6,798 matches
-
Al doilea roman este mai baroc, el mărturisește gustul autorului pentru extravaganță și simțul lui estetic ascuțit. Un arhivar pensionat, devenit colecționar de curiozități, inventariază cufărul obținut de la personajul breughelian Rebis. Achiziționează apoi stranii prototipuri de perpetuum mobile care aduseseră ruina unei familii burgheze prospere. Vizitează pe fascinantul conte Augenstein, pasionat vânător și familiar al unui Bestiarium prin care imaginația colectivă rătăcește adeseori. Asistă la un ritual pentru setea pământului, prilej pentru autor să ne ofere din cercetările sale asupra sensurilor
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele. Nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
viața omenească de aproape, cu tot ce se petrece de la o zi la alta, ea îți apare ca o dramă sumbră, animată de interese și pasiuni cel mai adesea obscure. Iar ceea ce observi înapoia ta seamănă cu un „morman de ruine fără noimă“, încât ești cuprins imediat de sentimentul neputinței totale. Însă nu poți să întârzii prea mult la acest mod de a privi lucrurile. Și nici la ceea ce oferă în mod frust sau brutal viața de toate zilele. Nu este
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
capătă chiar de la Joîo VI, care nu se mai îndură să părăsească Rio de Janeiro, drepturi absolute de guvernare și administrare a țării. Primejdia franceză a luat sfârșit în 1814. "Am scăpat de armata franceză, care a semănat printre noi ruine, sânge, mizerii, orori și idei perverse. De armată am scăpat. De idei, nu", scrie Alfredo Pimenta. Într-adevăr, de abia acum încep să se vadă rezultatele prezenței trupelor revoluționare în peninsulă. În 1817, când Regele se afla încă la Rio
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
moarte întru totul suspectă, pe care unii istorici moderni o atribuie societăților secrete. Fapt este că Don Joîo VI a deschis, prin mazilirea Infantelui și, mai ales, prin testamentul său obscur, o problemă care a contribuit în bună parte la ruina Portugaliei; căci testamentul a fost cauza războiului civil. Epoca de adevărată glorie a lui Don Joîo VI a fost perioada sa braziliană, în care se poate spune că a întemeiat statul modern al Braziliei. Întors în Metropolă, Regele a dat
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
a sentimentului național nu duce nicăieri. Poziția de rezistență cu orice preț împotriva Angliei e sterilă, primejdioasă și ineficace față de considerabila forță a Imperiului Britanic. Boicotul produselor englezești, dacă ar fi fost prelungit în chip serios, ar fi dus la ruina economiei portugheze, prima sa consecință fiind întreruperea exportului către Anglia. Eça de Queiroz avea dreptate scriind că chiar această jertfa ar fi cu totul inutilă, deoarece sabotarea produselor perfidului Albion nu ar fi provocat nici un fel de criză în Anglia
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sunt atacați de la ferestre cu focuri de armă. Într-o casă, o bombă explodează și ucide pe teroristul care-o pregătea; din fericire, explozia nu atinge depozitul de bombe care s-a găsit acolo, și care ar fi transformat în ruine o stradă întreagă. Numărul grevelor e fără sfârșit. Numai în 1919, și ținând seama numai de grevele principale, au avut loc: în martie, greva tipografilor; în mai, greva funcționarilor de la tramvaiele electrice și Compania de Apă, a lucrătorilor Municipiului, a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
în același timp. Alții, majoritatea celor care și-au început tinerețea în Coimbra, se îndrăgosteau de melancolia luncilor pe care le străbate râul de aur, Mondego, de lumina neasemuită care izvorăște aici, apărând vechea cetate medievală de tristețea mucedă a ruinelor, de locurile romantice ale îndrăgostiților celebri - Ines de Castro și Don Pedro, - de Quinta das lagrimas, de mănăstirea Santa Clara, de "Catedrala înecată". Dar cine poate oare istovi, într-o repede înșiruire de nume sau frumuseți, farmecul fără pereche al
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
poliție, între aviație și guvern, între greviști și armată. O manifestație comunistă începe prin aclamarea Președintelui Republicii și sfârșește prin urale pentru Soviete și revoluția mondială. Și pretutindeni se puteau citi semnele descompunerii: corupția politicienilor, abuzurile conducătorilor, dezmățul în administrație, ruina economică și financiară a țării, degradarea presei, sterilitatea culturii. Lumea nu mai știa pe cine să mai creadă, în ce să mai nădăjduiască. Tineretul își căuta scăparea în mișcările extremiste - comunismul sau integralismul lusitan. Dar în timp ce Antonio Maria da Silva
