2,957 matches
-
95,63%), cu o minoritate de romi (1,48%). Pentru 2,59% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,81%). Pentru 2,67% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile făcute de-a lungul timpului au adus dovezi materiale că zona a fost locuită încă din cele mai vechi timpuri, astfel la ieșirea din satul Sângătin s-au găsit materiale arheologice din diferite epoci, neolitic, roman și medieval. În vatra
Comuna Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/310748_a_312077]
-
Iehova (3,91%), romano-catolici (3,11%) și greco-catolici (2,2%). Pentru 2,72% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Din atestările documentare ale așezărilor la nivelul comunei, în intervalul dintre secolul al XIII-lea și secolul al XIV-lea, săpăturile arheologice aduc dovezi materiale ale unor locuiri mult înainte, astfel, în satul Sâg s-a descoperit un tezaur monetar datat în epoca bronzului. Satul Sâg este atestat documentar în anul 1257 sub denumirea de "Terra Szek", Tușa în anul 1341
Comuna Sâg, Sălaj () [Corola-website/Science/310745_a_312074]
-
Valea Brâglezului (Gârboului) și Valea Almașului. Un castru roman de importanță istorică se află pe teritoriul satului Tihău. Acest castru a fost identificat pe teren și semnalat ca fortificație de interes istoric încă de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Primele săpături sistematice, având mai mult caracterul unor sondaje de informare, s-au întreprins abia în anul 1958, în cadrul șantierului arheologic de la Porolissum, unde își desfășura atunci lucrările un numeros colectiv de cercetători, sub conducerea profesorului Mihail Macrea. Castrul este situat pe
Comuna Surduc, Sălaj () [Corola-website/Science/310746_a_312075]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (88,47%), dar există și minorități de creștini după evanghelie (2,35%) și penticostali (1,76%). Pentru 3,68% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul celor două sate aparținătoare actualei comune aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri astfel, în satul Valea Viilor s-au descoperit o secure de piatră din neolitic
Comuna Valea Viilor, Sibiu () [Corola-website/Science/310758_a_312087]
-
s-a reușit definitivarea dosarului prin care Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi i s-a atribuit o suprafață de teren pentru construire, concesionată pe durata existenței construcției (conform deciziei Primăriei municipiului Bacău "nr 443"/1 noiembrie 1990). Imediat, au început săpăturile fundației conform proiectului arhitectului Dan Dobreanu și al proiectantului de rezistență Jitaru din Dolhasca. În data de 18 noiembrie 1990, după Sfânta Liturghie s-a pus piatra fundamentală a bisericii Sfântul Ilie. La slujbă au participat Înalt Preasfințitul Mitropolit Silvestru
Biserica Sfântul Ilie din Bacău () [Corola-website/Science/308817_a_310146]
-
peste 40 de gropi menajere (dintre care una a servit la un moment dat pentru depozitarea resturilor unei ceremonii rituale de mare amploare), precum și porțiuni din sântul de îngrădire al primei locuiri. ◦ISAIIA-BALTA POPII (jud. Iași) - în 1996 a început săpături în stațiunea precucuteniana de la Isaiia (comunicări Raducaneni, jud. Iași), care au continuat în 1998, 2000 și 2001, împreună cu doctoranzii Vicu Merlan și Felix Tencariu. - dintre rezultatele obținute, amintim o construcție centrală destinată cultului (sanctuar), în care a fost descoperit un
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
tip conic și 21 de bile parțial perforate, 42 pe mărgele și două piese neidentificate, toate realizate din lut ars. ◦MOVILENI (comună Helesteni, jud. Iași) - în 2001 am inițiat, împreună cu Rodolfo Striccoli (Universitatea din Bari), Vasile Cotiuga și Mădălin Valeanu, săpături într-un mare complex tumular, probabil de perioada getica. A întreprins, în cei peste 35 de ani de activitate arheologică, numeroase cercetări arheologice perighetice în localități din județele Suceava, Botoșani și Iași, în unele cazuri reușind să realizeze chiar cercetarea
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
ieșeni: Demetrio și Meluta Marin, în An.St.Univ.Iasi, seria Istorie, t.XLII-XLIII (1996-1997), 2000, p. 203-213. 64.Leș premières représentations masculines dans le Néo-Énéolithique de la Roumanie, în Studia Antiqua et Archaeologica, VII, 2000, p. 207-219. E.Rapoarte de săpături arheologice 1.Cercetările arheologice din 1978 de la Preotesti-Halta (jud. Suceava), în Materiale și cercetări arheologice, XIII, Bucuresti-Oradea, 1979, p. 35-44. 2.Șantierul arheologic Preotesti-Cetate, 1979. Raport preliminar, în Cercetări arheologice, Muzeul Național de Istorie, vol.IV, 1981, p. 54-57 (în
