3,363 matches
-
eu sînt umbra. Nu te bucuri că sîntem deosebiți? Ea făcu o grimasă și ieși spunînd: — E greu să strălucești fără să fii încurajat. Cînd reveni în salon, doctorii și asistentele plecaseră, iar paravanele fuseseră date la o parte, și Rima vorbea cu femeia întinsă în patul din colț. Veni lîngă ele, observînd un cap mic, chel și ridat ieșind din cuvertură. Mama stătea pe jumătate îngropată într-un morman de perne. Era puțină la trup și părul castaniu avea scîntei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
puțină la trup și părul castaniu avea scîntei argintii; tinerețea și bătrînețea se îmbinau deopotrivă pe fața ei mică și suptă. — E ciudat să te văd din nou, misteriosule, zise ea zîmbind palid. El o privi orb. — E Nancy, zise Rima. Nu ți-o amintești pe Nan? El se așeză lîngă pat aproape izbucnind în rîs la o asemenea surpriză. — Mă bucur c-ai scăpat de Elite. Nu se putu abține să nu rînjească. De cînd intrase în institut, uitase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
uitase de Sludden și de haremul lui, iar acum, toate aceste legături amoroase i se păreau minunat de caraghioase. Arătă cu degetul spre pătuț. — Ai un copil drăgălaș. — Da! Nu-i așa că seamănă cu taică-său? — Nu fi proastă, zise Rima cu blîndețe. Nou-născuții nu seamănă cu oamenii mari. Dar cine-i tatăl? Toal? — Bineînțeles că nu. — Cine-i, atunci? — Sludden. Rima se uită atentă la ce se vedea din fața bebelușului. — Ești sigură? Nan zîmbi cu tristețe. — O, da, n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
degetul spre pătuț. — Ai un copil drăgălaș. — Da! Nu-i așa că seamănă cu taică-său? — Nu fi proastă, zise Rima cu blîndețe. Nou-născuții nu seamănă cu oamenii mari. Dar cine-i tatăl? Toal? — Bineînțeles că nu. — Cine-i, atunci? — Sludden. Rima se uită atentă la ce se vedea din fața bebelușului. — Ești sigură? Nan zîmbi cu tristețe. — O, da, n-am fost logodnica lui ca Gay sau amanta lui cea vulgară, ca Frankie sau ca amanta lui inteligentă, tu. Eu eram sărmana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă făcea să mă bucur de ele. îmi zicea că n-a văzut niciodată o fată găurită în atîtea locuri. Nan zîmbi aproape matern și Lanark, cu un puseu de gelozie, văzu aceeași expresie moale, plină de amintiri, pe fața Rimei. Nan oftă și continuă: — Dar l-au alungat pînă și pe Sludden îgurile au făcut-o), pentru că pe măsură ce mă simțeam mai rău, aveam tot mai multă nevoie de el, și asta nu-i plăcea. Tocmai intrase în politică și avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
alungat pînă și pe Sludden îgurile au făcut-o), pentru că pe măsură ce mă simțeam mai rău, aveam tot mai multă nevoie de el, și asta nu-i plăcea. Tocmai intrase în politică și avea mult de lucru. — Politică? strigară Lanark și Rima în cor, iar Rima zise: — întotdeauna își bătea joc de cei care intrau în politică. — Știu, dar cînd ai dispărut tu, te-a înlocuit cu o protestatară, o blondă babană care cînta la chitară și tot ne spunea că taică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sludden îgurile au făcut-o), pentru că pe măsură ce mă simțeam mai rău, aveam tot mai multă nevoie de el, și asta nu-i plăcea. Tocmai intrase în politică și avea mult de lucru. — Politică? strigară Lanark și Rima în cor, iar Rima zise: — întotdeauna își bătea joc de cei care intrau în politică. — Știu, dar cînd ai dispărut tu, te-a înlocuit cu o protestatară, o blondă babană care cînta la chitară și tot ne spunea că taică-său e comandant de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
