17,843 matches
-
mai întâi cum trebuie. Flori care au început deja să înflorească anormal de devreme se văd ca niște pete luminoase în grădină; grădinarul mai taie pe ici pe colo ca să obțină o formă perfectă. Porsche‑ul demarează, pietrișul scrâșnește sub roți și e împroșcat în toate părțile când motorul atinge turația maximă. Rivalul dispare în grabă, așa cum se cuvine. Sophie și‑a deplasat toată greutatea pe un picior și stă totuși așa, într‑un singur picior, mai bine decât pe amândouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
el bani de benzină. Vrea să arunce armele crimei în Dunăre, de pe un pod, dar nu îndrăznește, fiindcă o mulțime de trecători zăbovesc deja pe chei fără treabă, la o oră atât de matinală. Așa că arsenalul ajunge în portbagaj, sub roata de rezervă, împreună cu pijamaua. După ce au învățat pentru bacalaureat, iar Rainer a împrumutat 500 de șilingi dintr‑o cutie de trabucuri, pleacă împreună cu colegul lui spre Ketlassbrunn, în Austria Inferioară, unde fac o vizită unui preot, fost profesor de religie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mai dur și cu o nuanță de suspiciune. Când inspectorul întreabă pentru a suta oară, unde vă este pijamaua, domnule Witkowski, ar trebui să fie aici, Rainer răspunde în sfârșit: e pătată de sânge și se află în portbagaj, sub roata de rezervă. Acum știți totul și, prin urmare, sunt la dispoziția dumneavoastră. Mare concern electrotehnic austriac cu numeroase fabrici și întreprinderi. Franz Olah, deputat al Partidului Socialist‑Democrat al Austriei și președinte al Sindicatului Muncitorilor din Industria Construcțiilor și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Însă cred că tocmai asta e cauza problemei. Asta mă face mereu să-mi aduc aminte de șoareci. Pe vremuri, oamenii săraci creșteau ca animale de casă șoricei albi. Ați văzut vreodată? Șoriceii se joacă În cușca lor cu o roată care se Învârte Încontinuu. Așa sunt și oamenii din jurul nostru, nu vi se pare? Nimic din ceea ce fac ei nu contează cu adevărat. Cred că din cauza asta m-am dedat unor experințe extreme, am Încercat orice, și chestii dure, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
nu era decât un rahat de câine, ba nici măcar atât, era o pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici strivite de roțile unei mașini. Mi-a sărit țandăra, și când m-a văzut enervat, ce crezi ce mi-a zis nenorocitul? „Ca să fiu sincer, adevărul e că am venit să fac un reportaj despre o vedetă muzicală la modă, care Înregistreză acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
imediat de altă afacere. Yazaki nu era omul care să stea cu mâna-n sân și să rabde liniștit, așa cum face unul ca tine după ce și-a cheltuit tot salariul. Ai văzut vreodată la acvariu bancurile de pești cum dau roată bazinului de apă? Ei bine, tot așa se Învârteau banii În mâinile lui Yazaki. Era neîntrecut la rulatul banilor, dar nu erau bani munciți de el. El nu a produs niciodată nimic, mereu s-a folosit de banii altora. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
în poliție în care să se poată avea încredere. De-aia te-am chemat aici - ca să încerc să te conving să vii înapoi. — Eu? Să mă întorc în Kripo? Cred că glumești. Uite ce e, Arthur, mi-am pus pe roate o afacere bună, fac bani frumoși acum. De ce aș da cu piciorul la toate astea pentru plăcerea de a fi din nou în poliție? — S-ar putea să nu prea ai de ales. Heydrich crede că i-ai putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nu știu de ce le fumez, zău că nu știu. Ia-ți una de-a dumitale, că altfel nu o să-ți câștig atenția în veci. — Mersi, i-am spus stingându-mi țigara într-o scrumieră de mărimea capacului de la butucul unei roți. Cred că așa o să fac. — Și dacă tot te-ai deranjat, ai putea să torni și ceva de băut pentru noi. Nu știu dumneata cum te simți, dar mie cu siguranță mi-ar prinde bine un păhărel. Îmi indică un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
