4,067 matches
-
masă de pe piață, a rânjit Jake la ceremonia de dezvelire a construcției, săltând un prosop ca să-și prezinte capodopera. Materialul e căptușit cu cânepă. Tot acest echipament de schimbat scutece e un miracol ecologic! Un alt miracol similar era hamacul Rosei, construit în autentic stil amerindian din pânză de sac, funii și bucăți de haine vechi pe care Jake le găsise în curte. Alice nu și-a dezvăluit grija secretă: că hamacul era o înjghebare cam fragilă. În ciuda acestor echipamente de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
scutecul parțial curățat pentru ca acesta să-l ducă jos și să-l pună în găleata de înmuiere, în timp ce ea începea neplăcuta acțiune de așezare a unui scutec nou pe copilul care continua să urle. Cu toate că-i fusese schimbat scutecul, țipetele Rosei deveneau din ce în ce mai asurzitoare și mai disperate. Era limpede că mai era ceva în neregulă. — Cred că-i e foame, și-a dat cu presupusul Alice. O duc s-o hrănesc. Șșșșș, draga mea, a șoptit ea în capul călduț al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
gutural lui Hugo, când l-a sărutat, aplecându-se atât de tare către el, încât acesta i-a văzut sfârcurile. În timp ce Laura clicăia pe marmura holului, amândoi s-au uitat după ea: Hugo, ușurat s-o vadă dispărând, iar Amanda roasă de curiozitate. — Se întâlnește cu cineva, a murmurat ea rupându-și gâtul ca să vadă mai bine. Cu un bărbat, a continuat ea incitată. Blonziu și masiv. Foarte arătos. Un grup destul de mare de oameni umplea acum holul până atunci pustiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
ca de explozie. Tatăl lui Alice își scuipase varza de Bruxelles în șervet. Fața i s-a înverzit de scârbă. Apoi a așezat ghemotocul pe suprafața de plastic a perdelei de duș care, dacă tot nu fusese folosită la nașterea Rosei, ținea acum loc de față de masă festivă. Mama lui Alice și-a privit îngrozită fiica. —Scuzați-mă, a bolborosit ea împingându-și scaunul și repezindu-se în sus, pe scări, către baie. La Fitzherbert Place, lucrurile nu mergeau deloc bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
fii atât de defensivă. Sincer vorbind, draga mea, uneori te porți ca o adolescentă. Eu nu vreau să-ți pun decât o întrebare. Ai putea să mă ajuți să înțeleg. Care e întrebarea? Morocănoasă, Alice a înfășurat scutecul peste piciorul Rosei mai strâns decât ar fi fost necesar. Copilul a chițăit în semn de protest. —Căzile alea, WC-urile și chiuvetele din grădină. Și mașina de spălat. Și tot gunoiul din casă. —Te referi la stațiile lui Jake de transferare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai plină de satisfacții. —Și asta e grozav, draga mea. Sincer. Rosa e adorabilă. Bunica și-a privit nepoata cu afecțiune. —Atunci care e problema? a întrebat Alice. Doamna Duffield a ezitat. A întins o mână și a aranjat scutecul Rosei. Păi, în primul rând, genul ăsta de lucruri. Știu că scutecele din bumbac sunt ecologice, dar nu-ți fac viața mai ușoară. Crede-mă. Îmi aduc aminte. Iar pentru tine e și mai greu. Având numai patru. —Ăăăă, de fapt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
De fapt, l-a corectat cu blândețe Alice, nu am chiar atât de mult timp. —De ce nu? În primul rând, din cauza alăptatului, i-a atras atenția Alice. Asta continuă să-mi ocupe ore întregi. Și schimbatul scutecelor de bumbac ale Rosei îmi ia timp. Apoi trebuie să corectez paginile pentru La Gunoi!. Ca să nu mai pun la socoteală și partea cu ținutul contabilității. Nu mi-am dat seama că nu vrei să mă ajuți, a replicat Jake țâfnos. Credeam că și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
mai faci în afară de faptul că ești mamă? a insistat Jessamy. Alice și-a păstrat calmul. Era o chestie recunoscută că oamenii nu reușesc să-și imagineze ce fac mamele toată ziua. Jake era un exemplu elocvent. Iar el era tatăl Rosei. Alice i-a zâmbit lui Jessamy. Păi, evident, fac diverse chestii pentru La Gunoi!. Asta nu poate să-ți ocupe tot timpul. Alice se cam enervase, dar a încercat să-și păstreze calmul. —Ai fi surprinsă. Sinceră să fiu, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
