4,482 matches
-
de viață trăită În barcă. D’aia m-a și luat pe mine În armată la Infanteria Marină sau Marina Călăreață, cum Îi ziceam. Da’ și până să mă ia În armată am umblat mai mult dăcât trebuia, că mă săturasem de pește, de stuf și de apa aia care-ți Îngheață sângele-n vine. Mergeam câte doi kilometri prin stuf până ajungeam la apă mare să prind pește și, ce aveam?, șase ani! Și prindeam peștele cu mâna și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
dovadă că era chiar așa era floarea galbenă pe care omul și-o pusese la bereta lui de infanterist marin, o țintă perfectă pentru orice trăgător. Din când În când ridica ochii spre cer și zicea; „Doamne, doamne, m-am săturat de pește“ și nimeni nu Înțelegea ce vrea să spună cu asta. Avea un fel de surâs fericit, dacă nu cumva era un rictus datorat nervilor lui zdruncinați, și acest surâs și-l păstrase și În ziua În care un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
cu o trădare neînchipuită! Prețul ar fi fost prea mare. I-am auzit vaietul înfundat, întretăiat c-un suspin scârțâit: - Acum poți să pleci, mi-ajunge ! Mi-am potolit foamea și setea de tine! Acum poți să pleci! M-am săturat pentru o clipă, un milenium, o viață. Pleacă repede și nu privi în urma ta, nu o să vezi pe nimeni! Sunt cu tine întotdeauna și așa voi rămâne! Vocea ei nu mai era a ei! Ne-a venit rău, am plâns
V?rsta prescris? by Aurel Avram Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83733_a_85058]
-
se jura că numai din dragoste pentru mine făcuse aceasta. În scurt timp am ajuns la această insulă, ea a făcut totul pentru a mă împăca cu soarta mea și pentru ca viața să-mi fie plăcută aici. Dar curând Alcina, săturându-se de cucerirea ei, a devenit indiferentă, apoi s-a plictisit de mine și în cele din urmă, pentru ca să nu mă mai vadă în calea ei, mi-a dat această formă, așa cum făcuse cu alți ibiți de ai ei, înaintea
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
O, cât de tristă, cât de tristă ești, Tu, floare pensulată cu uleiuri Ce pari căzută din vecii cerești Să-ntruchipezi durerii, noi temeiuri; Nu-mi satur ochii, prinși de oglindiri Ce mi te torn în suflet cu încetul, Alint păgân, pentru atâtea firi Înțepător și acru, ca oțetul... Culorile, nu ele te-au născut, E-o altă tain-a viețuirii tale, Dintr-un amor, rămas necunoscut
FLOARE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83796_a_85121]
-
el. Vorbea cu afecțiune de contracte și comerț, de anii săi de lacrosse din școala pregătitoare și de escapadele de weekend la Hamptons și Palm Beach. Era ca un experiment sociologic - o creatură nu-foarte-inedită, dar ciudată - și nu mă puteam sătura de el. Desigur, totul era sortit eșecului de la Început - familia sa era un reper constant În lumea bună; părinții mei fuseseră la un moment dat pe lista FBI-ului cu agitatori periculoși, din cauza activităților de protest. Dar În combinație cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
spate. —Mamă, arăți beton, spuse ea, punându-și mâna pe șoldul meu și examinându-mi ținuta din cap până-n picioare. Unde ai găsit asemenea țoale? Am râs, Încântată că observase. Lucram la Kelly & Company abia de o lună, dar mă săturasem să arăt mai tot timpul gătită de Înmormântare. Mi-am aruncat costumele șterse În fundul dulapului, am rupt câteva pagini din Lucky și Glamour și am dat fuga la Barney’s. Când am ajuns În fața casei, am calculat În minte câți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
mult decât lăsa să se vadă. Kelly se descotorosise de toate scuzele mele legate de cronica online, jurând că asocierea mea cu Philip Weston era ceva bun și că nu făcuse decât să crească cota firmei, dar poate că se săturase de atacuri. Ceea ce ar fi Însemnat că suntem deja două sătule. —Bette, am ceva să-ți spun, spuse Kelly Încet. Scoase Încă o sticlă de plastic, de un litru, de Cola dietetică din frigiderul ei de sub birou. Mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
