6,494 matches
-
sunt decât rubaiate despre vin, despre frumusețea vieții și despre zădărnicia ei. — Tu, rubaiate? I-a scăpat un strigăt de neîncredere, aproape de dispreț. Rubaiatele aparțin unui gen literar minor, ușor și chiar vulgar, potrivit pentru poeții mahalalelor. Faptul că un savant ca Omar Khayyam Își permite să compună, din când În când, un rubai poate fi considerat drept o distracție, un păcat ușor, aproape o cochetărie; dar ideea că el Își asumă sarcina de a-și consemna versurile, În modul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
meteorologice, cunoașterea sa asupra cerului Îngăduindu-i să descrie, cu exactitate, schimbările de climă pentru cinci zile succesive. Își dezvoltă, În egală măsură, teoriile matematice, deosebite de avansate; va fi nevoie să se ajungă În secolul al XIX-lea pentru ca savanții europeni să recunoască În el un genial precursor al geometriilor neeuclidiene. Scrie și rubaiate, stimulat, pesemne, de calitatea excepțională a viilor din Merv. Toate acestea au, evident, și un preț. Omar are obligația să asiste la interminabilele ceremonii de la palat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Cairo, din Istanbul, din Isfahan sau din Tabriz. Și, oriunde poposea privirea, nenumărate clădiri cenușii. Teheranul era prea tânăr, cu o istorie prea scurtă! Multă vreme el n-a fost decât o obscură anexă a orașului Rey, celebra cetate a savanților, distrusă În vremea mongolilor. Doar la sfârșitul secolului al XVIII-lea un trib turcmen, acela al Kadjarilor, a luat În stăpânire așezarea. După ce a reușit să supună cu sabia Persia În Întregul ei, dinastia și-a ridicat modestul adăpost la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și specialist În Rubaiate, apreciere cu totul exagerată, aș spune chiar excesivă, dar pe care a trebuit să renunț iute să o dezmint, Întrucât protestele mele au apărut ca o manifestare de modestie care reprezintă, o știe toată lumea, semnul adevăraților savanți. Serata a Început la apusul soarelui, dar gazda mea insistase să vin mai devreme; dorea să-mi arate culorile grădinii sale. Un persan, dacă are un palat, după cum era cazul tatălui lui Fazel, caută arareori să-l arate oaspeților, Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
anjuman, clubul al cărui membru este. Despre ce? N-ai să ghicești niciodată. Despre teoria lui Darwin! În atmosfera de fierbere politică existentă În țară, am găsit treaba amuzantă și impresionantă. Am acceptat. Am adunat tot ce puteam găsi despre savant, am expus tezele detractorilor săi, cred că, de fapt, prestația mea era plicticoasă, dar sala a fost arhiplină și am fost ascultat cu religiozitate. De atunci, m-am dus la alte Întruniri, pe cele mai diverse teme. La oamenii aceștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe care au pierdut-o constructorii ciclotroanelor. De aceea, eu, unul, Îmi Întorc privirea către acest teatru al memoriei, fiu al altora, mult mai vaste, care au fascinat marile spirite ale trecutului, și știu. Știu, mai mult decât așa-zișii savanți. Știu că așa cum este jos, așa e și sus. Și nu există nimic altceva de știut.” Ne oferi țigări de foi cubaneze, de o formă curioasă, nu drepte, ci răsucite, ondulate, deși groase și butucănoase. Scoaserăm câteva exclamații admirative, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Agliè păru dezamăgit: „Vedeți? Eu speram acum că printre solicitanții dumneavoastră o fi apărut vreunul care putea să-mi spună ceva mai interesant. Îmi dau seama că s-a făcut târziu. Bine, prieteni, pactu-i făcut, restul erau niște divagații de savant bătrân.” În timp ce ne Întindea mâna, intră valetul și-i șopti ceva la ureche. „O, acea prietenă scumpă”, zise Agliè, „uitasem. Spune-i să aștepte un minut... Nu, nu În salon, În salonașul turcesc”. Prietena cea scumpă cunoștea probabil destul de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Agliè zise că era Încântat de această cunoștință comună. „O consider pe prietena noastră comună una dintre făpturile cele mai pure pe care am avut norocul să le cunosc. În prospețimea ei ea o Întruchipează, permiteți-mi această fantezie de savant bătrân, pe Însăși Sophia exilată pe acest pământ. Însă, draga mea Sophia, n-am avut timp să te anunț, serata pe care ți-o promisesem a fost amânată peste câteva săptămâni. Sunt dezolat”. „Nu contează”, zise Lorenza, „am s-aștept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tras pantalonii de pe el din poziția culcat. Săteam pe marginea patului și nu-mi puteam crede ochilor. Mă întreb și acum de ce nu m-am ridicat să