făcut? Îmi cer scuze. Mă bucur că nu te-ai plictisit. Că văd că te așteptai să stai aici o vreme. — Nu așa se așteaptă toată lumea? am ridicat eu din umeri, uitându-mă la un furuncul cât o piuliță de la roată care se freca de marginea gulerului său unsuros. Când vorbi, glasul lui avea un ton grav, bărbia cu cicatrice lăsându-i-se în pieptul larg ca la un tenor de cabaret: — Văd că le știi pe toate, zise el. Că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Hildegard? Ea bâjbâi după mânerul portierei: — Cred că o să mi se facă rău. Căzu într-o parte spre caldarâm, vomitând în rigolă și pe mânecă, în timp ce-și opri căderea cu mâna. Am sărit din mașină și am alergat roată spre portiera din dreapta ca să o ajut, dar Korsch fu acolo înaintea mea, susținând-o de după umeri până când ea putu să respire din nou. — Isuse Hristoase, zise el, ce s-a întâmplat acolo înăuntru!? Lăsându-mă pe vine lângă ea, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceas, am văzut că era aproape ora 7. Prinzând cu cătușele una dintre mâinile lui Kindermann de mânerul portierei, i-am dat voie să facă pipi și am avut grijă de nevoile mele un pic mai încolo. Apoi, am împins roata de rezervă pe bancheta din spate lângă Kindermann și i-am prins de ea cu cătușele încheietura mâinii stângi și lăsându-i-o liberă pe cealaltă. Mercedesul este o mașină mare însă, așa că el se afla suficient de departe în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
este destinată să rămână o dorință pioasă... -5- O zugrăvire a elanului vital. Pentru detractorii săi, materialismul apare adesea ca un mecanicism sumar, încremenit, rece, reductibil la o ecuație matematică. în secolul Luminilor, metafora omului-mașină a accentuat această trăsătură: scripeți, roți dințate, angrenaje, înainte ca revoluția industrială să adauge pistoane, tracțiuni, presiuni și ca referința la motor să dispară apoi în favoarea alteia: discul dur informatic. în orice caz, cauzalitățile oarbe par să anime o filosofie stigmatizată pentru simplificările ei exagerate. Opoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
avem planeta și irebuie să trăim din ceva, ce ne-am gândit? Ia să fișăm noi orizonturile de așteptare ale celor mai apropiați din galaxie și să construim în consecință. Am făcut de toate: apă, calorifere, fracții, femeiuști, nave, mărgele, roata, legi, focul, blugi, antigravitația, hreanul, laserul, penicilina și le vindem cui are nevoie. Și să știi că numai dumitale, ca pământean, îți par frumoasă. Un marțian m-ar da pe-un litru de apă. — Asta așa e, recunoscu marțianul. Episodul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
eu pot oricând să conduc un tractor, de-acolo m-am ridicat. — Tractoriști avem destui, spuse responsabilul. Toți vor mai nou să se facă tractoriști, parc-a dat strechea-n ei. S-au prins că e mai ușor pe patru roți decât pe două picioare. Nu de tractoriști, ci de cosași avem nevoie. Știți cumva să cosiți? Oameni v-ați face. Comandantul și pilotul se uitară descumpăniți unul la altul. — Sau dacă v-ați pricepe la tinichigerie - continuă mediocrul - încă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Amărășteanu. La orele de latină eram la plivit.” — Și ce s-a întâmplat cu extramediocrul? întrebă Amărășteanu. — Nimic, răspunse bătrânul. A predat aritmetica la școala de lângă lotul de căpșuni. A predat până-a murit. Fu adusă, pe un cărucior cu roți din lemn, ciorba. Farfuriile încăpătoare din aluminiu erau trecute din mână-n mână spre fetișcana pistruiată care, cu o mișcare dibace, le umplea până la semnul scrijelit pe interior și le dădea înapoi. Cu prudență, comandantul Aciobăniței cufundă lingura în lichidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
