negri și groși de deasupra noastră. Continuă în surdină. Îl slugăresc pe... boier. Dar te plătește destul de bine, spun eu. Cinci milioane! Cucoana a dat trei pe un parfum. Observ individul ăsta cum clocotește revolta în el. Să dormi în casă cu o astfel de fiară! Totuși, Raj, sînteți neamuri, este sora ta, nu cred că-i urăști. Nu, nu-i urăsc. Dar uneori i-aș omorî. Au noroc de ăla micu... Îl iubești? Raj
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Ce-a spus, ce dorește? Mă simt revoltat. Bieții bătrîni cu inimă bună! Mi-a spus că îi pare rău că nu au murit bătrînii. Altă dată o să lucreze mai profesionist, cu tăiere de gît. Dar asta este înspăimîntător, se revoltă și amicul meu. Este. Pot să depun această mărturie? mă întreabă tremurînd de nervi. Voi confirma și în scris dacă vrei. Televizor, vitamine, sport. Drepturile omului. Poate. Dar Ghiocel este oare om?! Printre frați (I) Romanii apărau cu strășnicie rîul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
am făcut și eu cum m-a dus capul. Cum adică, domnule Vannucci, ați făcut această minune numai "furînd meseria" de la alții? Da, am văzut puțin la americani, apoi la japonezi și am adaptat cum am putut și eu. Sînt revoltat pur și simplu. Și noi, noi, românii nu vedem nimic pe unde trecem? Noi n-avem ghivece ieftine din plastic și pămînt cît cuprind ochii? Noi nu putem uda, corecta, exporta? Am în fața mea un miliardar în dolari și lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
aici erau scoși și îmbarcați pentru Brazilia, America și chiar Europa. Un drum cu un singur sens și la capătul căruia era moartea. Privesc oceanul din această sinistră ușă. Primarul mă invită să ne fotografiem. Îmi strînge mîna. Istoria ne revoltă, dar viața merge înainte. Știi, primarule, că și poporul meu a suferit la fel? Și la noi hoardele tătărăști, turcești și chiar creștine ne luau fetele și băieții în sclavie? În Europa? Nu cred. Da, da, în Europa. Și la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
este ceva ce eu nu am mai văzut în viața mea! Te zdruncină, te fascinează, te bulversează, te, ce mai, aproape că ți-i frică pentru acești nefericiți... El, da, Adam, dar uitați-vă la ea... Mă uit atent. Mă revolt aproape. Mi-i ciudă. Mă trezesc vorbind: Ascultă cucoană, în mare belea ne-ai băgat... Eram convins că Eva o să mă scuipe între ochi și mă feresc pripit. Ceva mă răscolește al naibii de tare. Uite-o cum mă privește, Satana, mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
locul de ceea parte, de baltă, despre Codru.” Sărmană Tară a Moldovii! Aveai stăpâni din lumea largă. Din Ierusalim, de la Sfântul Munte, și cine mai știe de unde, numai tu nu puteai fi stăpână pe ale tale!... - Dacă tu, înțelegătorule, ești revoltat după atâția amar de ani, dar noi cei ce viețuiam atunci? Eu aș spune că e mai bine să mergem mai departe. Si ca socoteala să fie rotundă, să mai spunem că patriarhii Ierusalimului nu erau tari numai în negustorie
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
mântuit pe nimeni. Moartea „demnă“ e monumentală, dar sterilă. Aseptică. Dimpotrivă, abia din perspectiva sumbră a morții tragice, exasperante, nemiloase, explozia Învierii îți capătă strălucirea și prețul adevărat. Învierea e rezervată oamenilor vii, adică oamenilor care se întreabă, speră, se revoltă și mor. Statuile nu pot învia. Nu e frumos... Nu toate valorile pe care ne întemeiem viața sunt argumentabile. Aș spune chiar că neargumentabile sunt tocmai valorile cardinale, cele care nu ne parvin prin educație, ci prin cutumă, cele a
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
a unor oameni care se mărginesc să respecte niște obiceiuri dictate de o morală diferită. Înseamnă oare că trebuie să ne împăcăm cu ele ? Concluzia nu este de la sine înțeleasă. Etnologul, moralistul fac o constatare obiectivă : în țara noastră, excizia revoltă conștiința publică. Sistemul nostru de valori, care are tot atîta drept la respect ca oricare altul, ar fi zdruncinat din temelii dacă, pe același teritoriu, ar putea să coexiste liber tradiții resimțite ca incompatibile. Procesele legate de cazuri de excizie
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]