2,877 matches
-
o dată te bobîrțesc. 118 DANIEL BĂNULESCU Scufundîndu-mă, ca o monedă de 5 bani, într-unul din bazinele de decantare, în care doar cu câteva ore înainte dădusem ordine să fie deversate câteva tone de mâzgă reactivă. Aceasta a și fost salteaua mea anorganică și șansa mea... Am stat scufundat, circa patru minute, în precipitatul mocirlos și, când am fost extras dintre danturile șicanelor, eram ca un cârnat, conținând o mixtură de detritus, pulbere de reactiv și silicagel, de la gingie până în rinichi
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
poreclit, de gura spurcată a hoților bucureșteni, Gărgăriță. Dintr-un început, Gărgăriță nu-l băgă în seamă pe Ulpiu. Și nici Galopenția nu înregistră că ar exista vreun Gărgăriță. Haleau cât haleau, își împărțeau cu rândul haznaua, frecau fiecare gamela, salteaua și pătura lui și câte o toană, dovadă că nu erau tocmai zgâlțâite mințile din capul lor. Gărgăriță se întindea, după masa de seară, direct pe jos, își aprindea o țigară și o savura așternut pe răcoarea cimentului, până ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
din picioare, în mijlocul patului. Ca de fiecare dată, bărbatul dormise acolo până a doua zi de dimineață. Cuvertura din blană artificială era căzută pe jos, iar pilota stătea prăbușită deasupra, ca un morman șifonat de material. Cearceaful se strânsese pe saltea, lăsând să se vadă o pată veche de sânge. Cui îi aparținuse sângele respectiv rămânea un mister. Strâmbând din nas, Susan s-a apucat să facă patul. Știa că ar fi trebuit să schimbe așternuturile, dar, sincer vorbind, nu avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
e tot învățătoare. Da? Jade s-a întors către Deborah și i-a zâmbit larg. Jade era o negresă splendidă, cu un trup statuar și un păr mătăsos, numai bucle, care-i fluturau pe creștet ca niște arcuri sărite din saltea. În mod neobișnuit pentru o persoană de origine afro-caraibiană, Jade avea ochii de un verde pal - culoare care avea un efect năucitor pe fundalul pielii ciocolatii. În facultate, Jade și Julia fuseseră cele mai bune prietene: formau un cuplu fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
încremenit pentru totdeauna în stadiul de năpârlire), aplecându-se asupra lui când făcu acest gest, apoi plecă. Deci acesta era locul în care începea o viață nouă, se gândi Vultur-în-Zbor în timp ce se îmbăia. O noapte în cearșafuri scumpe, pe o saltea din puf. Trebuia să facă treaba să meargă. Ceva tot mergea mai bine: cei din familia Gribb erau mult mai înstăriți decât ultimii săi binefăcători, Virgil Jones și Dolores O’Toole. Apa din baie se făcu neagră. Probabil că fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
masivul șifonier, patul e o piesă veche, primită de la părinți. Bâjbâi după bărdița mea de tranșat carnea (o țin tot timpul după ușă... În caz că...). Realizez că aici am nevoie de artileria grea. Îndepărtez ușor, cu mare grijă pledurile și Înlătur salteaua groasă, din care Încep să curgă tot felul de ațișoare. Rămâne scheletul de lemn, vulnerabil În toată goliciunea lui, cu rândurile de scânduri albe, ca niște coaste uriașe. Mă-ncearcă un fel de compasiune, dar apoi mi se face rușine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
acea intimitate plăcută pe care și-ar fi dorit-o oricine s-ar fi aflat În compania unei femei frumoase și... apetisante. Nu insist asupra mobilierului. Țin doar să vă spun că patul era din lemn masiv, imens, cu o saltea foarte groasă, acoperită cu lenjerie de mătase Înflorată. M-am dezbrăcat În câteva clipe și am fost În așternut. Lola mă privea languros, strivind mereu Între pleoape luminița aceea vie, care i se zbătea nestatornic În ochi. A atins ușor
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
EMF a cumpărat de curând o cantitate considerabilă de acțiuni japoneze Toki Rubber În numele fondului lui Abelhammer. Iar acum se dovedește că geniul care a Încheiat afacerea nu a observat că Toki Rubber deținea o mică societate americană care produce saltele pentru pătuțuri de copii. Aceleași saltele care au fost retrase de pe piața americană după ce oamenii de știință au dovedit că ar provoca sindromul morții subite a sugarilor. Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cantitate considerabilă de acțiuni japoneze Toki Rubber În numele fondului lui Abelhammer. Iar acum se dovedește că geniul care a Încheiat afacerea nu a observat că Toki Rubber deținea o mică societate americană care produce saltele pentru pătuțuri de copii. Aceleași saltele care au fost retrase de pe piața americană după ce oamenii de știință au dovedit că ar provoca sindromul morții subite a sugarilor. Căcat! Abelhammer zice că ieri, la deschiderea pieței din Tokyo, prețul acțiunilor a scăzut cu 15%. Crater. Simt un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