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
Popovici). 4.Cercetările arheologice de la Preoțești, în Cercetări arheologice, VII, 1984, p. 81-84 (în colaborare cu Dr. Popovici). 5.Șantierul arheologic Preoțești-“Dealul Cetății” (jud. Suceava), 1983, în Cercetări arheologice, VIII, 1986, p. 37-41 (în colaborare cu Dr. Popovici). 6.Săpăturile din 1985 din necropola tumulara de la Prajeni (jud. Botoșani), în Hierasus, VI, 1986, p. 15-23 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 7.Târgu Frumos - “Baza Patule”, în Cronică cercetărilor arheologice. Campania 1994, Cluj-Napoca, 1995, p. 93-94 (în colaborare cu D. Boghian
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
2001, p. 252-254 și pl. 68 (în colaborare cu Dumitru Boghian, Vasile Cotiuga și Lăcrămioara Istina). F.Cronici ale vietii științifice 1.Simpozionul internațional “Necropola de la Varna și problemele chalcolithicului”, în Revistă Muzeelor și Monumentelor, 1977, 8, p. 89. 2.Săpături arheologice în județul Suceava (1972-1976), în Suceava, IV, 1977, p. 317-324 ( în colaborare cu M. Ignat). 3.Activitatea Laboratorului de cercetări istorice în primul semestru al anului 1983, în Buletin științific. Istorie, Institutul de Învățământ Superior Suceava, 1983, p. 175-176
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
ocazia viiturilor), a făcut importante lucrări de restaurare și a pus-o la dispoziția credincioșilor și a istoricilor. Cu această ocazie, s-a descoperit un craniu gălbui, frumos și care, răspândea mireasmă plăcută. Unii martori prezenți la dezgroparea bisericii în urma săpăturilor spun că odată ce apa a ieșit din biserică, a fost luat de apă un craniu care a ocolit-o de trei ori și s-a așezat pe fereastra sfântului altar. Călugării l-au așezat cu evlavie într-un loc curat
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
, a fost descoperit neprofanat în 1920, în naosul bisericii, o dată cu renovarea acesteia. Descoperirea aparține istoricului Virgil Drăghiceanu, sub supravegherea căruia s-au efectuat săpăturile. Mormântul conținea resturile umane ale unui personaj domnesc, datat în a doua jumătate a secolului al XIV-lea. Au fost avansate mai multe ipoteze asupra identității acestuia, cele mai vehiculate nume fiind cele ale lui Basarab I, Vladislav Vlaicu și
Mormântul princiar din Biserica Domnească, Curtea de Argeș () [Corola-website/Science/309849_a_311178]
-
Horia Teodoru. S-a decapat tencuiala exterioară care acoperise ferestrele din pridvor și pronaos, s-au reconstruit muluerile gotice ale ferestrelor din pridvor, s-a refăcut acoperișul bisericii și soclul etc. În anul 1952 au fost efectuate o serie de săpături arheologice. În 1986, s-au desfășurat lucrări de consolidare a bisericii, fiind înlocuit acoperișul de șiță cu unul nou care respecta însă formele învelitorilor tradiționale, compartimentate ale bisericilor din Moldova, după cum apăreau în tablourile votive. În 1992 au fost realizate
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Voica Maria Pușcașu, Ion Sandu și Cătălin Hirban), la care s-au adăugat unii specialiști de marcă din instituții europene (Agnes Brokerhof - Olanda, Heinz Leitner - Austria, Christine Blauer Bohme - Elveția, Francesco Ciulla - Italia, Fabrizio Bandini - Italia și Roger Capps - Anglia). Săpăturile arheologice din exteriorul bisericii au fost efectuate sub conducerea arheologului Voica Maria Pușcașu și a directorului de proiect, Ignazio Valente. S-au efectuat cercetări arheologice în zona sudică a incintei monahale, vestigiile de arhitectură medievală descoperite fiind conservate. Alte săpături
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Săpăturile arheologice din exteriorul bisericii au fost efectuate sub conducerea arheologului Voica Maria Pușcașu și a directorului de proiect, Ignazio Valente. S-au efectuat cercetări arheologice în zona sudică a incintei monahale, vestigiile de arhitectură medievală descoperite fiind conservate. Alte săpături au fost realizate în zona nordică și cea vestică a incintei (inclusiv în cea din preajma turnului clopotniță și a clisiarniței). De asemenea, s-au efectuat lucrări de reparații (au fost înlocuite ferestre, s-a instalat un nou sistem de încălzire
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Clasa superioară și rezidenți cu studii superioare, de obicei, au grade diferite de competență, precum în limba engleză. Conform ipotezei emise de Dr Stephanie Dalley, de la Universitatea Oxford, Grădinile suspendate ale Semiramidei nu s-ar fi aflat în Babilon, unde săpăturile arheologice nu au găsit nicio urmă, ci că ar fi fost ridicate de regele Senaherib în localitatea Ninive din Asiria, a cărei locație era în apropiere de Mosul.
