2,803 matches
-
unde, pentru economie de spațiu, În cuprinsul articolului detaliat În care era explicat cuvântul respectiv, acesta era redus la inițiala lui, scrisă cu majusculă, astfel Încât coloanele de rânduri dese cu caractere de tipar minion, pe lângă că Îți solicitau concentrarea, dobândeau ridicola fascinație a unei mascarade, În care prescurtarea unui cuvânt deloc familiar se juca de-a v-ați ascunselea cu ochii tăi lacomi: „Moise a Încercat să desființeze P., dar n-a reușit... În epoca modernă, primitoarea P. a Înflorit În
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
reguli ar fi rămas valabile, Întrucât aș fi fost aproape de Tamara, care În perioada aceea se mutase și ea În sud și locuia Într-un cătun ucrainean la mai puțin de o sută cincizeci de kilometri de scena acelui incident ridicol. 4 Am aflat pe neașteptate unde era Tamara la o lună și ceva după ce am sosit În sudul Crimeii. Familia mea s-a stabilit În apropiere de Ialta, la Gaspra, lângă satul Koreiz. Totul mi se părea complet străin; mirosurile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
conținând diverse obiecte pe care i le-am fi dăruit bucuroși, dacă am fi știut că și le dorește (cum ar fi o presă pentru pantaloni, teniși, cămăși de noapte, un ceas deșteptător, un fier de călcat și alte lucruri ridicole pe care le-am uitat) și a căror lipsă ar fi ieșit la iveală treptat, dacă n-ar fi fost semnalată, cu râvnă vindicativă, de o slujnică anemică ai cărei nuri palizi fuseseră de asemenea cuceriți de el. Destul de ciudat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
sufere, să sufere, fără să facă prea mare caz, ca oamenii tăi, de suferința lor. Știi câți oameni trăiesc astăzi pe pământ? — Statistic? mă mirai eu. — Vreo șase miliarde, mă informă el, fără a mai aștepta răspunsul meu. O cifră ridicolă pe lângă zecile, poate sutele de miliarde de viețuitoare, pești, păsări, dobitoace... și toate suferă fără vină, căci toate sunt neprihănite... Oceanul, ce e oare oceanul dacă nu un uriaș cazan în care fierbe suferința? Sau pădurea, jungla... Când oamenii se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
împrejurări cu toate elementele afective și cu toate elementele umane care-i sunt implicite și, prin urmare, este estompată demarcația izolantă a comicului, care nu vede decât o anumită linie. În comic nu pot să existe sentimente, de aceea sunt ridicole toate obiecțiile care i s-au adus lui Caragiale chiar de - nu mai spun de Gherea, chiar de Ibrăileanu - că nu a aprofundat sentimentele umane, că nu a avut inimă și nimica sfânt ! Ei, dacă ai ceva sfânt, nu mai
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a fi strivită de soțul ei, reușind mereu, totuși, să salveze ceva din integritatea ei. Ca și cum s-ar bucura de o protecție specială! Altădată eram foarte sever împotriva kitsch-ului cu care se înconjura: fotografii, tablouri, obiecte inutile și foarte ridicole, citate din Biblie și din alte cărți (în bucătărie, de exemplu - care e teritoriul ei și castelul ei -, deasupra șemineului e un citat incrustat într-o ceramică ieftină): „Cine spune Mama spune Paradis, lumina inimii, tandrețe și încântare, chipul mamei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
venit! Imaculata prospețime a primăverii, cel mai frumos anotimp, se oglindește și în mine. Simt din nou dorința de a iubi pe toată lumea, exact ca în copilărie și adolescență, încrezându-mă în tot și toți, luând riscul de a fi ridicolă și refuzată de semenii mei, care se pare că trăiesc angoasa primăverii și mai puțin marele entuziasm, sentimentul idiot al iubirii țâșnind în spirale din toate structurile văzute și nevăzute. În timp ce am vagabondat prin oraș, mi-am amintit brusc de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Rezistența nu e populistă și emoțional responsabilă, ea e o calitate care se arată numai după o perioadă lungă, de activă participare pe toate planurile vieții și creației, surprinzând clișeele împrumutate chiar de la structurile dictaturii comuniste, analizând necruțător marele lor ridicol. Acum cu adevărat am văzut, cu tristețe, că va fi greu pentru o țară ca România să se reintegreze în spiritul democrației europene - asta nu din cauză că nu există mari inteligențe și capacități intelectuale și spirituale, ci mai degrabă din cauza unei
