2,626 matches
-
private (940 metri pătrați), a doua ca suprafață după cea a Palatului Dogilor. Deoarece comerțul era cea mai importantă activitate, intrarea se găsea pe fațada principală, cea de pe malul apei. Fațada principală a Palatului Foscari este caracterizată de o succesiune ritmică de arcuri și ferestre gotice, coloane care se termină cu decorații floreale, iar deasupra lor se găsește o friză de marmură. Această friză este singura din Veneția și celebrează importanța dogelui pentru Republica Venețiană prin simbolurile alegorice ale Leului Sfântului
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
În mod tradițional estetică muzicală a explorat dimensiunile cosmologice și matematice ale organizării ritmice și armonice. În secolul al XVIII-lea, atenția a trecut către experiență de a asculta muzică, si, astfel, catre întrebările privind frumusețea și plăcereaa umană (plaisir și jouissance), pentru muzica. Originea acestei schimbări filozofice este uneori atribuită lui Baumgarten, în
Estetica muzicală () [Corola-website/Science/325994_a_327323]
-
și fost ingropat în 1883. E deasemenea un pseudonim folosit de Schulze însăși. "Bayreuth Return" a fost înregistrat pe un echipament de doua căi într-un singur act, această melodie este în esență o piesă 'live în studio'. Baza sa ritmică e un singur model de sequencer analog, transpus și manevrat în timp real. (Manevrarea constă în primul rând în schimbarea punctului ‘de întoarcere’ a secvenței.) Acordurile corzilor sintetizate, melodiile improvizate și complexele efecte sonore constituie restul incredientelor. "Wahnfried 1883", ca
Timewind () [Corola-website/Science/326967_a_328296]
-
variante, sonoritate continuă / pulsatorie, cu schimbări lent - gradual, repetiții mecanice ale unui singur cluster* etc.). Diatonia*, în unele cazuri întoarcerea la funcționalitate armonică justifică pe unii teoreticieni să considere minimalismul drept curent postmodern (v. postmodernă, muzică). În multe cazuri, repetiția ritmică se cuplează chiar cu tonalitatea* tradițională (John Adams, n. 1947). Criticii amer. preferă definirea m.m. ca orientare genuin amer., extinsă la numeroși alți compozitori; ei au studiat însă prea puțin afinitățile minimaliștilor cu jazz-ul, semnificative la Reich, Riley și
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]
-
atributele m.m. se pot găsi, pasager, în creații semnificative: exemplul cel mai celebru îl constituie György Ligeti (1923-2006), care utilizează tehnici minimaliste în Poéme symphonique (1962), Continuum (1968), Clocks and Clouds (1972), Studiile pentru pian (1985), adică suprapuneri de grile ritmice, ritmuri iluzorii, transformări repetitive de pattern-uri. De altfel, predilecția pentru cercetarea folc. african îi conduc pe Ligeti, Reich și Riley spre similitudini creatoare. Pierzând cu timpul semnificațiile sale inițiale, m.m. devine în anii ’90 un „mainstream” al muzicii cotidiene
Minimal techno () [Corola-website/Science/323290_a_324619]
-
început să învețe să cânte la pian, ulterior a studiat la școli de muzică din Țel Aviv și din Ierusalim. Când, după terminarea studiilor s-a întors în așezarea natală, a predat în școala kibuțului lecții de muzică și mișcare ritmica. În acest scop a compus primele cântece, precum „"Doar ba hayom"” (Astăzi vine poștă) și „"Ahinu hakatan"” (Fratele nostru mezin) (cunoscut în interpretarea lui Yaffa Yarkoni) pe care le-a înregistrat după câțiva ani în albumul „Shirim miKineret” („Cântece din
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
lui Jackson de a achiziționa catalogul muzical Northern Songs în 1985. McCartney a cântat la diverse instrumente în „Say Say Say”, inclusiv la instrumente de percuție, sintetizator, chitară și chitară bas. La muzicuță a cântat Chris Smith, iar la chitară ritmică David Williams. Inginerul de sunet a fost Geoff Emerick. Producția piesei „Say Say Say” s-a încheiat în 1983, când a fost reeditată la Cherokee Studios din California. George Martin, care lucrase cu Beatles, a produs piesa. Acesta a povestit
