4,384 matches
-
ultimul, flexibile, altfel Berg nu ar fi putut șerpui incredibil printre rafturi și mormane de cărți, statuete, mobile vechi, aproape fără să le atingă; o anghilă, chiar și-a zis Thomas. Dacă Îl Întreba ceva vreun client, răspundea scurt; la salut, doar Înclina din cap. Vorbea mai mult cînd Îi veneau parapitecii, așa puteau fi, exagerat, socotiți Thomas și ceilalți privilegiați, pentru că Berg nu admitea să pășească oricine În academia lui. Nu era un filozof, nu avea sistem. Un gînditor. Un
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de brațul drept. Nu-l folosea aproape niciodată în zonele bine cunoscute. De acasă pornind, știa cât să meargă până la intersecție și cunoștea fiecare ușoară denivelare de teren. Zâmbea plăcut la apropierea de oameni și Marian Malciu schița câte un salut pentru fiecare. Nu i se răspundea întotdeauna. Erau puțini aceia care-l cunoșteau și îi dădeau binețe:Ziua bună, băiete! - Mulțumesc! Și dumneavoastră să vă fie la fel! răspundea el satisfăcut, afișânduși bucuria cu întreaga expresie a feței. Este interesant
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
ziare și televiziune. - Dacă aflu ceva, te țin la curent, Eugene. Ca de obicei, o mână de ajutor o vei avea din partea mea și, tot ca de obicei, știi că sunt omul cu noroc! Acum sunt pe fugă. Sunt solicitat... Salut! - ... Da, bine, Emile! Salut, să trăiești! Poate pe seară, la una mică... Ce zici? întrebă Eugen, fără să privească înapoi. Dacă ar fi urmărit cât de precipitat ieșise, și-ar fi dat seama că doctorul Emilian Grigore era deja departe
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
cu pași repezi și apăsați. Se înfuria pe măsură ce se apropia de intrare. Era hotărâtă să ia o anumită atitudine față de „acest medic cu veleități de mare șef și cavaler de modă veche”, cum îl caracteriza ea în gând. Răspundea la saluturi fără să vadă persoanele în cauză. „Hm! L-am rugat eu să mă aștepte? I-am permis eu să vină aici să mă conducă acasă? Asta este obrăznicie, pur și simplu! Cum poate profita de situația creată? Asta e bădărănie
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
având legătură directă cu secția de terapie intensivă. Aici a avut parte de tabloul specific secției. Era prea obișnuit cu acel gen de scene în care toți actorii erau într-o agitație permanentă și aveau o singură replică: salvarea vieții. - Salut, colega! Bună, fetelor! Noutăți? se adresă Eugen doctorului Gorun și celor două asistente prezente în primul salon în care intrase. - Numai noutăți nu putem avea noi aici, Eugen, răspunse doctorul Gorun zâmbind. Cinci cazuri destul de grave: cap, torace, bazin. Toate
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
trupului meu doritor”, medita ea, retrăgându-se către ușa salonului. Eugen examină indicațiile aparaturii la care era conectat Iustin și citi atent întreaga fișă de observație, după care aduse scaunul lângă patul acestuia și se așeză comod, privindu-i fruntea. „Salut, Iustine! Mă auzi? Nu, desigur că nu. Scuză-mă! Vorbeam în gând...”. Se asigură că nu mai este nimeni în încăpere și reluă dialogul, dar cu voce șoptită, suficient de tare să poată fi auzit în condiții normale. - Salut, Iustine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
fruntea. „Salut, Iustine! Mă auzi? Nu, desigur că nu. Scuză-mă! Vorbeam în gând...”. Se asigură că nu mai este nimeni în încăpere și reluă dialogul, dar cu voce șoptită, suficient de tare să poată fi auzit în condiții normale. - Salut, Iustine! Sunt eu, prietene! Știu, știu sigur că-mi recunoști vocea! Hai să vorbim... ca între bărbați! Nu-ți pierde cumpătul! Faptul că nu poți comunica e doar o problemă de timp... Răbdare, amice! Răbdare și tutun, precum zice vorba
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
singură”. Personal mi-ar fi plăcut să fiu invizibil undeva în preajma acestei mătuși iubitoare de morți, și să aud toate conversațiile sale cu ei. Pentru că tanti masek chiar vorbea cu morții, sau mai bine zis îi interpela fără nicio reținere. — salut, Guță. Ce faci, dragule ? Hai să te plivesc puțin. te-ai mai liniștit, da ? măi, dar cît ciment ți-au mai turnat... tanti masek avea alergie la buruieni, mai ales la cele care creșteau pe morminte. Considera probabil buruienile ca
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
