17,708 matches
-
Vii / pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!“ (Supraraționalitatea) În mod curios, și poemele de dragoste sunt scrise în acest stil inuman. Îți vine greu să crezi că vreo femeie ar putea fi cucerită cu declarații care par compuse și rostite de un robot: „prescrise-mi sunt mângâieri de urgență tactilă / dezlegând epiderma de amneziile gurmande / trupul tău străfulgerat e legănat întru dorințe / te arde pofta-mi castă-n vulva-ți prehensilă!“ (Șăgalnicul logos) Ca o supremă și regretabilă dovadă de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și El: / universul, natura, oameni; / dar noi fără nerușinare / îi lăsăm fără personalitate. // Stelelor le luăm poezia, / legumelor - gustul, / ființelor - dragostea. // Suntem falși profeți / într-o lume de epigoni.“ (Clone fără Dumnezeu) Asemenea fraze declarative - desprinse parcă dintr-un discurs rostit la o reuniune a ecologiștilor - n-au nici ele legătură cu poezia. Fiecare poem al Danielei este însoțit de traducerea lui în engleză (inversul Legii Pruteanu!). Este o greșeală pentru că în felul acesta apare riscul ca sutele de milioane de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
versuri care au o anumită prospețime, în special cele care evocă liber, dezinvolt, condiția de boem: „E timpul să te apuci de ceva serios, / îmi spune tata, / altfel o s-ajungi un spărgător, / unul fără odihnă, fără casă, fără cuvinte de rostit. // În felul lui, tata a avut dreptate. / Am ajuns fără ‹ țară, fără casă, fără odihnă, / un spărgător, unul înrăit de soartă, / nemulțumit de mine și de lume, / spărgătorul de tabuuri.“ (Spărgătorul de tabuuri) Predomină însă reflecțiile banale, care te fac
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de actul branșării spiritului identitar la potențialul istoric al românilor de a dăinui, în consonanță cu valorile imanente tradițiilor multiseculare: lingvistice, spiritual religioase sau culturale în sens larg, antropologic, al nației.“ În fraze de acest fel, răsunătoare ca un discurs rostit la megafon, îl caracterizează Ștefan Stoenescu pe autorul volumului de „poesii“ Acasă, apărut recent, în patru limbi (Limes, Cluj Napoca, 2007). Citind versurile, constatăm că Mihai Posada nu preconizează nimic răspicat. Scrie o poezie cuminte și inofensivă, ca un ciripit de
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de Nord, Baia Mare, 2000), n-are nimic nou de spus în legătură cu opera eminesciană, dar aceasta nu-l complexează. Soluția sa este să recurgă la toate clișeele puse în circulație de exegeza și mai ales de pseudoexegeza eminesciană (constituită din discursuri rostite la aniversări, articole omagiale, texte didactice etc.). Eminescu cel din viziunea lui Săluc Horvat seamănă cu un bust din ghips, produs în serie la o cooperativă meșteșugărească. Multe dintre formulările din carte le-am mai auzit sau le-am mai
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
autoarea filozofează: „Mai arde-n noi ceva din cei ce mor, / Absența lor ne-ngroapă-n amintire. / E viața doar un colorat covor / În care pașii ni-ngropăm subțire?“ (Mai arde-n noi ceva) Banalități solemne, din cele care se rostesc la înmormântări, sunt reluate cu entuziasm, asemenea unor descoperiri proprii: „Nu, morții n-au murit, trăiesc în noi, / Mai stăm la sfat când dorul ne cuprinde“ (idem). Că morții n-au murit și că trăiesc în noi reprezintă o simplă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
recurge la neologisme rebarbative chiar și în poemele de dragoste, care prin definiție pretind o anumită gingășie. Ne vine greu să ne-o imaginăm pe femeia care, pe o bancă, în parc, ar asculta emoționată un poem ca Denominațiunea ascunderii, rostit de poet în stilul său declamativ, spre consternarea trecătorilor: „gâtul ei era prea lung / se abstrăgea pătrunsul de scuze / revivalismul marasmei pe scurt / edace iubirea serii / în coastele inconturnabile ale durerii / înghețatul periplu / sau dansul țipătului tău în iglu / dedublarea
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
Mă voi întoarce și va fi iar bine. Să nu asculți ce spune lumea rea / Ascultă-mă numai pe mine. Dacă ți se face dor, femeie, / De mângâierea mea fierbinte, / Strânge perna-n brațe cu tărie / Roagă-te dar nu rosti cuvinte.“ Soluția aceasta, a strângerii pernei în brațe, merită reținută, în condițiile în care din sex shop-uri lipsesc bărbații gonflabili. Deontologie sexualA În replică la cartea lui Mircea Cărtărescu, De ce iubim femeile, care a devenit un bestseller, Gabriela Zăvălaș
