3,827 matches
-
auriu și fierbinte al mării ploaia curge deasă, măruntă și caldă ceru-i albastru ca o petală de miozot ploi vesele și calde cireșe roșii ca focul dulciamărui miresme calde de cimbrișor și ceară lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor cerul albastru se apleacă spre dumbravă iarba coaptă strălucește și se clatină în vânt umbra pare verde și de flori embălsămită aerul e-neclintire și devine arzător vara - stăpână ce împarte veselie și culoare TOAMNA - expresii frumoase a sosit în
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
pedepsi. Scufundându-i vasele și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și înecându-i pescarii, vidra îl obligă de fapt pe Antofiță să treacă prin abluțiunea inițiatică: el este înghițit de apele începutului și iese din ele chiar în insula de unde s-a ivit creația - „D-o salcie că năzărea,/ O salcie cu mustăți pe apă,/ Pe Vidros mi-e cocoșată”. Mutilarea rituală are loc chiar sub acest axis mundi, stâlpul nelipsit din inițierile tribale fiind figurat aici de un arbore feminin, ca și monstrul înghițitormarea. Pocnindu-l cu coada peste ochi
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Oglinda fermecată (AT 709). Frumusețea ei excepțională constituie pretextul pentru mutilarea inițiatică (marcarea definitivă a ființei). Cu ochii scoși, fata este aruncată de mama ei de pe un povârniș într-un torent și reușește să se salveze prinzându-se de o salcie. „Contactul cu apa comportă totdeauna o regenerare: pe de o parte, pentru că disoluția este urmată de o «nouă naștere», pe de altă parte, pentru că imersiunea fertilizează și amplifică potențialul vieții”. Dezagregarea identității consumate a copilăriei este, în acest basm, figurată
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin căderea în adâncuri (imagine a coborârii în infern), apoi prin „înghițirea” de către apele fierbând de energie, similare cu cele ale genezei. Renașterea care augmentează potențialul vital este în mod fundamental mijlocită de un arbore considerat sacru în mentalul românesc: salcia. Botezul încheie și desăvârșește procesul inițiatic prin capacitatea lui de a anula formele superficiale de existență și de a recrea viața. În basmul Pomu raiului, puiu cântător, bobul mărgăritar, cules în Fărcașele, Olt, protagonista (mezina ce promite să-i nască
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pe nisip, București, 1963; H. Chr. Andersen, Crăiasa zăpezii, București, 1965 (în colaborare cu Al. A. Philippide), Basme, București, 1986 (în colaborare cu Al. A. Philippide); H. Heine, Poezii, București, 1965; J. Roth, Marșul lui Radetzky, București, 1966; Gertrud Gregor, Sălcii, București, 1967; Nuvela romantică germană, I-II, pref. Ion Biberi, București, 1968 (în colaborare); Proza austriacă modernă, I-II, București, 1968 (în colaborare); E.T.A. Hoffmann, Elixirele diavolului, București, 1970; P. J. Bulhardt, Clipe și locuri, București, 1972; L. Feuchtwanger
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286135_a_287464]
-
v-aducă euroi“. Pentru firi mai sensibile, oferta e abundentă: „Să ți fie viața pufoasă ca un cozonac, fără griji ca a unui miel, colorată ca un ou de Paști și luminoasă ca Ziua Învierii!“ Sau „E-n somn de sălcii un vis de răstignire (?!), e plâns de miei și plaiuri cu verdeațăă“ (probabil o referință codificată la friptură și salată). Avem și zglobii încercări de „romgleză“: „Mi-am făcut Wishlist-ul de Paște. Te vreau pe tine“ (după care se cere
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
e frică să umblu seara pe stradă, iar tu locuiești în direcția opusă. — Dar vreau să te conduc. Sunt prea agitat ca să pot dormi dacă mă duc direct acasă. Am trecut podul vechi și am luat-o amândoi spre sud. Sălciile de pe malul râului se legănau în bătaia brizei reci de primăvară. Lumina lunii cădea vertical, făcând să sclipească pietrele de pavaj de la picioarele noastre. Aerul era umed și atmosfera părea apăsătoare. Părul ei era prins într-o coadă pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
absurdă. Trebuia să ajung aici. De aceea mi-am pierdut memoria și umbra. Probabil că o să-mi pierd și sufletul. Râul susura la picioarele mele. Era un susur plăcut. În mijlocul lui se înălța un banc de nisip pe care creșteau sălcii. Se unduiau frumos în bătaia vântului. Apa era limpede precum cristalul și se vedeau peștișori printre pietre. Mi-a prins bine că am stat o vreme acolo pentru că am reușit să mă mai liniștesc. Bancul de nisip era legat de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
