2,643 matches
-
de lemn, în care șase ouă și o bucată de carne pluteau într-un sos apetisant de lapte de cocos cu vanilie, inima și stomacul băiatului tresăriră în același timp, căci, pe de o parte, simțea tentația irezistibila de a savură acele bucate alese, dar, pe de altă parte, simțea o puternică repulsie la gândul că ar putea mânca ceva la care știuse dintotdeauna că nu are dreptul. În cele din urmă învinse stomacul, poate de foame sau poate pentru că Tapú
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică receptorul telefonului și ceru un whisky și un pachet de țigări, care i-au fost aduse sus imediat, împreună cu ziarul de seară. Se trânti în pat și savură încet vechile vicii: Nicaragua începea să-și revină din teribilul cutremur care a făcut Managua una cu pământul. Lăsă ziarul mai jos și privi peretele. Nu avea nici cea mai mică idee că un cutremur ar fi distrus Managua... Veștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
în stil argentinian pe care i-au pregătit-o la vedere și pe care a încununat-o cu o minunată cafea din Columbia și un coniac franțuzesc de contrabandă. — Treizeci de pesos! O pomană... Își continuă plimbarea digerându-și cina, savurând o havană care l-ar fi umplut de invidie pe Fidel însuși și, după ce a trecut de mănăstirea Franciscanilor, ajunse în Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
interveni Inti Ávila. Eu am lucrat cu fotografiile făcute la poalele Anzilor. Dacă mărirea ar fi bună, cu ajutorul unei lupe s-ar putea distinge până și pietrele din râuri... Rămaseră tăcuți. Tocmai terminaseră cina și erau strânși în jurul mesei grosolane, savurând o cafea tare și groasă pe care Inti o preparase după o formulă secretă. — Chiar și așa, nu pot să cred, comentă preotul. Cum se explică faptul că un băiat care doarme într-o colibă yubani poate vedea ce face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
Niciodată! Atunci Satana vă va ucide. Mă îndepărtez vioi și aud strigînd în urma mea: Tu vorbești serios? Da, îi arunc peste umeri. Pagubă mare, dom'le! Primăvara asta mă îndeamnă la lungi plimbări și la meditații. O oră pe zi savurez trezirea la viață a tuturor frumuseților naturii, un adevărat miracol divin. În loc de baston am luat cu mine o imensă umbrelă roșie, deoarece cerul era puțin înnorat și prognoza meteo prevedea ploaie. Am ales strada Văleni, spre ieșirea din oraș, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
fratele meu care a murit. Serios? Da, și cred că veți trăi cam tot atîta, e o asemănare care... Încep să mă simt lezat în speranțele mele, eu fiind convins că voi umbri încă mult timp Pămîntul. Probabil că doamna savurează efectul celor spuse și începe adevăratul atac. S-a dus la dumneavoastră să vă roage ceva și l-ați tratat ca pe un rahat! Dintr-o dată nu mai vedeam în fața mea o doamnă, ci o babă de mahala și, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cu care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa Soarele. Pe pămînt era o liniște desăvîrșită, lighioanele savurau dulceața somnului de la ivirea zorilor, iar oamenii, cu excepția lui Ion Rotaru, erau scufundați în cele mai fantasmagorice trăiri. Bădia Ion Rotaru s-a foit cît s-a foit, a mers la baie, a dat cu apă rece peste față și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
nu-i îndeajuns. Un vameș distrus Aurel Crudu a pornit cu două ore mai devreme spre serviciul său de la vamă. Azi era o zi mare și spera că totul va curge lin, ca de obicei. Mărește volumul la radio ca să savureze un cîntec pe care îl îndrăgise în tinerețe. În mașină era o atmosferă plăcută și Aurel trece puțin prin timp, de la etapa cînd strîngea bani pentru a "unge" pe cine trebuia și pînă acum, cînd "nu picură", ci curge. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Du-te dracului de cioroi! răspunde diplomatic boss-ul. Război vrei, război o să ai. Mircea este luat de după umeri, condus în biroul patronului și i se oferă un loc într-un fotoliu. Dorești o cafea, Mirciulică? Cu plăcere, răspunde acesta, savurînd momentul. Secretara aduce cafeluțele și le așează delicat în fața celor doi. Un coniac? Micuț de tot, adaugă șeful. Nu-i ora, dar dacă dumneavoastră... Dintr-o nișă se scot cele necesare și șeful face serviciul de gazdă. După acest preambul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
la o alternativă care ar fi dus, în timp, la perfecțiune, la desăvîrșire. Cea mai nocivă, mai distructivă, mai parșivă viețuitoare pe pămînt este omul. Are plăceri perverse și apucături de dominare. Este egoist, nepăsător la suferințele altora și uneori savurează durerea aproapelui. Profesorul alunecă încet spre o gîndire, care putea conduce la concluzia că omul este Satana. În fond, ce păcate a făcut Satana și nu le-a făcut omul? Am convingerea că omul a inventat păcate noi pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