plec. Rămăsese într-o pereche de chiloți albi cu romburi roz. Pentru un savant de șaizeci de ani se ținea extrem de bine. Era corect proporționat, iar încheieturile îi erau fine. Doar capul enorm, ca o uriașă piatră cubică, distona cu trupul boieresc. - Dispariția androginilor, scârbiți de sub-specia care deviase din ei, mă face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Când iarna era destul de ușoară ca să ne aruncăm un halat bejuliu direct pe piele și să ne strecurăm printre gardurile moarte până la bolovanul de unde telefonam salvatorilor, așteptând cuminți mai apoi lângă ruinele vorbitorului verde-montan (care nu mai e cantină) unde savantul Gheorghe ne furișa fotografii de monede, arhiduci sau episcopi, portretele lui Mihai Viteazul la brâu cu căpățâna lui Osman-Pașa și Țepeș în valtrapuri orientale bătând nucile cu lancea-i înroșită și Doamne! cum le mai zicea Haralambie de rudele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nepusă masă, ca pocnitul unui capac de WC pe care l-ai uitat ridicat. Apare și Adelina - e într-o fustă lungă, de mătase, imprimată cu flori mărunte în toate culorile. Ceva gen Missoni. Pe cap are un turban mov, savant împletit. E parfumată cu Apă de Parma, iar în frunte și-a făcut un zbenghi, ca indiencele. Începe să semene cu o hetairă, cu o gheișă. Mă furnică pielea capului. E plăcut surprinsă că ascult melodia-sirop - fusese cântecul adolescenței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu sunt făcute pentru provocări intelectuale, ele au nevoie doar de progesteron și foliculină, oricum Sabina va rămâne diminuată intelectual toată viața, tot ce-i trebuia era o viață liniștită, banală, alături de un bărbat liniștit, banal. Nu mă revoltau teoriile savantului, cât pasivitatea Sabinei: demnitatea ei era călcată în picioare, iar ea, în cel mai bun caz, protesta foarte timid, spunând că îi place să evolueze, să fie stimulată. Prostii, o punea doctorul la punct, nu te mai identifica tu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Graalul...! Atâtea și atâtea minți obsedate l-au căutat și l-au vânat, prin lume, veacuri după veacuri, eroi și nelegiuiți, figuri faimoase și discipoli simpli, credincioși și eretici, cavaleri, oșteni, prelați, neguțători, criminali, visători, clarvăzători, ba chiar și niște savanți paranoici, dacă nu mă-nșel... Și nu l-au găsit! Eroare, dragă domnule, eroare! ripostează Bursucul. Meschinărie disimulată și mercantilism. Venerarea creației, nu a Creatorului. Vânătoare perpetuă de dragoni, de grifoni și de cai verzi pe pereți. Oamenii nu trebuie
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ca popor al lui Dumnezeu și ca națiune în momentul când iese din Egipt. Totuși, poate părea surprinzător, cel puțin la prima vedere, dacă cercetăm izvoarele egiptene și documentele epocii despre acest eveniment, rezultatul este, din nou, mai degrabă nesatisfăcător: savanții, istoricii și arheologii nu au reușit până acum să găsească nici măcar o aluzie clară la exod în papirusurile sau în materialul epigrafic egiptean. I. Cadrul istoric al relatării biblice Cu toate acestea, este posibil să schițăm un plan al situației
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
ar fi orientarea sa, religioasă sau non-religioasă - nu se îndoiește că Isus din Nazaret realmente a trăit în primul secol și a fost executat sub autoritatea lui Ponțiu Pilat, guvernatorul Iudeii și al Samariei. Dacă această informație nu este străină savanților, s-ar putea ca publicul larg să nu o cunoască. Obiecțiile încă persistă. De fapt, o carte recentă a reciclat ciudata idee că Isus nu a fost realmente executat, ci de fapt, cu sprijinul guvernatorului roman și a altor câțiva
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
vor avea loc atunci când Mesia va apărea, fapte care sunt în strâns paralelism cu sumarul lui Isus în replica dată lui Ioan Botezătorul, care se afla descurajat în închisoare (Mt 11,2-6; Lc 7,18-23). Pornind de la această importantă descoperire, savanții sunt acum mai deschiși să accepte că evangheliile au afirmat mereu că Isus a avut conștiința că este Mesia lui Israel. Cum am explica ubicuitatea identității lui Isus ca Mesia, dacă Isus nu ar fi gândit niciodată despre sine însuși
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