era limpede precum cristalul și se vedeau peștișori printre pietre. Mi-a prins bine că am stat o vreme acolo pentru că am reușit să mă mai liniștesc. Bancul de nisip era legat de pod prin câteva trepte din piatră. Sub sălcii, o bancă. Prin preajmă se odihneau câteva animale. Am mai coborât și altădată până la bancul de nisip ca să le dau firimituri de pâine animalelor. Aveam întotdeauna prin buzunare. La început au ezitat, dar acum îmi mănâncă din palmă. Doar cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
Lăsasem în urmă pădurea ce se legăna și ea pe aripile vântului. Nu-mi amintesc cât timp mi-a luat ca să ajung la bibliotecă. Îmi stăruie în minte doar drumul interminabil pe care l-am parcurs de-a lungul râului. Sălciile se plecau, pe întuneric, în bătaia vântului care mă biciuia. Drumul nu se mai termina. M-a așezat în fața sobei și mi-a pus mâna pe frunte. Era îngrozitor de rece și aveam impresia că din pricina ei mi s-au făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
nou. După ce-am trecut de ultimele case de la capătul de sud al podului, am văzut doar câmp pe partea dreaptă și drumul nu mai era pietruit. Printre brazde se zăreau fâșii de zăpadă înghețată. Pe partea stângă se înșiruiau sălcii plecate peste râu. Păsărelele încercau să-și găsească un echilibru pe crengile acestora, dar văzând că nu reușesc, zburau resemnate spre alți copaci. Lumina soarelui era palidă. Am ridicat de câteva ori privirile spre cer încercând să absorb cu totul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
aripile vântului ca niște păsărele, capabil să vadă până departe. S-a cuibărit chiar în această armonică. Aveam impresia că vâjâitul vântului din afara clădirii ajungea până la urechile mele. Vântul iernii dansează pe străzile orașului, învăluind turnul cel înalt, unduind crengile sălciilor de-a lungul râului, făcând să tremure crengile copacilor din pădure, măturând în calea lui iarba de pe câmp, făcând să răsune stâlpii de telegraf din cartierul fabricilor, lovindu-se de Poartă. Animalele au înghețat de frig. Oamenii se cuibăresc prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
lui iarba de pe câmp, făcând să răsune stâlpii de telegraf din cartierul fabricilor, lovindu-se de Poartă. Animalele au înghețat de frig. Oamenii se cuibăresc prin casele lor. Am închis ochii și am încercat să-mi amintesc câte ceva din Oraș: sălciile de lângă bancul de nisip, turnul de lângă Zidul de vest, centrala electrică din pădure, bătrânii stând la soare în fața blocului, animalele chircite, încercând să bea apă din copcile râului, firele de iarbă crescute printre dalele de piatră ale treptelor. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
deputat, str. Regală (Hotel Union); Ioanidè, horticultor, str. Polonă, 104; Ioanițiu (frații), librari, str. șelari, 18-20; Ionescu, Dem. [Tache], avocat, deputat, str. știrbei-Vodă, 14; Ionescu, N., deputat, str. Academiei, 41; Ionescu, Th., profesor, str. Poetului, 32; Ispirescu, P., tipograf, str. Sălciilor, 17; Isvoranu, C., rentier, Calea Grivița, 34; Isvoranu, G., proprietar, Calea Călărași (colț cu str. Sf. Vineri); Isvoranu, I., funcționar, str. Silfidelor, 4; Kalinderu, L., președinte al Consiliului de administrație al Căilor Ferate Române, administrator al Domeniilor Coroanei, str. Renașterii, 2; Kalinderu
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Cărarea mea și-a tuturor E tot nimic. Adriana. Cântecul care urmează, Șatra, l-am învățat de la o colegă tare drăguță, Veronica, prin anii 1942. În anul 1947 eram la niște cursuri la Oradea și pe podul Crișului, sub niște sălcii pletoase până la apă, s-a dat un festival cu muzică și dans. Cine cânta pe podul Crișului acest cântec? Eu cu o colegă de-a mea Dorina care a murit la vârsta de 24 de ani, nu-mi amintesc de ce
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
acest cântec? Eu cu o colegă de-a mea Dorina care a murit la vârsta de 24 de ani, nu-mi amintesc de ce boală, dar a fost mare jale, iar la festival a fost tare frumos, o iarbă verde-covor, iar sălciile și cântecele noastre îți dădeau viață. Mai întoarce Doamne roata!: Șatra Hai, șatră iar la drum Alt popas de-acum, haideți copii, Hai, ia-ți vioara ta, ea te va urma Oriunde-ai fi, și spune-i lumii toată durerea