serios. Mi-a zis că e o crimă să aduci copii pe lume înainte de a fi salvată printr-o revoluție. Dorea să ucid copilul înainte de a se naște, dar n-am vrut să accept asta. Dă-mi-o, te rog. Rima puse fetița în brațele lui Nan. Bebelușul deschise ochii, scoase un mîțîit nemulțumit și adormi din nou la pieptul ei. M-a făcut egoistă și avea dreptate, presupun. înainte de a-l cunoaște pe Sludden, n-am întîlnit pe nimeni care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calmam imediat și mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un copil lacom și zănatec, alergînd după sîni și mame care-l să-l hrănească, un copil care nu se sătura niciodată. Și tu ai simțit asta, Rima? — Nu, răspunse Rima scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant. Era singurul dintre noi fără nici o boală. — Nu avea nici una pentru că el era boala, zise Lanark. El era cancerul care-i afecta pe toți care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mă simțea împlinită. Atunci îmi părea rău de Sludden. Părea un copil lacom și zănatec, alergînd după sîni și mame care-l să-l hrănească, un copil care nu se sătura niciodată. Și tu ai simțit asta, Rima? — Nu, răspunse Rima scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant. Era singurul dintre noi fără nici o boală. — Nu avea nici una pentru că el era boala, zise Lanark. El era cancerul care-i afecta pe toți care-l cunoșteau. Rima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Rima scurt. — De ce-l plăceai atît de mult? — Era genul deștept și amuzant. Era singurul dintre noi fără nici o boală. — Nu avea nici una pentru că el era boala, zise Lanark. El era cancerul care-i afecta pe toți care-l cunoșteau. Rima pufni ironic. — Hm, nu știi despre cine vorbești. Sludden te plăcea. A încercat să te ajute, dar nu-i dădeai voie. — îl faci pe Lanark gelos, zîmbi Nan. — O, da, mă face gelos. Dar nu pot fii gelos și corect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
te plăcea. A încercat să te ajute, dar nu-i dădeai voie. — îl faci pe Lanark gelos, zîmbi Nan. — O, da, mă face gelos. Dar nu pot fii gelos și corect în același timp. — Cum ai ajuns aici, Nancy? întrebă Rima. — Ei bine, eram în camera mea cînd au început durerile și știam că o să vină copilul. L-am rugat pe proprietar să mă ajute, dar îi era teamă și mi-a ordonat să plec din casă, așa că m-am închis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pînă în tavan era o ușă dublă din lemn închis la culoare, cu panouri din bronz ornamentat. O împinse, dar nu putea fi mișcată fără mînere sau broască. Se întoarse în salon. Nan își alăpta fetița și discuta liniștită cu Rima. Lanark se așeză pe patul lui și încercă să termine Războiul Sfînt, dar îl găsi enervant. Scriitorul era incapabil să-și imagineze un dușman, și unica lui noțiune despre virtute era supunerea totală față de cel mai puternic. O asistentă aduse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Scriitorul era incapabil să-și imagineze un dușman, și unica lui noțiune despre virtute era supunerea totală față de cel mai puternic. O asistentă aduse prînzul lui Nancy. Mîncă o singură bucată și, peste o clipă, Lanark rămase mut văzînd-o pe Rima cum mănîncă restul privindu-l sfidător printre îmbucături. El se prefăcu imediat că nu o vede și ciuguli dintr-o bucată de ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ciocolată tare din rucsac. Gustul ei acru era atît de respingător, că se întinse pe pat și încercă să doarmă, dar imaginația lui proiecta peisaje urbane în spatele pleoapelor: priveliști lunecătoare cu stadioane, fabrici, închisori, palate, piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor, printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
piețe, bulevarde și poduri. Conversația Rimei cu Nancy i se părea un murmur depărtat al mulțimilor, printre care se auzeau sunete de fanfară. Deschise ochii. Zgomotul nu era imaginar. Aerul vibra de larma trompetelor. Lanark se ridică, la fel și Rima. Trompetele deveneau asurzitoare, apoi tăcură cînd o figură neagră și argintie apăru și rămase sub arcada din mijloc. Era un bărbat îmbrăcat într-o haină neagră, cu nasturi de argint, cu pantaloni negri pînă la genunchi și ciorapi albi. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi surprinse mai mult ca orice, pentru că era a lui Munro. — Doctore Munro! exclamă Lanark. — în acest moment nu sînt doctor, ci șambelan. Luați-vă rucsacurile. Lanark își aruncă rucsacul pe un umăr, și pe celălalt îl luă în mînă. Rima își luă la revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru. Munro îi conduse, iar Rima se lipi de Lanark. Ușile se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe celălalt îl luă în mînă. Rima își luă la revedere de la Nan, care-și liniștea copilul care plîngea. Munro se întoarse și bătu cu bastonul în ușile mari, care răsunară și se deschiseră spre înăuntru. Munro îi conduse, iar Rima se lipi de Lanark. Ușile se închiseră. CAPITOLUL 32. Coridoarele consiliului Se aflau într-o cameră circulară, lambrisată, cu tavanul jos, cu un covor gros și care mirosea a vagon vechi de cale ferată. O bancă tapițată se întindea de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un huruit slab. Lanark își dădu seama că erau într-un vagon care circula într-o parte. — Mașinile care leagă institutul de camerele consiliului sînt destul de vechi. Luați loc, o să stăm cîteva minute aici. — Nu-i așa că-i incitant? zise Rima. Lanark dădu din cap aprobator. Se simțea tare și sigur pe sine și se gîndi că în trecut s-ar fi intimidat în fața unui lord-președinte și director pe deasupra, dar nu și acum. Era mult prea în vîrstă. Munro se plimba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ochii i se obișnuiră cu scara, Lanark observă că erau mulți oameni mișunînd ca insectele pe podeaua coridoarelor. Aerul era răcoros, și, în afară de ecourile sonore îndepărtate ale pașilor, era o liniște înviorătoare. Lanark se uita în jur cu gura căscată. Rima oftă, își retrase degetele din mîna lui și se depărtă, pășind pe podeaua de marmură. Pe măsură ce se depărta, părea că devine din ce în ce mai înaltă și mai grațioasă. Silueta și culorile ei se armonizau perfect cu mediul în care se mișca. Lanark
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu trei trepte din marmură. Ceilalți șambelani își aduseseră grupurile alături, și în acel moment bărbații grăsulii îngenuncheaseră pe treapta de jos într-o poziție de rugăciune. în apropiere, membrii delegației erau înghesuiți unii în alții. Șambelanul lor îi fotografia. Rima continua să treacă pe lîngă Lanark fără țintă și visătoare, pînă cînd el îi spuse brusc: — Impresionant, desigur, dar nu-i frumos. Uită-te la candelabre! Sute de tone de alamă și sticlă care vor să dea impresia că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sînt de aur și diamant, și nici măcar nu luminează spațiul. Lumina reală vine din spatele coloanelor din jurul pereților. Pariez că-s neoane. — Ești gelos pentru că nu faci parte din acest loc. Adevărul îl răni, și recunoscu cu o voce scăzută: — întocmai. Rima îi puse o mînă pe piept și se uită cu aprindere în ochii lui. — Lanark, am putea locui aici, dacă ai vrea! Sînt sigură că ți-ar da o slujbă, poți fi foarte inteligent dacă te străduiești! Spune-i lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o slujbă, poți fi foarte inteligent dacă te străduiești! Spune-i lui Munro că vrei să rămîi. Sînt sigură că nu-i prea tîrziu! — Ai uitat că aici nu-i soare și nu ne place mîncarea. — Da, uitasem asta, răspunse Rima melancolică. Se depărtă din nou de el. Se așeză lîngă Munro și încercă să rămînă calm, privind în profunzimea albastră a domului. Era pictat cu îngeri care suflau în trompete și flori risipite în jurul unor siluete care stăteau pe nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
rezonanțe masculine. Da, știu. Niciodată nu uit fețe. Ei? — Bărbatul și femeia aceasta au făcut cerere pentru a fi relocați. Munro înmînă mapa cuiva din preajma lui Mondboddo, care scoase un document și citi. Monboddo își plimbă privirea de la Lanark la Rima. — Relocare? Extraordinar. Și cine îi va primi? — Unthank e foarte interesat. — Ei bine, dacă înțeleg pericolele, dă-le drumul. Dă-le drumul. Hîrtia e întocmită bine, Wilkins? — Perfect, domnule. Wilkins ținu documentul înclinat, sprijinit de masă. Monboddo aruncă o privire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o treaptă spre soare. — Dar cît va trebui să locuim acolo? Wilkins se uită la ceasul lui. — Peste opt zile, delegații consiliului vor da startul. O să ne apucăm de treabă peste două zile după aceea. — Asta înseamnă că eu și Rima vom sta în Unthank douăsprezece zile? — Nici o zi mai mult. Doar o revoluție ne mai poate schimba programul. Dar am auzit că Unthank este foarte politizat. Sînteți sigur că nu va avea loc o revoluție? Wilkins zîmbi. — Eu am vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]