ai umbla pur și simplu aiurea pentru serviciu În fiecare seară, dar acum, că există un iubit În peisaj... Noile relații trebuie răsfățate, iar Începutul e momentul ideal! O, cât de bine Îmi amintesc Începutul! Pur și simplu nu te saturi de celălalt. Fiecare clipă de despărțire e ca o tortură. Ceea ce durează cam doi ani, desigur, după care lucrurile se Întorc la o sută optzeci de grade și Încerci să te lupți pentru fiecare clipă de singurătate. Dar ai destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
coarnele plugului se găsește și câte unul cu un car de minte... ― Sergentul de serviciu a spus foarte frumos un adevăr crud, fiindcă bubuitul tunului seamănă doar moarte!... Spune, cum s-au petrecut lucrurile mai departe? ― După ce sergentul s-a săturat de râs, a alergat la ofițerul de serviciu. Nu știam cine poate să fie și am așteptat cu inima în gât. ― Cum adică cu inima în gât? ― Îmi era frică. ― De ce? ― Păiii... - a încercat Dumitru să lungească vorba, fiindcă nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
am deshămat caii de la tun, am plecat cu ei să-i omenesc. Era unde. Pădure întinsă, cu pășune, și simțeam eu că pe aproape trebuie să curgă și un pârâu ceva. Nu m-am înșelat. Au păscut până s-au săturat. Între timp, însă, a început să tune și să trăsnească. Cu toate că sunt învățați cu bubuitul tunurilor, tresăreau la fiecare tunet, dar când trăsnea săreau ca arși. Atunci am legat dârlogii unul de altul și îi țineam,să n-o ia
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la casă pustie, aș aduce eu ceva, da’ nu știu dacă v-a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am săturat cât am fost concentrați, poți să aduci și copite de cal, că le primim - a răspuns Todiriță. ― Da’ ce gândeai să ne dai, jupâne? - a întrebat Dumitru. ― Eiii... Niște pastramă de oaie... ― Păi, asta ar cam semăna cu întrebarea ceea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
toți, Cy. Nu sunt siguri dacă ești nebun sau nu. Vandrich zâmbi. Se foi pe scaun, împingând o coapsă înspre Danny. Crezi că vreau să le trag clapa? — Știu sigur. Și mai știu că judecătorii de la tribunalul civil s-au săturat să vadă mereu aceleași fețe la fiecare trei luni și și-au făcut obiceiul de a-i deferi instanțelor pentru recidiviști, ca să obțină condamnări penale în închisori serioase. La San Quentin. Acolo nu te mai întreabă nimeni dacă te interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pungași isteți cum nu se mai aflau alții în acea vreme. Și, într-a bună zi, trezindu-se ei că nu mai au de nici unele, se gândiră cum ar face rost de un prânz, nu îmbelșugat, dar care să-i sature, până când vor găsi mijlocul să păcălească pe cineva în așa fel, ca să se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată. Căpetenia lor, care, cum era și firesc, îi întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
crap și, ca să meargă mai bine și să nu-i fie urât numai cu untdelemnul, îl udară din belșug cu vin rubiniu. Ei, dar și masa aceasta nu putea să dureze cât un praznic! Când crezură pungașii că s-au săturat mai ales de băutură, și că e vremea potrivită, se hotărâră să plece și chemară pe hangiu să le facă socoteala. Cum se brodi, nu știu, se vede spre și mai marele noroc al cinstiților mușterii, că hangiul avea treabă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
judeci mai bine, înainte de a răspunde! Bafta lui Simulescu s-a oprit aci. Și-a întors spre mine o figură plouată și plină de reproș: iar eu i-am spus printre dinți: ― Băiatule, fă-te sănătos urgent, că ne-am săturat de chiulurile și fițele tale, ca de mere acre! A-nțărcat bălaia! Și i-a prins bine, că Simulescu, de frică să nu-i mai suflăm cine știe ce trăsnăi, care să-l facă de râs și la alte materii, s-a apucat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
la fiece mișcare sau strâns simplu în cozi împletite cu multă artă și legate cu funde bogate de mătase, asortate la culoarea rochiei. Ne făceam de lucru mereu la cortină, ca să mai privim o dată... și încă o dată... Nu ne mai săturam de aceste minunate podoabe vii ale sălii noastre, care întreceau in frumusețe și gingășie ghirlandele de flori ce străjuiau balcoanele. ― Le vedeți, mă, cum au venit îmbrăcate și coafate? spuse Stroe cu năduf. Ei, ce figură o să facem noi... și
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