părea lipsit de apărare în jungla vieții, natura îi oferise totuși acestui om niște coarde vocale de un calibru ieșit din comun. Paul era capabil să intre într-o sală de sport plină ochi și în plină efervescență, să spună „salut” și brusc se făcea liniște în Univers pentru o secundă sau două, cei două sute sau trei sute de oameni tăceau interlocați, iar sunetele pronunțate de Paul parcurgeau de cîteva ori spațiul în lung și în lat ricoșînd ca niște mingi de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să ridice un deget spre mine, ceea ce îmi făcu o enormă plăcere, era ca un semn de complicitate, de recunoaștere... Ca și data trecută, atmosfera începu să se destindă treptat odată cu intrarea mea. Barmanul îndrăzni chiar să îmi răspundă la salut și să mă întrebe dacă nu doream o cafea. — Da, i-am răspuns, ceea ce declanșă un fel de chicotit la una din mese. Doamna plinuță cu ochi migdalați îmi aruncă o privire recunoscătoare și începu brusc să caute ceva în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
să se grupeze împreună la doar trei sau patru mese. Fără să opună nici cea mai mică rezistență, cele opt siluete s-au ridicat și mi-au urmat sfatul imediat, iar unii dintre ei au murmurat și diverse forme de salut, de genul „mă bucur să vă cunosc”, „ce toamnă minunată”, „locuiți în cartier ?”, „pot să vă ofer o o bomboană de mentă ?”... toți avurăm o vagă bănuiala că întîlnirea noastră fusese declanșată de un vis, ne aflam de fapt acolo
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
gurii mele, în spațiile dintre dinți și dintre măsele, între gingii și membranele interne ale cavității bucale, ba chiar și în gît, undeva în cele două orificii prin care respir cu greu. Din cînd în cînd răspund la cîte un salut, zîmbesc în jurul meu, fără îndoială am un statut social important, sunt o celebritate, probabil că la un moment dat urmează să țin o conferință. Vocea mea însă se stinge după fiecare frază rostită, nu pot să spun mai mult de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
știa să le găsească în comerț. Următorul gest fu acela de a ieși cîteva minute pe balcon, pentru a trage puternic în piept aerul iodat și pentru a privi marea. Bernard mai spune o dată, în gînd, „bună ziua”. De data aceasta, salutul era adresat acelor sublime imagini din fața sa, acelor elemente devenite atît de necesare bunei funcționări a ființei sale : marea, plaja, pescărușii, norii, cețurile, bărcile cu pînze... toate îl fascinau, dar, mai ales, toate se asociau pentru a-i procura lui
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dezordine, dar o să mă ierți, nu? Noapte bună. Mâine vom sta de vorbă mai mult. Otilia spuse toate acestea repede, cu un râs grațios, dar cu siguranță în glas, mai dădu o ochire odăii și ieși, făcând lui Felix un salut cu mâna. Se auziră tropote pe scară, trântituri de ușă, și apoi totul reintră în liniște. O lampă portativă cu abajur era aprinsă pe o masă rotundă, răspândind cercuri de umbre degradate prin casă și imprimând un rotocol alb în
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Însă atât Georgeta, cât și generalul avură purtările cele mai cordiale. Georgeta îl primi cu aclamații, și generalul voi cu orice chip ca Felix să se așeze lângă el. Titi nu dădu nici un semn de supărare. Făcu el însuși un salut din mână lui Felix, cu obișnuitul aer placid și timid, părând a fi uitat cu desăvârșire incidentul. Cât despre Olimpia, ea nu făcu nici o dificultate morală, ocupată să admire multele brățări ale doamnei Iorgu, care își scotea greoi și cu
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
cuviință. Dar să știi că vechiul dumitale prieten ține la dumneata ca întotdeauna și te va primi cu brațele deschise oricând și în orice condiții. Fericirea va fi numai a mea. Pascalopol sărută mâna Otiliei și-i făcu un mic salut prietenesc cu mâna. - E simpatică nepoata dumitale, zise părintele lui Pascalopol,de treabă fată. Îmi pare foarte rău de întîmplare. - Ce nepoată? întrebă moșierul, neînțelegînd. - Domnișoara Otilia! - Da, da! se-ncurcă Pascalopol. - Dar, urmă părintele, nu-nțeleg ce fel de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
mai tânăr și cel mai în vârstă au manifestat unul față de celălalt gesturi de recunoaștere atât la nivel verbal cât și non verbal, atunci când s-au salutat și și-au zâmbit. Dacă fratele mai în vârstă ar fi răspuns la salutul celui mai tânăr încruntându-și fruntea în loc să zâmbească, ar fi făcut un gest de recunoaștere non verbal negativ la adresa lui. Sau chiar ar fi putut să facă un gest de recunoaștere non verbal și mai puternic printr-un semn de discreditare