deasă, desfăcută, Mă-nchin la soarele-nțelept. La lămpi de gheață, supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
supt zăpezi, Tot polul meu un vis visează. Greu taler scump cu margini verzi De aur, visu-i cercetează. Mă-nchin la soarele-nțelept, Că sufletu-i fîntînă-n piept, Și roata albă mi-e stăpână, Ce zace-n sufletul-fîntînă. La soare, roata se mărește; La umbră, numai carnea crește Și somn e carnea, se dezumflă, Dar vânt și umbră iar o umflă... Frumos vorbi și subțirel Lapona dreaptă, Enigel, Dar timpul, vezi, nu adăsta, Iar soarele acuma sta Svîrlit în sus, ca
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ales te înfioară De acel galben icusar, Ceasornic fără minutar, Ce singur scrie când să moară Și ou și lume. Te-nfioară De ceasul galben, necesar... A morții frunte-acolo-i toată. În gălbenuș, Să roadă spornicul albuș, Durata-nscrie-n noi o roată. Întocma - dogma. * Încă o dată: E Oul celui sterp la fel, Dar nu-l sorbi. Curmi nuntă-n el. Și nici la cloșcă să nu-l pui! Îl lasă-n pacea-întîie-a lui, Că vinovat e tot făcutul, Și sfânt, doar nunta
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Și găzduiești la rea putere, La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
la rea putere, La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
La neagra Damă Miriam În bande-încinsă, de dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
dinam. Capăt al osiei lumii! Ceas alb, concis al minunii, Sună-mi trei Clare chei Certe, sub lucid eter Pentru cercuri de mister! An al Geei, închisoare, Ocolește roatele interioare: Roata Venerii Inimii Roata capului Mercur În topire, în azur, Roata Soarelui Marelui. 39 I Înspre tronul moalei Vineri Brusc, ca toți amanții tineri, Am vibrat Înflăcărat: Vaporoasă Rituală O frumoasă Masă Scoală! În brățara ta fă-mi loc Ca să joc, ca să joc, Danțul buf Cu reverențe Ori mecanice cadențe. Ah
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
punte, În gândurile toate, soseau ninsori mărunte Și unsuroase liniști se tescuiau sub cer. Și deslușit, cu plânsul unui tăiș de fier În împletiri de sârmă intrat să le deșire, O frângere de ghețuri, prin creștete, prin șire, Prin toată roata gloatei ciulite, răscoli. Pic lângă pic, smalț negru, pe barba Lui slei Un sânge scurt, ca două mustăți adăugite, Vii, vecinici, din gingia prăselelor cumplite Albiră dinții-n pulpă intrați ca un inel. Sfânt trup și hrană sieși, Hagi rupea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
piatră lăcrimată: lunca, fânul, Malul apelor și clipa jinduită când stăpânul Vreo nuia zvârlind pe gârlă te asmute: "Ad-o, Miss". Tânără, ca altădată, coapsa ta în coardă vine: Laba scormone mormântul vreunei cârtițe de soi; După coada retezată dai târcoale, roate pline; Bați prundișul, spinteci unda, intri toată în noroi! Și ce lucruri minunate!... Sălcii, slujnice netoate, Au pitit prin scorburi multe pâini de iască și lipii. Tu te-agăți, întins, pe trunchi, scotocești în sân la toate, Mlădioasă: șoldul fraged
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de imnuri orfice formate din impulsuri metaforice, ca o suită sincopată de discurs: "Capăt al osiei lumii!/ Ceas alb, concis al minunii,/ Sună-mi trei/ Clare chei/ Certe, sub lucid eter/ Pentru cercuri de mister!// An al Geii, închisoare,/ Ocolește roatele interioare: / Roata Venerii/ Inimii// Roata capului/ Mercur/ În topire, de azur,/ Roata Soarelui/ Marelui" (Ritmuri pentru nunțile necesare). Elanul liric se descifrează ca un ritm al "roților" Venerei, al senzualității organice, apoi al "capului", al conștiinței și lucidității, al soarelui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]