că e Rod Task. Înainte de a răspunde, ca măsură de precauție, țin telefonul departe de ureche. —OK, poți să-mi explici cum de-am cumpărat un purcoi de acțiuni la un jeg de firmă japoneză care face niște căcaturi de saltele care, căcat, au omorât copii? Grijania mă-sii, Katie. Mă mai auzi? Îi spun lui Rod că mi-aș dori să-l aud, dar din păcate conexiunea e din ce În ce mai proastă și trenul tocmai intră Într-un tunel. Apăs pe „anulează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
al Europei cu trenul și Într-o noapte am ajuns Într-un hotel mic din München unde ne-am prăbușit isterici pe pat. Părea un pat dublu, dar când am tras cuvertura s-a dovedit a fi compus din două saltele separate și unite printr-o șipcă de lemn din cauza căreia Întâlnitul la mijloc devenea mai mult un efort decât ceva inevitabil. Totul părea atât de pătruns de spiritul teuton. „Tu o să fii Germania de Est și eu o să fiu Germania
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
duc eu cu mașina pînă la casa Hollinger. SÎnt sigur că vreți s-o vedeți. Să știți totuși că va fi greu să vă țineți firea. Hennessy mă așteptă să fac un ultim tur al apartamentului. În dormitorul lui Frank, salteaua era sprijinită de perete, despicată la cusături de investigatorii poliției care căutaseră o dovadă cît de mică În sprijinul mărturisirii lui. Costume, cămăși și echipament sportiv zăceau Împrăștiate pe toată podeaua, iar un șal de dantelă care Îi aparținuse mamei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Angeles? — Cu mulți ani În urmă, confirmă Cabrera. Era mult mai bătrîn cînd a venit În Estrella de Mar. Aici era dormitorul lui. Menajera spunea că a dormit vreo oră Înainte de cină. — Ce sfîrșit..., am rostit, privind lung la arcurile saltelei, care arătau ca spiralele unui gigantic grătar electric. Sper măcar să nu se fi trezit săracul om. — De fapt, domnul Hollinger nu era În patul lui, spuse Cabrera și arătă către baie. Se refugiase În jacuzzi, probabil ca să scape de flăcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de puternică, Încît fata n-a mai avut sorți de scăpare. De vreme ce sistemul de aer condiționat furniza aer rece, toate ferestrele erau bine Închise. Echipa de criminaliști dezasamblase patul, probabil pentru a separa rămășițele carbonizate ale nepoatei de bucățile de saltea. — Unde au găsit-o? am Întrebat. Era Întinsă pe pat? — Nu - și ea tot În baie a murit. Deși nu În jacuzzi. Era așezată pe closet - o postură macabră, semăna cu GÎnditorul lui Rodin. Am simțit În braț fiorul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să fiu etică. Totuși, e o idee... Am Împins mai Încolo valiza lui Frank și m-am așezat lîngă ea. Paula stătea În fața mea, cu mîinile pe umerii mei, uitîndu-se cum Îi descheiam nasturii hainei. Am simțit cum se lasă salteaua sub greutatea mea și mi l-am imaginat pe Frank dezbrăcînd-o pe doctorița asta tînără și frumoasă și vîrÎndu-și mîinile Între coapsele ei, unde erau mîinile mele acum. Părerea de rău pe care o simțeam pentru faptul că profitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la Sanger? l-am Întrebat plin de grijă. Ai putea să te muți aici. Mi-ar plăcea, da’ de ce să fiu siropos? Închise jurnalul și Îl Împinse deoparte. Lipit de perete era un pat Îngust de serviciu, dezgolit pînă la saltea. Crawford se Întinse pe el, aproape depășind cu umerii săi largi lățimea tăbliei. — Nu prea confortabil, dar cel puțin n-au făcut sex aici. Și deci, Charles, credeai că am de gînd să dau foc la casă? — Mi-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