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
au găsit Într-un grajd bine-încălzit Maica îi cânta și-l legăna Că nici scutece n-avea. Craii i s-au închinat Și pe alt drum au plecat Cu maica și cu Iisus Lui Irod nimic n-au spus. Pe sub sălcii se-ascundeau Să nu-i vadă nimeni Pe maica o apărau Pe Iisus îl mângâiau. Eu pentru voi, voi muri Eu pentru voi muri Pe cruce stau răstignit Și singur mă jertfii De nimenea silit. V-am dat din viață
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
verde, ca din „O mie și una de nopți”. Covorul fermecat însă nu zbura, nu se mișca din loc, ci se topea de frica soarelui. În amonte de sat, lunca poartă pe brațele sale desfăcute o pădure de plopi și sălcii pletoase, cu frunze tremurătoare, printre care se află și falnici peri sălbatici, iar pe sub coroanele lor înalte , ca niște chioșcuri cu dulciuri care stârnesc mai ales pofta copiilor, se află poroambe, gheorghine, măcieși și rugi de mure. Pământul de sub vegetația
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sare mai departe”. În acest concurs, fiul meu, a luat elan mai mare ca să-și înteacă verișorii dar, sub efortul lui, cuptorul bunicii s-a năruit. Sâmbăta, mămica ne spăla, ne făcea baie în „albia” mare, făcută din lemn de salcie, ne „lăia” pe cap, ne schimba rufele „negre” adică murdare. Vara umblam desculți, și era mult praf. Seara, la spălatul picioarelor, mămica ne cerea să stăm ca să se zvânte apa de pe picioare, nu ne da ștergar, ne spunea că dacă
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Rusca, făcând parte din comuna Șchiopeni (astăzi, în com. Pădureni). La cel de-al doilea se referă uricul lui Ștefan cel Mare din 1495. Denumirea satului provine, probabil, de la paharnicul Leoa (Leva), care avea doi frați, Șteful și Gherasim. Lohan. „Salcie” sau „locul hanului”, zonă unde se exploata silitra din acel deal, rezultând lohanul. Movila Răbâia este una dintre cele mai însemnate movile din fostul județ Fălciu, important punct de observație militară, în timpul invaziilor (la sud de Fălciu, în fostul ocol
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
celor meșteșugărești. În județul Fălciu, se cultivau: grâu, porumb, secară, orz, ovăz, cânepă, in, cartofi, fasole, mazăre. Arborii din pădurile județului asigurau populației lemne pentru foc și construcții: fagul, carpenul, frasinul, stejarul, teiul, dudul, alunul, cornul, giugastrul, paltinul, răchita sau salcia, ulmul etc; pomii fructiferi erau în număr mare și de diferite soiuri. În județ se folosea piatra pentru construcții, pentru șosele și pentru var. Alte produse erau mătasea, ceara, mierea, păsări, ouă, brânzeturi și unt, vânat, specii de vegetale medicamentoase
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Toate astea se întîmplau pe strada Armata Poporului, numărul 76. Zisă și strada Militară. Pe Rîpă, așa se numea cartierul, unul rău famat, chiar pe malul Dunării. Faleza și Dunărea erau, ambele, jucăria mea de fiecare zi. Ciorpacele. Peștii. Pescarii. Sălciile. Galațiul. Unul dintre copacii providențiali ai copilăriei mele a fost un arțar. Unul bătrîn, gros, din fața pivniței "înfricoșătoare" despre care am și mai vorbit. În aceeași circumferință cu el se mai aflau și un cais, și un vișin, și un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
vă rog, un poem la care țineți mult... Haide să-l recitim pe acesta: Dumnezeu nu se privește-n oglinzi În ziua aceea i-am văzut: întâi, a venit Moartea. Era obosită și s-a așezat pe o bancă lângă sălciile bătrâne de pe malul Someșului. Mirosea a viermi, a târfă și a vomă. Vrăbiile se îndepărtară cu zgomot dintre ramuri. Apoi a venit, clătinându-se, un poet local. Băuse câteva țuici în cartier, se așeză țâfnos lângă ea și o privi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
îi trimise o bezea din vârful degetelor. Motea își ascunse fața în basma, tulburată ca o fată îndrăgostită. Ajungând în zonă, dădu peste locotenentul Vernea. "Vino cu mine, Aldan, o să-ți placă." Ajunseră împreună la malul estuarului unde, sub o salcie, aștepta șalupa cu motor folosită la traversare. Un soldat îi ajută să urce la bord. Vernea îi făcu semn că nu are nevoie de el și luă cârma. Insula, plasată în mijlocul estuarului, nu mai era de altfel o insulă. De
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]