9,763 matches
-
pentru o carieră în armată. Dar, asta fusese demult, pe vremea când viața de licean curgea fierbinte și rapidă în venele ei, acum amorțite de eșecuri. - Bună! O sărută pe obraz, ca o bună și veche cunoștință. Însoțitoarea lui, o salută și ea, amabilă. E o fată care pare mult mai mare, cu o ușoară mină aristocratică, ținându-și de braț, posesivă, partenerul. Dora zâmbește mai larg. Își aduce aminte că Marcel o vâna prin pauze, că le făcea plăcere să
REVELION de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362406_a_363735]
-
fuseseră închiși cei care urmau a fi supuși procedurilor. În încăperi separate aceștia începură cercetarea cazului. Magistratul Valerius Audanius interoga pe unul din soldații care făcuseră de strajă la intrarea în mormânt când magistratul Fulvius Simbinacus intră în încăpere. -Te salut Valerius!, întâmpini probleme? întrebă el -Te salut și eu magistre. Tocmai îl audiam pe acest soldat. -Cum te cheamă legionarule? întrebă magistratul Simbinacus. -Martinus Aefidus Lacerta, magistratule, spuse cu o voce gravă bărbatul robust aflat în fața lor. -Câți ani ai
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
supuși procedurilor. În încăperi separate aceștia începură cercetarea cazului. Magistratul Valerius Audanius interoga pe unul din soldații care făcuseră de strajă la intrarea în mormânt când magistratul Fulvius Simbinacus intră în încăpere. -Te salut Valerius!, întâmpini probleme? întrebă el -Te salut și eu magistre. Tocmai îl audiam pe acest soldat. -Cum te cheamă legionarule? întrebă magistratul Simbinacus. -Martinus Aefidus Lacerta, magistratule, spuse cu o voce gravă bărbatul robust aflat în fața lor. -Câți ani ai în serviciu, legionarule? -Aproape douăzeci de ani
AL TREISPREZECELEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1603 din 22 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362339_a_363668]
-
și nu-i venea să creadă, se dădu jos de pe sanie și se lăsă luat de mână ca un copil mic de către curierul moșului, până în fața sa. Moșul îi privea cu blândețe pe noii-veniți. - Moș Crăciun, bine te-am găsit! salută curierul și continuă, Moșule drag, ți l-am adus pe cel mai neîncrezător sătean din Brănești, pe cel care este cel mai convins că Dumneata nu exiști și că venirea Dumitale în Pădurea Soarelui de Crăciun, este o minciună inventată
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
cosmică și te face insignifiant și absent la tot ce nu-i contopirea omului cu cerul, cu apa și pământul, în clipa bucuriei de a fi parte din Existență.Atât și nimic mai mult.. La margine de infinit, Tel Avivul salută lumea de pretutindeni...” Aceeași viziune prin hiperbolă apare și în tabloul străzii într-o zi de caniculă: „Mașinile, care par toate negre, rulează rar, la mare distanță, în sens unic. Dar nu e clar: înainte sau înapoi? De-o parte
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
și implicit spre clasa unde avea curs. Când ajunse în capătul holului le văzu pe cele două eleve ale sale discutând în fața ușii. Poate că-l așteptau să afle informații despre locul și ora precisă a examinării. - Bună ziua domn’ profesor, salutară ele vesele într-un glas. - Bună fetelor. De ce nu sunteți în clasă? - V-am așteptat să ne dați noutăți. - Despre ce? - Cum despre ce? Despre olimpiadă. - Vom vorbi după cursuri sau după oră, acum fugiți în bancă. Brigitte se îndreptă
HORTICULTORUL AMATOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362514_a_363843]
-
chelfăneala. Pas, pas, pas, trec prin livadă, Curcile le văd grămadă Și iar am de ce mă teme, Curcanu-i umflat în pene. Cât pe ce să fac iar țuști! Când în drum iese Labus Care, fără vorba multă, Lătrând, vesel mă salută. Cu-așa prieten gata, frica! Alergăm înspre bunica. Eu în urmă, el în frunte, Greutățile să-nfrunte. Să v-o spun, totuși, pe-a dreapta, Acu știu de ce m-așteaptă, Fiindcă văd pe masa mare Copănașe gălbioare. Prieteni suntem , aferim! Bine
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
luminii Uneori sufletul meu e locuit de îngeri Alteori de gânduri... și mintea mea uneori coboară,... în inima sufletului unde își purifică mișcarea..către minunata suflare a cuvântului căutând lumina zăgăzuită liber în adâncurile Dumnezeului din mine.. pe care îl salut și îl cuprind,.. de fiecare dată când îl întâlnesc,.. cu o adâncă și smerită plecăciune .... Știu de ceva vreme că aproape am reușit de câteva ori să-mi pierd sufletul,... ce a căzut în umbra păcatului șoptit de îngerii căzuți
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