Consider că această interpretare istorică este puțin probabilă. Din mai multe motive. Elementul cel mai evident de la care încep constă în prevestirile formale ale lui Isus despre suferința și moartea sa (Mc 8,31; 9,31; 10,32-34). Desigur, mulți savanți critici susțin că aceste predicții ale pătimirii sunt profeții rostite după împlinirea faptelor, numite uneori vaticinia ex eventu (profeții pornind de la un eveniment întâmplat deja). Trebuie să admitem că aceste predicții au un aspect formal și conțin detalii (precum a
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
și-a anticipat moartea. Vom adăuga mai multe detalii despre învierea lui Isus în Capitolul 3. Procesul lui Isus Începând cu secolul al XIX-lea, problema procesului lui Isus a fost intens dezbătută, deseori creștinii fiind acuzați de antisemitism. Unii savanți au susținut că procesul lui Isus a fost în totalitate o chestiune romană, în timp ce alții au văzut în el o afacere iudaică. Astăzi, cei mai mulți cercetători recunosc, pe bună dreptate, implicarea ambelor autorități, iudaice și romane. Toate cele patru evanghelii relatează
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
că ar fi mai bine să decidă poporul. Propunerea iertării de Paște Toate cele patru evanghelii ale Noului Testament vorbesc despre așa-numita iertare de Paște (Mc 15,6-15; Mt 27,15-23; Lc 23,18-25; In 19,10-12). Deși unii savanți critici au pus la îndoială istoricitatea acestei cutume, e puțin probabil ca o tradiție lipsită de autenticitate - a cărei falsitate putea fi cu ușurință descoperită - să fie utilizată de toți cei patru evangheliști. Pe lângă aceasta, și alte relatări, care nu
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
plus, istoria mormântului lui Isus primește o importantă confirmare în Paul, care vorbește despre înmormântarea lui Isus (1Cor 15,3-4). Când acesta spune că Isus „a fost îngropat”, are în minte un mormânt precis. Așadar, ne putem întreba: de ce unii savanți se îndoiesc de îngroparea lui Isus? De ce ar trebui să ne mirăm că a fost îngropat cu adevărat? Sau, dacă noi credem că a fost îngropat, de ce am fi surprinși că cei care l-au urmat în timpul vieții cunoșteau locul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
au fost suportul unui arc”. Deducem cea mai bună explicație: acest arc stătea sigur deasupra acestor coloane. Deși acest lucru nu poate avea statut de „probă” reală a învierii lui Isus, după ce am analizat toate celelalte posibile „arcuri” despre care savanții au spus că se potrivesc celor două „coloane” (mormântul gol și aparițiile lui Isus), pot afirma că nu există nicio propunere care să se apropie cât de cât de o explicație a acestor fenomene cu excepția celei care urmează: Isus din
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
n-a avut niciodată cazane de încălzire la subsol. Copiii sânt reali, chiar numele lor le țin minte, pe unii îi văd și azi, dar toată povestea cu Mendebilul mi se pare absurdă. Nu a existat un copil atât de savant la noi în bloc. Vova Smirnoff e acum inginer, Lumpă e picolo la Athenee Palace, îl tot văd pe-acolo. Marțaganul e și el ceva pe undeva, Sandu e tot inginer, iar Nicușor e amicul meu, Nicolae Iliescu. Dar unde
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
împachetată în ziare și un dric șiroind o dâră de sânge și un chitarist mușcat de un gușter. Am văzut o muscă luptând cu păianjenul și un bolnav zâmbind unui fluture. Am văzut un om rătăcit în uzină și un savant înhămat la o roabă și un lup oftând trist. Și o fată cedând într-o bucătărie de țară și un film rulând invers și un disc zgâriat pe care se plimba o buburuză. Și când termometrul arătă 40 de grade
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
verandă, vă scuturați cizmele ca și cum le-ați scutura de zăpadă, apoi intrați. Și când Ieronim vă deschide ușa, îi puneți aceleași întrebări. - Ce fel de întrebări? - Ce-ați spus adineaori: Dumneata ești Ieronim Thanase? E adevărat că ai un câine savant?... Și celelalte. Nu sunt multe... Deschise ușa și o împinse cu emoție pe verandă. - Tăcere! șopti fără să întoarcă capul. Apoi, către Ieronim: Acum, Ieronim, fii gata. Ușa!... Când o deschise, ninsoarea răbufni cu putere în odaie. Iritat, pentru că Marina
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
a pus-o ultima oară Bernard... Ar fi vrut să râdă, dar nu izbuti decât să clatine de câteva ori din cap, zâmbind. - Dacă îmi aduc aminte!... Intrasem în pământ de rușine. Gol, întins pe masă, față de atâția medici și savanți străini... - Eu te prevenisem că va fi un fel de consult internațional. Veniseră toți pentru dumneata; nu puteau crede în informația pe care-o publicasem în La Presse medicale. - Nu mă așteptam la o asemenea întrebare... Mai ales că eram
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]