tăcute și cuminți și la piscina lor cu apă filtrată, ca o prințesă În turnul ei căutînd o cămașă pe care s-o Îmbrace, ca o prizonieră a bunelor intenții ale profesiei medicale. Adevărata ei casă era vizuina drogaților, și salteaua pătată de puroi, tărîmul fără de speranță al Împărtășirii acelor, În care nu se făceau niciodată judecăți morale. Pe fundalul Residenciei Costasol, cu vilele sale impecabile și comunitatea de cetățeni plini de bun-simț, ea păstra promisiunea unei lumi libere și dezrădăcinate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe stradă cînd am trecut cu valizele pe lîngă piscina sclipitoare. Așa cum promisese Elizabeth Shand, prima livrare de mobilă se făcuse deja - o canapea de piele neagră și un scaun Eames elegant, un televizor gigantic și un pat dublu, cu saltea și lenjerie. Dar interiorul vilei păstra o goliciune plăcută, iar camerele erau În continuare acele spații albe pline de promisiuni pe care le savurasem la prima vizită. După ce mi-am lăsat valizele În dormitor, m-am plimbat pe la etaj și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
să trăiască, măcar o vreme, în această mansardă a lui Godun. Abia atunci pricepea că, de fapt, erau chestii care nici nu-i trecuseră vreodată prin minte. El fugise, atâta tot. Omar Evadatul își lăsă picioarele să atârne peste muchia saltelei și durerea aceea îi gâlgâi în stomac. Se purta ca un om care duce o rană mare sub piele. Auzi cum cocoșii din cotețele lui Godun își treceau unul altuia cucurigul de dimineață și parcă se mai calmă. Zăpada făcea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
în mașini somptuoase, pe care Omar nu le recunoștea, fiindcă nu le reparase vreodată. Pablo se strădui ca întâia comemorare să fie un banchet funerar, cu avalanșe de carne și vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin pisica Eleonor, care dispăruse. Godun ajunsese parlamentar, Maradona - un angrosist al beneficiilor postume, doctorița - o proprietară de cabaline și a unui parc de divertisment
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Roșioară îi făcu semn lui Stere. Acesta se ridică și intrară în casă din nou. Soacra așeza rufele pe pat, le păturea una peste alta și ofta. Le dădu în primire mirelui. - Uite, maică: șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea de lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă, tot... Dogarul avea o față veselă de om ușurat. Adăugă și el: - Eu sânt om cinstit, ceea ce am zis, fac! Dădea, scăpa. Soacra se uita
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îngrașă, aduce sutele pe sîrmă! Bagă în cap ce-ți spun, că-mi place de tine, nu lăsa miile în tejghea! Asta-i moartea francului! Când stă, coclește, prinde rugină! Iei azi o sută din vânzare, n-o pune sub saltea, dă fuga a doua zi la piață cu ea, cumpără ceva, adu la prăvălie. Iar mai vinzi, iar mai cumperi. Marfa nu se strică niciodată dacă știi s-o conduci. Cârciumăritul e ca la moară, macină într-una și te-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
biserică... spunea, și își muia creionul pe limbă, gata să scrie. Cât vă lasă inima, că n-aveți păstor și trebuie să vă facem și dumneavoastră un lăcaș de închinăciune. Femeile, cu frica lui Dumnezeu, căutau banii pe după polițe, pe sub saltele, pe unde-i aveau ascunși. - S-a răit lumea, zicea a lui Matei. Poate ne-o vedea Sfântul și pe noi... Au dat toate, a lui Gogu, a lui Spiridon, vecinele. Funcționarul scria în registrul lui, băga piesele de alamă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oloagă. Căra la ai lui tot ce găsea, pe ce punea mâna. În zori, ostenit de nopțile pierdute, împărțea plozilor bucățile de pâine furate de la petrecere și ascunse prin buzunarele lui largi. Bacșișurile le strângea muierea și le ascundea sub saltea. Cine -lar fi văzut mîngîindu-și copiii murdari n-ar fi recunoscut în el pe veselul cântăreț care spunea la ziuă glume fără perdea. Pentru că, altfel, Dumitru era un om trist, când râdea punea mâna la gură, cu spaimă, să nu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
de treizeci de ani, cu o barbă scurtă, îngrijită, de musulman. Casa arăta ca toate celelalte de aici: o cutie rudimentară făcută din cărămizi de zgură, cu podelele acoperite cu carpete subțiri, jerpelite, cu un televizor, un aragaz și niște saltele pe care trebuia să doarmă o familie întreagă. Nu era orașul cu corturi la care se așteaptă în general vizitatorii internaționali când aud cuvintele „tabără de refugiați“. Era mai degrabă un oraș de cocioabe, o mahala. Nu existau străzi propriu-zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]