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Dar când scriu nu mă gândesc la diferențele dintre limbi, inconștient totul se amestecă și uneori totul pare nou, proaspăt, și alteori ciudat, ca un fel de violare a logicii gramaticale. Mi-am asumat riscul, chiar cel de a fi ridicolă în încercarea mea de a împrieteni limbi atât de diferite. A nu îndrăzni e contrariul caracterului meu aventurier, al impulsului meu de a intra pur și simplu în foc, pentru a mă simți vie. Abia m-am neliniștit pentru soarta
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fost abandonate, ori din pricina prejudecăților, în principal, ori datorită complexului de a nu fi etichetați ca nostalgici ai epocii anterioare, de care, îmbucurător, reușim să ne distanțăm vizibil. Exagerările și improvizațiile care mimau actul cultural, făcăturile subculturale - dăm ca exemplu ridicolele dansuri tematice - au descurajat vechile bune tradiții ale competițiilor artistice în toate domeniile, care erau prezente pe scene înainte de război. Pe de altă parte, trebuie să recunoaștem și faptul că au apărut și noi forme de întreceri, cum ar fi
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
a format În sec XII - XIV și este diferit de cel românesc. Sub raport etnic teritoriul era locuit de moldoveni, ruși, ucrainieni, bulgari, unguri, tătari și țigani. Moldova s-a putut forma datorită sprijinului Rusiei, tătarilor și lituanienilor. „O fraudă ridicolă preface poeții și scriitorii români În moldoveni, iar Marea Unire din 1918” a rupt Basarabia de „mama sa Rusia”. Fabulația istoricilor ne asigură ca Moldova, cât a fost În cadrul URSS s-a bucurat de suveranitate reală și nu a dorit
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
acolo de sute de ori. Așa intrăm în spațiul paralel cu realitatea, în suprarealism: prin reverie. * O anume optică de un materialism rigid fixează "visarea cu ochii deschiși" printre stările psihice statice; tipul de contemplator al stelelor, de "încurcă-lume", puțin ridicol, apragmatic și în genere inutil, a ajuns un portret-robot al insului căzut în transa reveriei. În realitate reveria comprimă uneori energii extraordinare; majoritatea evenimentelor sociale semnificative au fost precedate de o reverie, de o latentă visare cu ochii deschiși: dogmele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care mentalitatea mea de (eventual) dinozaur medical s-a transformat, ieșind la suprafață (cum spun în titlul acestei tablete) partea de poveste. Pentru că sumbra existență a acestor oameni s-a luminat deodată. Fiecare, în felul său, uneori naiv sau ridicol, unii extrem de simplist, pe măsura minții, redusă, alții complicat, un "fel" încurcat în resturi de delir și halucinații, alții expansiv, alții doar trist, pur și simplu trist. Dar fiecare din acești bolnavi avea o emoție scrisă pe față, citindu-se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
eu eram într-a doua și a treia), și am rămas până acum spectator pasionat la cele mai multe dintre întrecerile sportive. Poate și din pricină că nu făcusem niciun sport - căci gimnastica din liceu era un caraghioslâc și o pierdere de vreme absolut ridicolă - rămăsesem destul de mic la statură, așa că, la începutul clasei a șaptea eram cel mai mărunt din clasă, cu excepția unui coleg cocoșat. Dar, am crescut în doi ani cât nu crescusem în șase, iar la sfârșitul liceului numai vreo trei lungani
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
administrație ale tuturor întreprinderilor industriale, beneficiari ai celor mai multe imobile luate de la evrei, și mai știu eu ce!, parcă toți „civilii” capabili muriseră peste noapte în România. Toată pleava cazărmilor, temându-se de front, s-a revărsat în administrația publică, introducând ridicolele sisteme ale „situațiilor” și „tabelelor” militare în administrația civilă și reinstaurând domnia bunului plac și a afacerismului. N-am amintit însă de jafurile din timpul „rebeliunii” și de uciderea celor două-trei sute de evrei în pădurea Jilava și la Abatorul
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
atât mai puțin asupra programului nostru, deoarece, pe de o parte, aș fi fost dus prea departe de firul acestor mărturisiri, iar pe de altă parte ele sunt în genere bine cunoscute. Știu că s-a făcut destul de des afirmația ridicolă și de rea credință că noi n-am avut „program”. Toată lumea a cunoscut însă liniile esențiale ale programului nostru și este un fapt elementar că orice om puțin orientat în doctrinele și luptele politice poate confecționa câteva „programe” de guvernare
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