Mosul () [Corola-website/Science/309415_a_310744]
-
diverse rozătoare. Peșteră este foarte puțin cercetată din punct de vedere arheologic. Au fost identificate urme ale omului preistoric, resturi de unelte de piatră neșlefuite care ar putea aparține omului de Neanderthal (probabil 50 000 ani în urmă). Sunt necesare săpături de specialitate în Sala Minunilor. Cu ocazia unor lucrări de amenajare turistică a peșterii, a fost descoperit de membrii CETM Albă un celt din bronz (topor). Acesta se află depus într-o cavitate a peretelui, la aproximativ 20 m. deasupra
Peștera Huda lui Papară () [Corola-website/Science/309416_a_310745]
-
populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (44,96%), cu minorități de reformați (32,66%), unitarieni (11,45%) și romano-catolici (7,22%). Pentru 1,82% din populație nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului în această zonă aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în locul numit "Între Anini" s-au găsit materiale ceramice din epoca bronzului. În altă zonă a comunei, numită
Comuna Chichiș, Covasna () [Corola-website/Science/310384_a_311713]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt reformați (53,59%), dar există și minorități de romano-catolici (25,93%), ortodocși (13,02%) și unitarieni (4,27%). Pentru 1,57% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul comunei aduc dovezi materiale ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel; în valea pârâului Agriș, la poalele Dealului Mare, s-au găsit lame de silex și fragmente ceramice neolitice
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
în formă de calapod specifice "culturii Ariușd-Cucuteni" și "Coțofeni". În același an, pe malul stâng al pârâului Ilieni, în locul numit "Dealul Izvorului" s-au descoperit urmele unor construcții cu ziduri de piatră și fragmente de țiglă și ceramică romană. La săpăturile din 1963 de la punctul numit "Kerekesvas" (Roata de Fier) s-au găsit fragmente ceramice de factură dacică din secolul I î.e.n. Al II-lea război mondial face multe victime în luptele dintre detașamentele române și sovietice pe de o parte
Comuna Ilieni, Covasna () [Corola-website/Science/310386_a_311715]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt reformați (57,83%), dar există și minorități de romano-catolici (22,62%), ortodocși (12,35%) și unitarieni (2,93%). Pentru 2,73% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor aparținătoare comunei Ozun au descoperit materiale ce dovedesc urmele unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Bicfalău s-au găsit mai multe materiale printre care, o mărgea
Comuna Ozun, Covasna () [Corola-website/Science/310388_a_311717]
-
aflate la 100 m de castru. Stampilele de pe cărămizi aflate în castru și la terme aparțin unităților militare COH(ors) HIS(panorum) și COH(ors) I BRAC(araugustanorum). În anul 1950 un colectiv condus de M. Macrea au efectuat noi săpături. Pe terasa largă numită "Cetatea Lupului", s-au descoperit la suprafață pe o întindere de 2-3 hectare fragmente de cărămizi, țigle și ceramică, indicând locul așezării civile (vicus canabae) aflate în apropierea castrului. G. Popa Lisseanu, O.G. Lecca, A
Comuna Brețcu, Covasna () [Corola-website/Science/310383_a_311712]
-
1,07%). Pentru 0,6% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (85,32%), cu o minoritate de reformați (12,57%). Pentru 0,6% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Săpăturile arheologice făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor ce aparțin actualei comune Turia aduc dovezi ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Alungeni, în locul numit "Piatra" s-a descoperit o așezare neolitică, lîngă pădurea
Comuna Turia, Covasna () [Corola-website/Science/310389_a_311718]
-
premonstratens și preluat după declinul ordinului [...], așezământul de pe lângă capela Sf. Ecaterina din Brașov a fost fondat foarte probabil în prima perioadă de existență a orașului Corona, în paralel cu înființarea localității de către coloniștii germani catolici”." Până la descoperirea capelei pe calea săpăturilor arheologice, aceasta fusese situată cu aproximație în sudul Bisericii Negre, fiind luată în considerare și vechea denumire a străzii Paul Richter („Katharinen Hoff”). Aceasta a fost considerată ca limită vestică a așezării. În 1976 au fost efectuate niște lucrări de
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]
-
în stil gotic târziu între 1383 și 1477, capelele Corporis Christi, capela Sf. Laurențiu și a Tuturor Sfinților, conventul dominican Sf. Petru și Pavel, și mănăstirea de călugărițe clarise, grupată în jurul bisericii Sf. Ioan. Arhitectura capelei a fost stabilită în urma săpăturilor arheologice din 1976, precum și a altora, de dată mai recentă (2003-2004). Construcția realizată din piatră nefasonată legată cu mortark are un plan dreptunghiular (lățime: 7,5 m în interior și 10 m în exterior), prezentând o absidă pentagonală și contraforți
Capela Sfânta Ecaterina din Brașov () [Corola-website/Science/310430_a_311759]