a luat fetița în brațe. Ardea de indignare. Cum naiba își permitea? Nu putea să se scuze pretinzând că trebuia să salveze aparențele în fața colegilor. El era soțul ei și trebuia să-i fie loial, în primul rând, ei. Și Rosei. Teama de separare de azi e mai rea decât oricând, s-a gândit Hugo mohorât în timp ce extrăgea din scaunul din mașină un Theo care urla de zor. Iar el știa că situația avea să se înrăutățească. În ultimele zile, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
-l auzise pe Jake spunând în timp ce ea urca scările. De atunci, soțul ei nu rostise nici un cuvânt - nici de scuză, nici de alt fel. Nici măcar a doua zi dimineață, când făcuseră curățenie. Dar pe Alice amintirea aceea continua să o roadă, dându-i o senzație de arsură la stomac, de parcă s-ar fi luptat cu plăcintă cu mazăre nedigerată. Deși era conștientă că nici ea nu se comportase tocmai ireproșabil, lui Alice îi venea greu să uite felul în care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Pe de altă parte, oare putea Alice să lase o supărare meschină să devină motivul ieșirii la o cafea cu soțul Amandei Hardwick? Câteva secunde mai târziu, Alice se ștergea pe mâini și lua din cuier haina ei și a Rosei. Hugo stătea temător lângă intrarea în cafeneaua supermarketului. Era acolo de cincisprezece minute, iar Alice nu se vedea pe nicăieri. Toaletele și camera de schimbat scutecele copiilor se găseau chiar vizavi de locul unde stătea el. Femei cu copii în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
momente, totul e un dezastru. Nu vreau să dau impresia că nu-mi iubesc fiul, pentru că îl iubesc. Sau, cel puțin, presupun că-l iubesc... Doar presupui? l-a întrebat Alice șocată. Mâna i s-a întins ca să mângâie căpșorul Rosei. Hugo a ridicat neajutorat din umeri. Știu că sună îngrozitor, dar lui Theo nu-i place așa de mult să fie numai cu mine și..., Hugo a clipit disperat, ...presupun că dacă aș ști ce să fac cu el, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
venea rândul pantalonilor, asta era o mișcare de geniu! Hugo s-a gândit fericit că, de-acum înainte, Rottweilerul avea să aibă parte de surprize. Și, cu toate astea, stând în casa aceea cu ciocanul în mână, pe Hugo îl rodea ideea că Alice n-ar fi de acord cu aspectele mai puțin inocente ale meseriei lui. Bărbatul a gemut. Ăsta era cel mai nepotrivit moment ca să-și facă scrupule. Mai ales având în vedere situația lui curentă de la Dunn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Tonul lui Neil a devenit amenințător. Nu l-ai supărat, nu-i așa, Fine? Haide, draga mea, a rugat-o Alice pe Rosa, împingând o lingură de piure de sfeclă, ardei și cartofi către gura fiică-sii. Buzele roșii ale Rosei erau, însă, închise cu hotărâre în fața materiei roz-cenușii, iar Alice bănuia că așa aveau să și rămână. Numai o guriță. Nu e așa de rea pe cât se pare. Nu poate să fie, a murmurat ea, doar pentru sine, prinzând scaunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
și rămână. Numai o guriță. Nu e așa de rea pe cât se pare. Nu poate să fie, a murmurat ea, doar pentru sine, prinzând scaunul înalt care, pentru a mia oară, amenința să se rostogolească la pământ. Scaunul înalt al Rosei era un cărucior dezmembrat de supermarket, pe care Jake îl „recuperase“ dintr-un canal. — Are și o grămadă de spații de depozitare, se bucurase el, arătând cu mâna partea din spatele scăunelului pliant al copilului. Închipuiește-ți ce util o să fie. O să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
nu: era urât și greu de manevrat, plus că, la capitolul roți, prezenta toate caracteristicile normale ale unui cărucior de supermarket. Adică refuza să se deplaseze cu ușurință, indiferent de direcție, și era predispus la diverse modificări de poziție. Hrănitul Rosei era și așa o provocare. Alice nu mai avea nevoie s-o și vadă plecând cu scaunul. Acum însă Alice s-a decis să-i dea drumul din chingi și să pună capăt chinurilor copilului, care s-a târât imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
copac. —Dar eu n-am comandat nici o căsuță de pus în copac... of, fir-ar al dracului! Las-o baltă! Unde semnez? În timp ce microbuzul se îndepărta, Hugo a zbughit-o înăuntru. Spre marea lui ușurare, Theo era tot pe podea. Rodea fericit cheile Toyotei. După ce l-a luat în brațe, Hugo a ieșit și a încercat, cu o singură mână, să târască pe asfalt și apoi în sus, pe scările de la intrare, cutiile grele din carton. Cine naiba mai trimisese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