și vibrații ale luminiiUneori sufletul meu e locuit de îngeriAlteori de gânduri...și mintea mea uneori coboară,... în inima sufletuluiunde își purifică mișcarea..către minunata suflare a cuvântului căutând lumina zăgăzuită liber în adâncurile Dumnezeului din mine..pe care îl salut și îl cuprind,.. de fiecare dată când îl întâlnesc,..cu o adâncă și smerită plecăciune.... Știu de ceva vreme că aproape am reușit de câteva ori să-mi pierd sufletul,...ce a căzut în umbra păcatului șoptit de îngerii căzuți
ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU [Corola-blog/BlogPost/360949_a_362278]
-
de renumitul Păsăroiu, o lădiță cu vin. Drept mulțumire, muzicanții și-au îndreptat privirile în direcția mea, s-au ridicat în picioare și mi-au cântat primele acorduri din „Mulți ani trăiască"!. De atunci, de câte ori intram în local, orchestra mă saluta astfel, în semn de apreciere. Am aflat ulterior că așa mai procedau doar la sosirea primarului orașului. Vestea s-a dus repede și mi-a mărit faima! Eram mare! Am pomenit de șeful orchestrei, un virtuos acordeonist, cunoscut și în afara
PĂSĂROIUL de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361096_a_362425]
-
pe buze de vioară... Tot așteptând Luceafărul iubit. Muzica nopții o aud șoptind, E încă primăvară... Ascult trilul viselor de seară, Îmbrățișând tăcerea și zâmbind. Se simte adierea lunii Sălășluind pe margini de balcon... Deschid al amintirilor oblon Și îmi salut străbunii... Vieți consumate printre vise, Imagini calde, mângâieri... Ce-a mai rămas din ziua cea de ieri? Doar zâmbete și-mbrățișări promise... Acum e noapte, dar lumina Din suflet naște și se-alintă, Uitarea în lacrimi o descântă Și timpului
AMINTIRI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 511 din 25 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/361164_a_362493]
-
ce vrei la oraș. Te însori, îți faci familie, faci copii, da’ ești inginer. Nu stai la țară să pigulești iarba cât îi ziulica de lungă. „Și dacă vii la SMT, ești inginer! Se uită lumea la tine și te salută cu respect. Dai dispoziții, nu te urci pe tractor să te zdruncine toată ziulica pe brazdă și pe drumurile pline de praf ale câmpului. Și o să se bucure mă‑ta, săraca. O să creadă că așa ai vrut tu și să
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
timp de asta. Ioană, ia mai adu tu o sticlă, și tu treci la culcare, băiete! Hai că e târziu și eu am de vorbit cu omu’ ăsta și vremea trece. Mâine avem treabă destulă de făcut. Gabriel l‑a salutat pe milițian și a plecat. După ce a adus sticla cu țuică și a mai strâns din resturile rămase pe masă, Ioana s‑a retras tăcută și nevăzută ca o stafie, după ce i‑a mai tras o privire furișă, plină de
CHEMAREA DESTINULUI (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361118_a_362447]
-
coloanele sale, / obeliscuri, statui de zei și marele bulevard incomplet cu trei kilometri de / sfincși ce unea în vechime această ultimă construcție cu cea de la Karnak. / La întorcerea spre vapor după vizita la Luxor, un grup de copii ce-i / salutau pe turiști, urmându-i pe aleea ce coboară până s-ajungă la / portul înflorit, au făcut un cor în jurul nostru. Fetița cea mai mică, cu un / chip frumos ca fața lumii când se trezește, s-a apropiat de fusta mea
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
unde, conform promisiunii îl va aștepta Lea. O văzu îndreptându-se spre casa lui și inima-i tresări cu putere accentuându-și ritmul, de parcă ar fi dorit să iasă din locașul ei. Au ajuns aproape în acelaș timp, s-au salutat și au intrat în casă. Leon se zăpăcise, nu știa ce să facă mai întâi, mâinile și le agita fără nici un folos. Noroc cu Lea care s-a apropiat de el, i-a luat mâna lui și a pus-o
OCHELARII de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361130_a_362459]
-
ca și ansamblul lucrării, lasă impresia că aceasta a rămas, într-o anumită măsură, neterminată. Cititorul trebuie să țină însă cont de starea fizică în care Părintele Profesor Ilie Moldovan și-a redactat ultima lucrare. Se cuvine, mai degrabă,să salutăm cu respect și admirație marea putere de muncă și tenacitatea de care a dat dovadă pentru a-și duce la bun sfârșit, în condiții deosebit de grele, o lucrare la care domnia sa după cum le-a mărturisit tuturor celor apropiați ține foarte
PREOT ILIE MOLDOVAN, ÎN HRISTOS ŞI ÎN BISERICĂ: IUBIREA EUHARISTICĂ GENERATOARE DE VIAŢĂ ŞI DESTIN ROMÂNESC, COLECŢIA LOGOS ŞI SYMBOL, SERIA ETHNOS, EDITURA REÎNTREGIREA, ALBA I de STELIAN GOMBOŞ în e [Corola-blog/BlogPost/361184_a_362513]
-
felul cum ne priveam unul pe celălalt. Deodată, noi ținându-ne de mână ne-am trezit față în față cu o vecină cu care nu prea eram în relații prea bune considerând-o prea bârfitoare. Am fost obligați să ne salutăm, și dacă s-a oprit spre a remarca ce frumoși arătam nu am avut încotro. Iubitul m-a consolat după ce ne-am despărțit. Este un adevăr și nici nu-l putem ascunde că se și vede pe fața noastră. Viața