Say Say Say () [Corola-website/Science/326557_a_327886]
-
ca având trei părți sau "mișcări" distincte, asemenea unei sonate sau unui concert de muzică clasică. Prima parte “rapidă” cedează loc unei “mișcări lente” mai contemplative în minutul 6:39. Appoi, partea de final incepe partea de final, mult mai ritmică, în minutul 11:41, dominată de dubec, ce creează o paralelă dintre intrarea tablei în partea finală a ragăi hindustane. Combinând overdubbing-ul omului-orchestră, instrumente electronice și improvizația, făcută pentru o înregistrare unică și influentă, o lucrare psihedelică definitorie a anilor
A Rainbow in Curved Air () [Corola-website/Science/326628_a_327957]
-
moartea tinerei soții. În acest context, se poate pune semnul egal între artă și moarte, în timp ce relația dintre artă și viață este considerată, prin urmare, ca o rivalitate. Potrivit teoriei lui Poe, rolul poeziei ca formă de artă este crearea ritmică de frumusețe, iar subiectul cel mai poetic din lume este moartea unei femei frumoase (vezi „The Philosophy of Composition”). „Portretul oval” sugerează că frumusețea femeii a condamnat-o la moarte. Poe sugerează în povestire că arta poate dezvălui caracterul malefic
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
subjuga pe artist și chiar poate distruge viața pe care a modelat-o în artă. Povestirea a inspirat elemente din romanul "Portretul lui Dorian Gray" (1891) al lui Oscar Wilde. Cu cinci ani înainte de publicarea romanului, Wilde a lăudat expresia ritmică a lui Poe. În romanul lui Wilde, portretul dezvăluie treptat caracterul malefic al subiectului său și nu cel al artistului. O intrigă similară este folosită și în povestirea „The Birth-Mark” (1843) a lui Nathaniel Hawthorne. Există elemente similare în "Prăbușirea
Portretul oval () [Corola-website/Science/325598_a_326927]
-
Gimnastica ritmică este o ramură a gimnasticii, fiind singura disciplină sportivă exclusiv feminină. A devenit probă olimpică în 1984. Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri
Gimnastică ritmică () [Corola-website/Science/324652_a_325981]
-
Gimnastica ritmică este o ramură a gimnasticii, fiind singura disciplină sportivă exclusiv feminină. A devenit probă olimpică în 1984. Programele de gimnastică ritmică se desfășoară pe muzică, durează între 60 și 120 de secunde și sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un
Gimnastică ritmică () [Corola-website/Science/324652_a_325981]
-
sunt notate de 3 echipe de arbitri. Practicanții folosesc cinci articole de echipament în programul lor: o pereche de măciuci, o panglică, o coardă, o minge și un cerc. Primele regulamente de concurs, categorii și programe de concurs pentru gimnastica ritmică au fost întocmite în Uniunea Sovietică. Apoi s-a extins, devenind o ramurăa de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Primul
Gimnastică ritmică () [Corola-website/Science/324652_a_325981]
-
în Uniunea Sovietică. Apoi s-a extins, devenind o ramurăa de sine stătătoare, cu concursuri interne și internaționale și regulamente întocmite de Federația de specialitate. Ca și la gimnastica sportivă, exercițiile sunt impuse și liber alese. Primul concurs de gimnastică ritmică din România s-a desfășurat în anul 1956. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.
Gimnastică ritmică () [Corola-website/Science/324652_a_325981]
-
impuse și liber alese. Primul concurs de gimnastică ritmică din România s-a desfășurat în anul 1956. Conform regulamentului de Gimnastică Artistică, gimnastele înscrise la gimnastică artistică nu au voie să concureze, în cadrul aceleiași competiții și la întrecerea de gimnastică ritmică.