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
este fidel și-și iubește stăpînul. Șeful este roșu la față și mută discuția spre om. Dar, vedeți voi, îmi place mai mult o femeie pisicuță decît un om cîine. Cei prezenți rămîn uimiți de acest atît de banal adevăr, rostit de șef. Oare de ce, șefu'? Nu știu. Dar cînd o codană se pisicește pe lîngă tine... Chiar, șefu'. Doina, asta de la noi, ce fain se pisicește... La tine, băi boule? Doina se cam pisicea la toți, dar Donciu avea altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
insiste la cei care au deja o opțiune electorală. Știa că dialogul se transformă în dispută și obosește inutil. Bine, votează pe cine vrei. Este dreptul meu, nu? Cei doi vecini se despart fără a-și întinde mîna și fiecare rostește în surdină cîte o înjurătură. Peste cîteva zile se reîntîlnesc. O roată de oameni îl ascultă pe Juncu. Acesta promite în stînga și în dreapta și oamenii par amuzați. Ce repede ați învățat lecția, dom' Juncu, intervine un hîtru. Puteți promite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
căsătorie. Rămîn un timp perplex. Dar... Da, și el... Dar are aproape 40 de ani! Este adevărat, dar el este cel mai bleg. Subiectul devine interesant și am un chef nebun să mă amestec. Fac un număr de telefon și rostesc scurt: Vino pînă la mine. Donose, deja chel bine, intră cu chelia înainte și, cînd îl zărește pe Corneanu, este dominat de panică. Și ia spune-mi, Donose, ești mare crai, da? Stă cu capul aplecat și tace. Continui: Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cazul nostru victima cea mai mare devine chiar violatorul. El plătește mai scump decît victima sa, prin anii de pușcărie. Opinia publică nu are judecăți infailibile, linșajul este cea mai elocventă probă. Nu de puține ori aud sentința opiniei publice, rostită fără perdea: Trebuia omorît! Trebuia să i se preleveze organele, ca să salveze alte vieți! Eu, dacă eram în locul... îl omoram. Sînge, omoruri, pedepse capitale, singurele sentințe acceptate de opinia publică. Jupuit de viu și pus sare pare a fi cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
inima, fraților! Al dracului mai arde, Doamne, durerea când sub ea așterni strat gros de amintiri putrede! Până la cer s-au ridicat limbi de foc, dorul topea cărămizi în intenția zidarului, credeți-mă! Vă scriu, sau mai bine spus mă rostesc vouă, consemnări pe câteva certificate A5: litere, cifre, coduri de bare cam atât despre identitatea mea ca stare civilă; despre alt fel de identitate: într-o fracție cu multe zerouri la numitor, 1 și-a divizat absența în nelocuirile altora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ei. Statul le dă, lumea le dă, Dumnezeu le dă, sug la trei țâțe și tot nu-i mai satură dracu! O noapte întreagă a bătut drumul Dornelor. În zori, sub o tușă de lună violacee, lângă ruinele schitului, Petru rostea cântec de leagăn: "Al Domului este pământul și plinătatea lui, lumea și toți cei care locuiesc în ea." Ziua a șaptea a fost ca o desfacere supremă: din cărămidă s-a înălțat flacără, peste cenușă a curs apă, pământul (acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
la umbra lui, criptă goală, închisă pe dinăuntru, închisă pe dinafară? Cine-i mai vierme ca viermele: cel care poartă sau cel care se lasă purtat? Cine pe cine spurcă? Viața, un fals asumat în vreme de pace, un adevăr rostit în gând, când se întâmplă mai sus de tâmplă, furtună. La naiba cu cel ce crede că reușește să deosebească norii după culori! Aici, sub ruinele mânăstirii, cerul pare zugrăvit cu tempera descompusă din icoane. Focul a mutat sfinții mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
mic, Moșul cu barbă albă zâmbea de sub grindă. Părinții plecau dimineața, el rămânea toată ziua cu zâmbetul bătrânului. Biberonul, un fel de ploaie albă și acră peste scutece, ținea laptele cald toată ziua. Moșul cea mai pricepută bonă. Primul cuvânt rostit către cer Tată. (Când s-a făcut mare, mare cât să-l inunde toată nostalgia grinzilor, a căutat icoana, dar nu a mai găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
singur. Dumnezeu, de la o zi la alta, a mărit intervalul: doi pași, douăzeci de pași, douăzeci de ani de pași. A rămas în urmă să numere în gând, s-a încurcat și a luat-o de la capăt. Cifra 33 a rostit-o rar, pe silabe, ultima vocală își deșira ecoul spre cer: treizeci și treeeeeei de trepte; a întins o mâna: "Încă puțin, urcă!" Mai erau 7 obstacole până dincolo. Ion Scăraru spunea că fiecare trecere este o înzecire pentru ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