proaspete ca primăvara însăși; mergeau cu pași săltați; sânii învolți și obraznici le tremurau ritmic; surâsuri dulci înfloreau pe buzele lor roșii de sănătate, dezvelind dinții curați și albi ca porumbul crud. Nu mai aveam astâmpăr, nu mai puteam! Mă săturasem de rolul de "confident" și de "versificator"! Voiam să am și eu tainele mele de dragoste, pe care să le încredințez cuiva; mi-ar fi fost drag să fac versuri unei iubite care să fie a mea! Și-atunci am
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
un profesor excepțional, de clasă mare, de talia Barosanului. Obișnuia să ne dicteze planul lecției pe care o făcea. Apoi începea să ne vorbească după planul stabilit și vorbea așa de frumos, așa de interesant, încît nu te-ai fi săturat să-l asculți o zi întreagă. Ne captiva pe toți cu darul lui de meșter neîntrecut în a ne înfățișa Istoria. Avea, însă, omul un păcat: îți pretindea să știi ce-ți explicase și, dacă nu știai, nu se supăra
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Ak Koynlu. Nimeni n-a semnalat nimic. Doar goana mongolilor spre Samarkand. - Nici un negustor nu avea semnalmentele celui căutat, spuse alt luptător. Nici măcar pe aproape. Nimeni cu acea Îmbrăcăminte chineză, nimeni cu ochi albaștri, nimeni cu doi cai. - M-am săturat de cuvântul „nimeni”, spuse Moussa, gânditor. Parcă omul nostru ar fi devenit invizibil. Nu mai există. N-am găsit decât negustori bătrâni sau Între două vârste, câțiva cerșetori, un orb, un olog, un negustor de cai burtos și scund, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe Nory. - Ca și cum n-ar fi destule dosuri în Cetatea ta vie! Să mai căutăm altele în suflet! . . . întreabă-mă pe mine prin ce hudiți cutreier cu îndeletnicirile mele pentru "Asistența femeii". Să te Jj? odată pe-acolo, te-ai sătura! Prin ochii lui Mini treceau atunci priviri care, desigur după ideile ei, ar fi proiectat, la examenul unor instrumente viitoare, fășii ele uliți, colțuri, alei, popasuri, un film de peisagii fragmentate, la lumini și anotimpuri felurite, dar toate învăluite în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
zilnic, dusă și adusă cu mare pompă de Doru, fiindcă era fricoasă, plină de mofturi. Uneori rămânea câteva zile în șir la Prundeni, după care descoperea că are o mulțime de treburi acasă. De fapt, era nostalgia capitalei. După ce se sătura de Lipscani și de Calea Victoriei, se întorcea iar la moșie. Caracterul ei convenea Lenorei; era vorbăreață și de bună dispoziție permanentă, lingușitoare din fire, tocmai pe placul bolnavei. In schimb, leneșă, cochetă, nu aducea nici un ajutor gospodăriei, dimpotrivă, complica lucrurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
Trăia acum permanent din aranjamente pe a căror gravitate nu o simțea, înlesnite fiind de Drăgănescu. Slăbirea autorităței în interiorul casei și dezagregarea treburilor în afară era situația actuală. Lina, de-a lungul drumului, stăruia în recapitularea acelor împrejurări. Nu se sătura făcând elogiul Elizei. Nici nu s-ar fi așteptat să fie așa de săritoare, să-și lase partidele de cărți și plimbările ei nelipsite. Cu Lenora era de o răbdare si de o voioșie fără de seamăn. Ea însăși, Lina, nu
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de cunoștința slavei Domnului, ca fundul mării de apele care-l acoperă. 15. Vai de cel ce dă aproapelui său să bea, vai de tine care îi torni băutură spumoasă și-l amețești ca să-i vezi goliciunea! 16. Te vei sătura de rușine în loc de slavă; bea și tu, și dezvelește-te! Îți va veni și ție rîndul să iei paharul din dreapta Domnului, și va veni rușinea peste slava ta. 17. Căci silniciile făcute împotriva Libanului vor cade asupra ta, și pustiirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
muntelui, uscându-i gâtul, acoperindu-i îmbrăcămintea și porii tenului trandafiriu, de englez. Numele călărețului este Ronald Forrester și praful este specialitatea sa. Sau, mai precis, specialitatea sa este lupta cu colbul. În clubul europenilor de la Simla, nu se mai săturau să-i tot zică „Forrester, pădurarul“. O dată sau de două ori, încercase să le explice și subordonaților săi indieni jocul de cuvinte, dar aceștia nu-l înțelegeau. Crezuseră că numele lui vine de la munca pe care o face. Sahib Forrester
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]