Gimnastică ritmică () [Corola-website/Science/324652_a_325981]
-
ul este un mijloc artistic de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mișcări ritmice, variate și expresive ale corpului, executate în ritmul muzicii, având caracter religios, de artă sau de divertisment. Originile dansului coincid cu începuturile comunităților omenești, având funcții rituale (mistice, războinice), de invocare a forțelor divine, pentru reușita la vânătoare, confruntări tribale
Dans () [Corola-website/Science/322651_a_323980]
-
în municipiul Bistrița Năsăud. Sunt cooptați ,doi membrii noi, ambii originari din comuna Gălăuțaș,județul Harghita. Dumitru Moldovan, provenind din formația Alb Negru, înlocuind-ul pe Marius la tobe și Codruț Țară, care îl va înlocui pe Sorin, la chitară ritmică.Formația participa în continuare la concerte și festivaluri în această formulă. La festivalul Bradul de argint din Miercurea Ciuc, Orion obține premiul special al UTC. Au loc turnee zonale cu artiști consacrați ai muzicii rock și pop. Festivalul Alutus din Bălan
Orion (formație) () [Corola-website/Science/322205_a_323534]
-
este cel mai adesea "plasată" în repetiții mai mari și poate fi considerată secțiune, în timp ce repetiția musematică poate fi gandită ca aditiv. (P. 146-8) Repetiția discursivă este, și repetitivă și non-repetitivă, (Lott, p.. 174) cum ar fi repetiția aceleiași figuri ritmice cu note diferite. În timpul epocii clasice, concertele muzicale au fost evenimente foarte așteptate, și pentru că unei persoane i-a placut o bucată muzicală și nu a putut să o asculte din nou, muzicienii au trebuit să se gândească la o
Repetiție (muzică) () [Corola-website/Science/329951_a_331280]
-
obicei, la același teren. Cel mai cunoscut ostinato pe baza unei piese poate fi Bolero de Ravel. Un ostinato este întotdeauna o succesiune de sunete egale, în care fiecare notă are aceeași durată. Ideea unei repetiții poate fi un model ritmic, o parte dintr-o melodie sau o melodie completă în sine. Ambele forme - "ostinate" și "ostinati" sunt acceptate la forma de plural, în limba română și limba engleză, acesta din urmă reflectând cuvântul etimologiei italiene. <br> Un celebru tip de
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
unui cântec folcloric în gen changüí și cu muzică son. Guajeo este o componentă fundamentală a genului muzical salsa, și jazz latin. David Brackett (1999) definește riff-urile ca fraze scurte melodice, în timp ce Richard Middleton (1999) le definește ca figuri scurte ritmice, melodice, armonice sau repetițiile unei forme muzicale a unui cadru structural. Rikky Rooksby afirmă că un riff este o scurtă repetiție a unei fraze muzicale, memorabilă, în care se "concentrează" o mare parte din energie și entuziasm, ca în cazul
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
o mare parte din energie și entuziasm, ca în cazul unui căntec rock. Cei mai mulți muzicieni rock, folosesc riff-ul ca sinonim pentru ideea muzicală. Etimologia termenului ""riff"" nu este cunoscută. Unele surse explică faptul că ""riff"" este o abreviere pentru figura ritmică sau pentru refren. Utilizarea termenului este folosită în comedii, sub forma ""riffing"", cu sensul explorării verbale într-un anumit subiect. În înregistrarea din 1945 a lui Charlie Parker termenul "riff" este popularizat. În jazz și R & B, riff-urile sunt adesea
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
considerat un acompaniament improvizat în introducerea din muzica jazz sau muzica soul, iar apoi folosește acest acompaniament improvizat ca bază a întregului cântec ("Drummer Funky" cu James Brown, de exemplu). Spre deosebire de jazz, blues și rock, funk se bazează pe canalul ritmic de percuție și instrumente din secțiunea ritmică. Exemplele cele mai multe includ acompaniamente improvizate în diferite piese, cum ar fi: ""Superstition"" de Stevie Wonder și Little Johnny Taylor cu piesa ""Part Time Love"", care dispune de o improvizație extinsă pe un acompaniament
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
muzica jazz sau muzica soul, iar apoi folosește acest acompaniament improvizat ca bază a întregului cântec ("Drummer Funky" cu James Brown, de exemplu). Spre deosebire de jazz, blues și rock, funk se bazează pe canalul ritmic de percuție și instrumente din secțiunea ritmică. Exemplele cele mai multe includ acompaniamente improvizate în diferite piese, cum ar fi: ""Superstition"" de Stevie Wonder și Little Johnny Taylor cu piesa ""Part Time Love"", care dispune de o improvizație extinsă pe un acompaniament improvizat. În teatrul muzical, acompaniamentul improvizat, este
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
mod repetat de-a lungul oricărui cântec. Acest model melodic se execută pe baza măsurii cântecului (Tala sau Taal). Ideea de bază modelului Lehara este de a oferi un cadru melodios, constant și să păstreze ciclul de timp pentru improvizațiile ritmice. Ea folosește nu numai solistului, dar și pentru ca publicul să aprecieze ingeniozitatea improvizațiilor. În muzica clasică indiană, conceptul de "sam" (pronunțat ca "sum") poartă o importanță capitală. SAM este ritmul unisonului în orice ciclu ritmic. Al doilea cel mai important
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
ciclul de timp pentru improvizațiile ritmice. Ea folosește nu numai solistului, dar și pentru ca publicul să aprecieze ingeniozitatea improvizațiilor. În muzica clasică indiană, conceptul de "sam" (pronunțat ca "sum") poartă o importanță capitală. SAM este ritmul unisonului în orice ciclu ritmic. Al doilea cel mai important model ritmic Khali, care este o completare a modelului SAM. Pe lângă aceste două modele importante, există alte modele de accent în orice Taal. De exemplu, "Roopak" sau Taal "Rupak", un ciclu ritmic cu o măsură
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]