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
1035). Proiectul prin care francmasoneria a fost interzisă în Portugalia, așa numitul "Proect Cabral", se află tradus în apendicele cărții lui Leon de Ponctns, Le Portagal renait (Paris, 1936). CĂRȚI APĂRUTE LA EDITURA SCARA · ***, Ortodoxia și internaționalismul religios · Slobodan Mileusnici, Ruinele Ortodoxiei, Iugoslavia 1991 - 2000 · ***, ROMFEST 2000 - Întâlnirea românilor de pretutindeni (catalog cu conferințele și studiile manifestării) · Corneliu Zelea Codreanu, Pentru Legionari · Părintele Nicolae Grebenea, Amintiri din întuneric · Dumitru Bordeianu, Mărturisiri din mlaștina disperării · Părintele Liviu Brînzaș, Raza din catacombă · Radu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
încuviință. — Păi... întrucât chiar la el merg, o să-i spun lui Gundovek să organizeze plecarea ta pentru mâine. De ce nu chiar azi? Iartă-mă, Eminentisime, dar jumătate de zi ar putea însemna, pentru mine și familia mea, viața ori moartea, ruina ori salvarea. Sebastianus suspină: — De acord. O să caut să-ți organizez plecarea pentru primele ceasuri ale după-amiezii. Și acum, du-te de aici și lasă-mă în pace. De pe scară, de unde se afla, Audbert încă îi mulțumea, când, trecând de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochi și își ținea cu mare grijă rochia brodată, ca să nu și-o ude în balta unde fusese împinsă de gloată? Vieți răvășite, sărmane rămurele pe care râul, în acea revărsare de teroare, le dezrădăcina și le împingea înainte spre ruină. Cum era femeia aceea, care, apăsată de o legătură grea, făcută dintr-o pătură înnodată, ținea de mână un copil. Avea un ochi învinețit, o buză îi era spartă și îl fixa cu o privire umilită; alături se afla soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
clădirilor din sat căzuse pradă flăcărilor. Era rezultatul dezamăgirii furioase a oamenilor săi: exasperați de rezistența tenace și îndârjită a burgunzilor, își căutaseră zadarnic răsplata în jafuri, iar acum goneau frenetic și fără vreun scop, prin vălătucii de fum, printre ruinele clădirilor care, în seara aceea, ar fi putut, în schimb, să-i găzduiască. în orice caz, satul acela de acum distrus ar fi fost o perfectă tabără în care ar fi putut concentra, în vreme ce continuau să înainteze, carele cu provizii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
zile de clauzură, străbătuse cuprins de o mânie violentă distanța ce despărțea depozitul de clădirea în care se găsea Balamber, impunându-și însă să nu lase să se vadă ce sentimente îl încercau. în ultimele raze al apusului, mersese printre ruinele satului, printre bivuacurile și corturile hunilor, și căutase cât de cât să-și facă o idee despre numărul lor. Cu ochiul celui care trecuse prin ani buni de campanii militare, aproximă - iar asta întărea ce-i spusese Lidania, precum și aprecierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fum și în noapte, căută în jur după o armă, orice i-ar fi putut folosi ca să se lupte. împreună cu Maliban, de care până în momentul acea uitase complet, și cu alți fugari, o apucă în fugă pe o stradă printre ruinele satului și, ajuns într-un loc deschis, pe care își aminti că îl traversase după întâlnirea cu Balamber, văzu un grup de combatanți agitându-se, prinși în încleștare, pe fundalul roșiatic al nenumăratelor focuri. Un hun se târa pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
primăverii, pădurea foșnea blând, vie și fremătătoare în întunericul nopții. 38 Era o zi caldă, aproape o zi de vară. Sub cerul limpezit, se deschidea o întindere unduitoare și înverzită. Singurele porțiuni cultivate erau adunate în jurul unui pisc dominat de ruinele încă fumegând ale unui grajd și ale câtorva case. Acolo se oprise atenția lui Sebastianus, care scruta peisajul din înălțimea unui pinten stâncos. I se alătură Maliban, călare pe același cal mongol pe care pusese mâna în seara când burgunzii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fără rezultat. Era pregătit pentru un asemenea spectacol și știa că ceea ce urma să vadă între case avea să fie, mai mult ca sigur, și mai cumplit. Așadar, nu-și opri calul, ci merse mai departe, cu privirea ațintită asupra ruinelor. Trecu prin fața grajdului: porțile erau deschise larg, dar cei doi burgunzi care se duseră să-l cerceteze îl găsiră gol. Trecând printre case, i se păru că aude vaietele înăbușite ale unui câine. Zidurile tuturor clădirilor, construite din piatra cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l-au înecat în adăpătoare. Sebastianus fu bucuros că nu-l observase. Din casa aflată în fața lor, unul dintre burgunzi ieși cu chipul înnegurat. — Acolo înăuntru toți sunt morți, anunță. Un bătrân și două femei. Alte cadavre fură găsite printre ruine. Un soldat, care-și mânase deja calul dincolo de marginea locului viran și cercetase partea nevăzută a unei case, îi chemă pe toți, strigând tare. Alergând împreună cu ceilalți, Sebastianus se trezi înaintea unei miriști și a unei mici grădini de legume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai rari și cu puține tufișuri printre ei - ce înainta de-a curmezișul în câmpie. Drumul trecea printre copaci pentru a urca apoi, traversând un câmp cultivat cu grâu încă verde, urmând o pantă domoală, în vârful căreia se zăreau ruinele unei vechi villa romana, înconjurată de o cunună de plopi. Cunoștea locul, căci printre zidurile acelea înnegrite și dărăpănate își așezase tabăra mingan-ul său în ziua în care părăsise Vesontio. — O să dispunem jumătate din oameni, adică primele jagun, în spatele copacilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
sclavi de fapt, constrânși toată viața lor - și constrânși după aceea și fiii lor - să împartă cu dominus roadele pământului care odată era al lor. — E adevărat, fu de acord Vitalius. Așa se întâmplă că atâta lume sărmană sfârșește în ruină! Sub privirea uimită a lui Sebastianus, tânărul tăcu imediat și roși, căindu-se, desigur, că se lăsase antrenat de povestea aceea până la a face afirmații atât de hazardate în prezența a doi ofițeri de rang. Spre deosebire de tânărul soldat, Maliban părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
a barbarilor, dacă nu chiar de bagauzi înșiși. Dintre ierburi apărea mozaicul pavajului, cu desene geometrice ori scene de vânătoare reprezentând pantere neverosimile pornite să urmărească căprioare în fugă. Mulți bagauzi care în mod clar așteptaseră în iarbă sau printre ruine, se ridicară în picioare la apariția noilor veniți și se strânseră în jurul lor plini de curiozitate. Mergând încet printre ei pe calul lui, Sebastianus îi cerceta, la rândul său, constatând cu ușurare că, dacă nu se putea spune că atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
săi, dați-l jos pe neghiobul ăla. în scurtă vreme o să trebuiască să ne spună multe. Ținându-l pe după gât pe fostul călugăr, pe care îl depășea în statură cu mai mult de o palmă, se îndreptă cu el printre ruine și își făcu loc printre bagauzi, intrând astfel în marele careu de iarbă ce probabil fusese peristilul villa-ei. Sebastianus și ceilalți se ținură după ei împreună cu Eucheirius, pe care acum înșiși tovarășii lui îl împingeau înainte fără prea multe amabilități
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
satisfacție, și nu fără o anume admirație, entuziasmul cu care bagauzii acceptau înfruntarea cu dușmanul cel cumplit. Imaginea acelei mulțimi de oameni mizerabili care-și striga către stele voința proprie de a lupta, pe fundalul părăginit și totuși maiestuos al ruinelor acelui edificiu, ce aparținuse în vremuri nu foarte îndepărtate unui patrician, acum șters din istorie, reprezenta, mai bine decât orice disertație a vreunui erudit, și decât orice perorație îndurerată a vreunui senator cu părul alb, situația dezastruoasă în care ajunsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-l cu sine pe tânărul prizonier. Erau amândoi încălecați pe doi cai lăsați, din ordinul Taciturnului, chiar de către burgunzii care-i furaseră toți caii pe care îi găsiseră în zonă. Nu fără ușurare, soldatul se îndepărtă de deprimantul spectacol al ruinelor și al disperării pe care îl avusese sub ochi ziua întreagă. Când, la primele luciri ale zorilor, oaspeții redutei deschiseseră poarta de fier și se aventuraseră cu pași nesiguri în peisajul dezolant lăsat în urmă de barbari, constataseră că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și duși de acolo de barbari, în ciuda angajamentului lui Reinwalt. Acum, că pericolul trecuse, Hippolita îi lăsase de îndată intendentului său sarcina de a arunca o privire printre resturile încă fumegânde, pentru a constata dimensiunile dezastrului. Ieșise printre primii în fața ruinei și se așezase pe o bârnă, printre resturile depozitului, răspunzând monosilabic, cu privirea pierdută în gol, celor ce scăpaseră și care se opreau să-i arate recunoștința lor. Nu erau prea numeroși, de fapt: cei mai mulți se înghesuiseră imediat în jurul tânărului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]