A zâmbit tristă. — Da, am fost îndrăgostită. Foarte îndrăgostită. Chipul i s-a îndulcit când s-a uitat la copilul care-i dormea în poală. Și încă mai sunt, a adăugat ea întinzând un deget ca să atingă obrăjorul frumos al Rosei. —De Jake? Hugo era îngrozit. —Mă refeream la Rosa. Pentru Jake, nu știu ce simt acum. —Ei, eu știu, i-a declarat Hugo indignat. Sigur, nu că m-ar privi pe mine, a adăugat el o secundă mai târziu. A urmat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o îndesa în gură. —Mmmm. Delicios. — Atunci, la revedere. Ochii lui Hugo îi transmiteau mesaje lui Alice, dar se părea că nici unul nu era recepționat. Privirile ei erau goale. —Ce-i asta? a țipat Laura dintr-odată, arătând mânerele căruciorului Rosei. Și, mai exact, indicând geanta albă care era prinsă de ele. — Știu că pare greu de crezut și că probabil asta e cea mai șic gentuță de pe piață, dar arată exact ca o pereche de chiloți de gravidă cu cracii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
simț nativ intrase în acțiune. Gesturile emoționale grandioase, oricât de tentante ar fi fost, erau deseori urmate de o grămadă de regrete. Alice nu mai lua decizii care o vizau exclusiv pe ea; cel mai important lucru era ca interesele Rosei să fie luate în calcul. Un factor minor, dar nu insignifiant în decizia lui Alice de a rămâne a fost și acela că Jake părea să-și regrete gesturile în mod sincer. Era pentru prima dată când Alice îl auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
rog. N-am făcut-o decât pentru că, nu știu... Și-a răvășit, din nou, pletele, părând realmente disperat. Pentru că, probabil, îmi pasă prea mult. Haide, Al! Nu e cea mai gravă chestie din lume. Mai dă-mi o șansă. De dragul Rosei, dacă nu din alt motiv. Alice s-a încruntat. Argumentul cu Rosa era unul puternic. În orele întunecate ale nopții, atunci când marea întrebare a existenței a început să-i dea târcoale, Alice a încercat să-și aducă aminte că, indiferent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
șansă. Am înțeles. Dar ești foarte sigură că vrei să stai cu - temporar, maică-sa și-a pierdut stăpânirea de sine - fanaticul ăla? —Mamă, i-a replicat Alice cu hotărâre. Trebuie să încercăm să facem relația asta să funcționeze, de dragul Rosei. Până la urmă, Jake e tatăl ei, iar eu vreau ca fiica mea să se simtă în siguranță, așa cum m-am simțit și eu, lângă doi părinți iubitori. Nici nu știi ce norocoasă ești că niciodată n-a trebuit să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
pe Theo. Sau, și mai bine, și-a spus Hugo, simțind un val de ușurare, putea s-o sune pe Alice. Nu zisese ea că dacă mai are nevoie de ceva, poate s-o sune? Alice stătea și-i citea Rosei. Dar nu se concentra pe Cartea de atins și de simțit a lui Peter Rabbit. Alice se gândea la Hugo și la felul în care acesta o atinsese și o simțise. Toată dimineața nu fusese în stare să se gândească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Rosa, Alice a început să simtă furnicături când și-a amintit cum mângâiase, cu ele, buzele lui Hugo sau cum îi atinsese părul. — Uite cum curăță Doamna Tittlemouse urmele alea lipicioase, a murmurat Alice în creștetul de culoarea mierii al Rosei. Cu toate astea, gândurile lui Alice erau concentrate pe aftershave-ul lui Hugo, care avea un miros iute, de citrice. Parfumul acela delicios o obligase să facă o comparație cu felul în care mirosea Jake în ultima vreme. Chestiunea băilor, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
cu starea generală de curățenie era absolut. — Aici e mama lui Tom Kitten. Îl spală pe față cu o cârpă minunat de pufoasă... Ce bine-ar fi dacă mama lui Tom Kitten ar putea să-l spele și pe tatăl Rosei, s-a gândit Alice. —Ooo, draga mea. Ăsta e telefonul. Mă duc să răspund. Alice și-a așezat fiica pe podea cu atenție și a întors pagina la ilustrația unde doamna Tiggywinkle atârna pe sârmă un covoraș din piele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]