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
negativ la adresa lui. Sau chiar ar fi putut să facă un gest de recunoaștere non verbal și mai puternic printr-un semn de discreditare făcut cu mâna. Mai departe, ar fi putut să facă un gest de recunoaștere verbală răspunzând la salutul „O zi frumoasă!” a celuilalt cu un „Of!”, sau chiar spunând „A fost până când te-am întâlnit pe tine!” Manifestarea unor astfel de gesturi de recunoaștere este atât de importantă încât orice tip de recunoaștere este mai bun decât lipsa
Secretul fericirii în viaţa consacrată : însemnări psihologice şi metodice by Giuseppe Crea () [Corola-publishinghouse/Science/101008_a_102300]
-
ale călătoriei întreprinse de Calomniator întru cutreierarea Pământului și în plimbarea ce-o avea de făcut pe el. La auzul celei de-a doua țârâituri a soneriei montate în spatele ecranului, se rosteau pripit ultimele cuvințele, se schițau cele din urmă saluturi apretate, cei liniștiți se descleștau din agitație, răsucindu-se pe călcâie. La garderob, în antreu, sub lumina purpurie a foaierelor, alesese să staționeze mai ales generația demonilor ce se împerecheaseră cu fetele oamenilor, a celor ce-și atrăseseră asupra capetelor
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nefericit, binecuvântatele membre inferioare întinse cu scripetele de tortură până la gât, trebuia... O întrebase frumos: - Cum te cheamă? Există oameni care nu se sinchisesc nici pîn' la cot de bunele maniere. Unele trăznite, de exemplu, nici măcar nu-ți răspund la salut. Băiatul îi mai insinuă un ocol și se depărtă gânditor, peste drum, către Casa Centrală a Armatei, să-și cumpere ziarul. "Ăsta nu e ziar!" hotărî Celestin și-l mototoli. Era un număr de ziar compus din nu mai puțin
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
penele lor îmbrăcate, la mironosițele de languste, numai pe stâncă de gheață servite sau la îmbîrligăturile de pe la noi, la mititei, la țepuși, muscalii, dîrdăveici sau pastrame? În câteva zile, nu toți studenții din București își modificaseră din mers formulele de salut, urlând peste tot, pentru a se identifica între ei, numele învingătorului ce știuse cu atâta talent a le topi inimile? "Ura, Galopenția!" bubuia prin parcuri. "Ura, Galopenția!" se intona pretutindeni din grădinile de vară, sălile de disecție, saloanele cu felinar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
care spune: "De fapt, dezbrăcând o femeie, nu faci decât să-i mărești foarte mult gaura de la ciorap..." Gata. 201 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care face murdărie pe-aici? Ce să zic? Eu eram. Deja nu mai puteam s-o ascund. Rușinat, am dat din cap că da. - Știam eu. Mi-a spus și mătușa... Cică: uite, la zece, stă acolo
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
funcționare țăcănite, nu izbutise să plătească, în avans, și abonamentul Radio-TV. Aduse vorba asupra unei liste cuprinzând persoane distinse și extrem de respectabile, domiciliind în Regatul Unit și cărora, o dată reântâlnite, în opinia sa, n-ar trebui să li se oprească salutul lor, al ambelor surori Stamatescu. Despături cu distincție pomelnicul. Citi, cu apretată dicție, o toropitoare serie de nume, golite parcă, într-un chip ciudat, de noblețele lor și, cu atât mai mult, neimpunîndu-se memoriei lui Pink Floyd prin ceva. - Sir
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
cunoștiințe și gust literar deveneau domeniile nobiliare pe care am căpătat dreptul să colindăm ani întregi. Dar soneria secretă de încheiere a ședințelor nouăzeciste țârâia, iar globii oculari ai Profesorului se reîncețoșau. Redevenea personajul cu care, pentru a schimba un salut, trebuia să dezvolți un asemenea sistem de strategii și ritualuri, încît tot ceea ce mai 318 DANIEL BĂNULESCU Venise momentul unui contraatac. Și pe toată durata, în "Cafenea", cât îi ascultase pe povestitorii aceia ciudați, și când, de la primele silabe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
la un lucru absent. Dcă auziți "de Gaulle" vă și apare-n fața ochilor silueta înaltă, cu pasul cumpănit și privirea ațintită-n zare. Noțiunea de "nazist" evocă o mulțime de indivizi mărșăluind în pas de paradă, ridicînd brațele în salutul hitlerist, urlînd slogane și agitînd flamuri cu cruci încîrligate, arzînd cărți ori oameni. Nu atît puterea de a demonstra, cît puterea de a arăta opune ideea de vivacitate celor mai puține percutante decît ea. Căci ea nu instruiește, ci împătimește
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]