insignele cu chipul lui Hendrix. Când îl acompaniam pe Jacques Brel cu „Les bourgeoises, comme les cochons” nu înfieram Occidentul, ci un mod de viață axat pe valori materiale (nici la noi nu erau frustrătile atât de mari ca să fim ridicoli!), pe snobism, ostentație și lux. Am fost, carevasăzică, fiii lumii largi căreia credeam că îi suntem parte. 2. Exilarea 2.1. Generația cenzurată Mama nu și-a potolit niciodată mirarea că fiica ei are accese de furie și plâns când
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
Nu numai Bucureștiul, dar Clujul chiar o luase înaintea capitalei moldovene. Vântul libertății ce a suflat după ’89 a făcut să încolțească în mintea unor ieșeni nemulțumiți de lâncezeala lor provincială idei separatiste. Una din ele a fost crearea unui ridicol partid al moldovenilor, cea mai prostească idee a veacului care a trecut. În logica unei asemenea gândiri urma probabil ca Moldova să se unească cu Basarabia bolșevică care, la rândul ei, trebuia înghițită de Ucraina și câteși trele de Rusia
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în care centrul ignora Iașul. Ridicolă, intervenția l-a săltat de jos pe Mărgărit care a contrazis-o tăios și a încheiat cu un gest ce reteza: „Discursul tovarășului juristconsult CA-DE !” Cu o expresie aiurită, bietul bătrân căzu pe scaun. Orice manieră cuviincioasă îi lipsea lui
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
prin excelenta cunoaștere a limbii franceze, prin faptul că era un causeur și mai ales prin fronda sa estetică și morală, în scurt timp a devenit o vedetă. Avea și un nemaipomenit talent de a carica oamenii și faptele lor ridicole. Ceea ce impresiona pe tinerii care aspirau să facă literatură era însă gustul său precis și nemilos. Realitatea era că, chiar dacă refuzaseră proletcultismul, acești veleitari cochetau mai degrabă cu ideile gheriste decât cu cele maioresciene. Crețescu era însă în chip radical
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
în care Mussolini se făcea protectorul Ungariei și al altor nemulțumiți, învinșii de ieri. Rămînînd întru totul fidelă prieteniei cu Franța, România îi scotea din fire pe conducătorii fasciști, printre care istericul Farinacci era purtătorul de cuvînt german, gălăgios și ridicol. Nu se ținea cont de recunoștința pe care România o avea față de generoasa frăție de arme dovedită de misiunea militară franceză trimisă în tranșeele noastre (în pofida pierderilor suferite la Verdun). Era suficient să se pună în paralel cu absența ofițerilor
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
apropiat de ușa pe unde apăreau maiestățile lor și unde cîteva familii de viță veche aveau privilegiul de a sta la sărbătorile și recepțiile oficiale, fiind primii care le prezentau suveranilor omagiul lor. Monopol a cărui exclusivitate era scutită de ridicolele meschinării cu care se trudea protocolul de la Viena, așa cum era aplicat sub îndrumarea nepricepută și supărătoare a marelui maestru de la curte, după cum am arătat mai sus. Corpul diplomatic cuprindea cîteva personalități a căror notorietate depășea cadrul carierei. În frunte, aflat
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
închipuie că fără el nici n-ar mai exista literatură. Întors de curând de la Agen (undeva în sud-vestul Franței), Pastenague îmi reproșează ultimele două tablete: — Nici nu trebuia să scrii despre „Lista lui Manolescu”. Te-ai pus într-o poziție ridicolă! Ca să nu mai spun că l-ai luat peste picior pe Sorin Alexandrescu, fără ca măcar să-i citești articolele din Observator cultural. — Cu asta ai dreptate. Chit că am recunoscut că nu le-am citit. — Sorin Alexandrescu a fost printre puținii
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu i-a mai dat cartea lui Sorlot, care a rămas cu buza umflată. Dar asta e altă poveste. Biata Sanda Stolojan! Își pusese și ea o pană la pălărie și eu i-am smuls-o fără milă. Dar era ridicolă în postura de fondatoare a revistei Cahiers de l’Est. După scurta perioadă Cretianu am trecut-o la munca „de jos”: simplu redactor. A acceptat cu stoicism. Atât de mult voia să se afle și ea în treabă, în treburile
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pe hârtie cu speranța că va fi citit de cineva, discursul acesta pretențios și imuabil se adresează cui? Cine e interlocutorul? Fie el și surdomut... Iar dacă ții seama de asta, de îndoielile și incertitudinile legate de acest act cam ridicol și probabil inutil care e scrisul... — Dar cititul? ...dacă ții seama de toate astea - mă gândesc eu și-i fac semn lui Pastenague să se calmeze puțin - cam pe-aici cred că ar trebui să fie căutată o justificare pamfletului
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]