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
copia manuscrisului și l-am simțit cum aștepta să îl primească. „Îl voi citi acasă. Dimineața este terminată acum. Să mergem printre invitați. De obicei, după amiaza îmi place să-mi cunosc personajele.” Am coborât printre ceilalți și i-am salutat pe rând, (eu mai mult), negăsindu-și cuvintele, păstrând ca martor acel succes necunoscut de nimeni: „If music is the food of love, play on,/Give me excess of it; that surfeiting,/The appetite may sicken, and so die.” (Shakespeare
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
până-n zori te scoală, Adă flori de-argint în poală Și le-așterne pe pământ!” S-a dat drumul la vânătoare. Pădurile schitului sunt pline de animale sălbatice ce se vor afla în bătaia puștilor. Când se ivesc zorile, vânătorii salută cu iubire soarele. Cu ochii caută vânatul, iar cu gândul caută amintirile, dorurile, iubirile. Când soarele scapătă spre apus, când amurgul se lasă și umbrele nopții cuprind firea, în inima vânătorului crește farmecul singurătății. Prin ierburi, pe fundalul țârâitului greierilor
OBICEIURI UITATE de ION C. HIRU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360748_a_362077]
-
e chibzuința omului care gândește; N-o dați prostului pe mână, el la rău o folosește.” I V Vezi pe sârmă acrobatul cum pășește fără frică; Cumpăna ține-ntr-o mână, atmosfera îmi despică. Dacă-ncearcă să se-ncline, să salute... bunăoară, Cumpăna-l ține acolo, în sens invers se coboară. Vai, de câte ori n-ar cade...dacă ea n-ar fi cu el! Dar așa e-n siguranță, căci mi-l trage ușurel... Când în stânga, ori la dreapta, pe spate sau
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
cine plătește? la care avocatul răspundea cu un zâmbet complice: Lasă, că este deja aranjat! Când am plecat din restaurant, la o masă de lângă ieșire erau niște mafioți care, la vederea noastră, s-au ridicat în picioare și l-au salutat pe Nichita, făcând o reverență în fața lui... Vedeți, măi, cine a plătit?”, Mafioții îi plăteau masa ori de câte ori mergea la un restaurant de lux din Montreal, era, doar, apărătorul lor preferat. „Unde-s banii?” Nea Mitică s-a oprit un moment
NICHITA TOMESCU – REPREZENTANT JURIDIC AL CANADEI LA ONU, AVOCAT AL MAFIOŢILOR ŞI POET AL BĂRĂGANULUI! de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360856_a_362185]
-
uiți atentă observi că și îmbrăcămintea fetelor care ne servesc seamănă cu cea a indienilor. Nu ți se pare? - Da, dar ce caută aici la voi, în cultura voastră? Se miră Mădălina admirând frumusețea deosebită și felul lor de a saluta cu palmele lipite aplecând capul în același timp. A înclinat și ea capul ca un răspuns la salutul indiencei când i-a așezat farfurioara împreună cu ceașca de ceai din care un fricel de abur se ridica alene indoindu-se când
CÂND TE TRAGE AŢA ... ( 2 ) de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360900_a_362229]
-
tronează firma cârciumioarei «LA DEȘLIU» botezată de-un chefliu „La-ncurcă lume”. Din partea dreaptă a scenei intră Anton Pann răsfoind o carte pe care se vede titlul «POVESTEA VORBII». Lică și Tilică, băieți de prăvălie, trec în fugă pe lângă el salutându-l cu plecăciuni adânci: «Să trăiți boierule!» Își fac semne, râd, își dau ghionturi, bat din palme, se rotesc de câteva ori sărind ștrengărește peste un taburet, își strâng mâinile ca după obținerea unei victorii sportive și dispar în spatele a
„ANTON PANN” OPERETA STRĂLUCITOARE A COMPOZITORULUI MARIN VOICAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 906 din 24 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364027_a_365356]
-
o țuică, două, în bodega de alături. Din fereastră ne zâmbea un perpetuum mobile sub formă de trifoi cu patru foi, care mișca continuu o mână, ca și când și-ar lua la revedere de la cei ce părăseau casa, sau te-ar saluta de bun venit. Aici am făcut și noi în liniște prezentările și ne-am putut continua povestirile începute în autovehicul, pe distanța a celor patruzeci de kilometri de drum. Mi-au arătat camera unde voi locui cât voi fi oaspete
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
trebuiau ascultați. Prima după el a intrat profesoara Zbihli, zgribulită din cauza gerului care mușca cu tărie. Era început de februarie. Își dezbrăcă din fugă haina de blană și celelalte obiecte, căciula, mănușile, șalul și reveni veselă lângă Sebastian ca să-l salute, înainte de a se așeza la masă. - Bună dimineața! Ați venit de mult? - Sărut mâna. De vreo câteva minute. - Am o grămadă de evenimente de povestit. Să vedeți ce mi s-a întâmplat după ce ne-am despărțit. Dar nu am timp
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]