când își simte aripile. Omul este ca pasărea, zbor, și nu om, și nu pasăre: Nimic mai fals, Doamne, decât să-mi zidesc cuib deasupra apelor, pe nori, în palmele tale. Cuibul este locul unde sufletul se recunoaște după cum își rostește numele. Cuibul încape intențiile omului singur. Încăpător cuib împletește nimicul pe vârful muntelui. Până la tine, mereu un pas, încă un pas. Casă în cer! Impozitul pe ferestre niciodată nu-l voi putea plăti pe măsura luminii. Casă pe pământ! Intimitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
vorbe goale, ochi cuminți, / priviri și zâmbete bizare, / smerenii pentru pocăiți, / vând tot ce vor pe trei arginți. Același rol, o altă mască / nu dau pe cât vor să primească, / iar rugăciunea lor cerească, / un foc de iască. Minciuna nu se rostește neapărat cu glas tare, minciuna se șoptește, se tace, se mimează, se îmbracă, se ornează, se decorează; bietul adevăr, schimonosit, lipsit de zorzoane, trece neobservat prin piața publică. Nu era ca ei. Tocmai din acest motiv, Petru, în lume, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt pui, eu sunt vierme... Priviți, am învățat mersul târâș la ce bun să te imaginezi fluture? Anii 80. Și ei își spălau reciproc creierele. Asta da sfințenie! Duminica, la primărie, se da anafora pe cartelă. Binecuvântarea clasei muncitoare o rostea tovarășul prim, secretarul citea omagiul conducătorului iubit, directorul ținea un spici despre neprihănita inimă a statuilor, părintele Tatu binecuvânta sfânta virilitate, erecțiile lui Vladimir Ilici Lenin ridicau mausoleul în fiecare an cu un metru deasupra pământului. Să reformulăm un pic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
nu-și cunoaște cărțile este mai fericit decât poetul singurului poem despre sine. Părintele Tatu știa carte cât toți profesorii la un loc. (Uneori, ca să înțelegi un om trebuie să ai aceeași vârstă cu el. Sub ruinele mânăstirii, adevărul se rostea a doua oară, avea 33 de ani.) În grădina Copoului, Petru și Genia se ascultau în rostirea cerului. Liniștea amplifică emoția, liniștea îți dă posibilitatea să-ți asculți muzica inimi. Petre, iubirea este o muzica care învinge depărtarea, absența, moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
o simfonie de incertitudini; ploile au spălat urmele, vântul a șters ridurile, zăpezile au albit atingerile, dar neștiutul trece și mereu este altul, și mereu ascunde necuprinsul ca pe o virginitate de înger. Rugăciunea inimii într-un contur alb-negru se rostea singură. 31. La 20 de ani viața îți rânjește în toate ungherele. Strada, o herghelie de vieți slobode; vieți cu limbile despicate, cu dinți ascuțiți ca de ferăstrău, cu buze aspre, precum iarba de stepă, vieți negre în cerul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
sunt. Tu nu ești doar aici, Petre, caută-te și te vei găsi în fiecare scamă a trecutului. În preșul de cordele, câteva rânduri sunt scrise cu o cămașă albastră de școlar, o recunoști? În icoană, rugăciunile încă se mai rostesc singure, ascultă-te! Obrajii topesc flori de gheață în fereastră vezi, și acum sticla este aburită! Lipeai buzele de ea când erai mic și desenai cercuri. Busuiocul de sub grindă mai cară roua botezului pe frunze, ciupicii din lână, împletiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
peste care ninge cu îngeri. Ce fac? Îmi tai trupul de la mijloc, jumătate să-l las slobod printre cărnuri, iar jumătate îl împodobesc templu pentru draga mea? Între cele două capete pun graniță? Ajung la prorociile terapeutului!? Nu se poate! Rostea Petru în gând pagini întregi de incertitudini. Să știi, dacă vei umbla toată viața de mână cu închipuirea, bine nu o să-ți fie, deschide ochii! Vei deveni și tu umbră, vei intra în turmă și vei avea un scop, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
hrănesc femeile pruncii, biberoanele sunt pline cu îngeri călduți, petale de îngeri în jurul florii de romaniță. Lume, este ca un blestem să ne spălăm obsesiile cu clăbucii lui Dumnezeu! Nene Matei, deschide-ți ușa într-o icoană ce nu-și rostește singură rugăciuni. Fii păstor peste o turmă ce și-a uitat stăpânul, paznic într-o livadă cu mere verzi, călugăr propovăduind Evanghelia omului singur. Nu te teme, este păcat să murdărești prima zăpadă noaptea. Uite liliacul cum își culege cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]