noi nu mîncăm nimic azi?“ sau nasturele rupt care trebuie cusut sau corespondența ce nu suportă amînare tocmai cînd În creierul meu Începe libidoul ca o transfuzie dintr-o vîrstă tînără și fremătătoare și vreau să mă ascund să-mi savurez În tihnă orgasmul cerebral, să scriu - te revolți, Îți deplîngi condiția - te crezi o perlă aruncată În troaca porcului. Minți! Nu din obligație o asculți tu pe doamna Oprișan, nu din obligație o lași, ce-i drept cu destulă precauție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mă lăsa singură... și totuși nu mă clintesc nu mă duc de parcă m-ar chema acolo să mor În locul ei. E aproape douăsprezece noaptea. Din dormitor nu se mai aude radioul. Nino s-a culcat. Profit de ocazie să-mi savurez impostura nocturnă. Intru În drepturile lui. Îi ocup fotoliul. În bloc e liniște și beznă deplină. N-a mai venit nimeni să mă cheme. Coșmarul s-a sfîrșit. Întunericul nu este totdeauna semnul catastrofei, el poate fi și blînda, binefăcătoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
printre frunze și clipocitul unui val mai mare, care se lovește de barca ta, dar nimic altceva. Întinzi mâna peste margine și simți răceala apei, legănarea neîntreruptă a lacului, apa urcând și coborând ritmic pe degete tale. Îți retragi brațul; savurezi amorțeala pe care răceala apei ți-a lăsat-o în degete. Întinzând mâna, închizi ochii și pipăi mecanismele infinitezimale ale gravitației și rezistenței pe când lichidul își găsește făgașe pe pielea ta, se acumulează în picături de-o greutate precisă, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mănuși plesnite peste obrazul fin al legii. De Îndată ce și-au ridicat fundurile de pe podele, toți ștabii galonați prezenți acolo și-au strâns efectivele și, În fruntea lor, s-au năpustit În amonte, astfel Încât atunci când Fauvé a ieșit din tunel să savureze aerul rece al dimineții, s-a trezit față În față cu o armată motorizată, condusă de oameni gata să-și spele rușinea și mahmureala. Degeaba s-a năpustit Fauvé ca un nebun spre digul de bare strălucitoare, deasupra cărora sclipeau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
te înfrupți. Te bați acuma pentru dreptul tuturor. Dar, cînd vei apuca ciolanul, o să pretinzi dreptul pe care îl are luptătorul de a se retrage cu prada sa. Meritul își va lua astfel ce i se cuvine căci, pentru a savura un os, nu e nevoie de tovarăși. Și cîte un ciolan la fel de mare pentru fiecare iar nu se poate... Cu amărăciune, Aizic exclamă: - Am avut un frate, domnu’ Goilav. A plecat în Spania șacolo a fost împușcat. - Moartea lui nu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
un pește zglobiu, să dea o mână de ajutor, dar Anna e deja salvată. Rainer tremură, încât Sophie observă acum că nu știe bine să înoate; dar Sophie nici n‑are nevoie să observe așa ceva, ea nu face decât să savureze senzația pe care ți‑o oferă propriul corp angrenat într‑o activitate particulară în calitatea sa de corp și nimic mai mult. Apoi se repede la duș fiindcă se grăbește. Rainer și Anna o urmează albi ca varul. Sophie se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Anna care îi împlinește, în sfârșit, visele de fată și aspirațiile ei către cultură și artă, adică ce n‑a reușit ea însăși să realizeze măritându‑se cu ofițerul ăsta grosolan, care cu mâinile a ucis și cu mintea a savurat crima. Patru ani de lecții de pian nu înseamnă nimic pentru un instrument atât de măreț, care mai c‑ar putea fi numit regele instrumentelor, dacă n‑ar exista orga, care e și mai măreață. Patru ani nu înseamnă absolut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
istoria ateismului, mă plasează o asemenea practică sufletească. Mi se părea, În vremea Celebrului animal, că undeva În vecinătatea demonismului. Care și el, Îmi dau seama acum, nu-i decât un simptom al impotenței. Sângele, halucinația, suferința, orgia sunt mizanscene savurate de neputincioși. Ori măcar de onaniști. Probabil că n-am dreptate, cine știe? Însă un bărbat de 30 de ani, călare pe bicicletă, mahmur și chinuit de teamă, va fi mereu tentat să tragă concluzii. Și chiar era vremea concluziilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
propriu, fără jurizarea Celebrului animal. Intră În scenă Spătarul Milea Trăiam În euforie. În căutarea ambalajului, ne ambalaserăm foarte tare. Întreaga noastră energie și aproape tot timpul ne erau Închinate Celebrului animal. Nu ne mai Întâlneam săptămânal, ci aproape zilnic. Savuram producțiile colegilor, propuneam alte acțiuni, dezbăteam, ne luam la harță. Cineva, probabil Andreea, a ridicat obiecția că, deși de amploare, acțiunile noastre nu se adresau masselor. Textele care ne exprimau nu găsiseră dreapta măsură Între forța năucitoare și cea persuasivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
mai țintit, măcar geografic, de vreme ce nu aveam planuri să ieșim din Arad. Ăsta era publicul nostru: proletarul arădan, băscarii de pe Mureș, cefele rase și zulufii cu permanent. În mijlocul lor speram noi să ne găsim suflete pereche, gata să rezoneze, să savureze confuzia. * Dar, mai Întâi, aveau nevoie de un ghid. Așa că l-am inventat pe Spătarul Milea. Ăsta, cum spunea Florin când l-a propus, ar fi fost al șaptelea membru al C.a. Șapte e numărul mincinoșilor, așa a auzit el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
luase un pic razna, ca de fiecare dată când Îl apuca furia scrisului. Bea prea mult pentru gustul meu, frecventa Împreună cu Andreea și cu iubita ei tot felul de locuri dubioase. Mergeau În Queen’s, barul invertiților din Arad, Vasile savura cu nerușinare secțiunea lesbiene, alteori intrau, spre deliciul presupus al Andreei și Laurei, Într-un striptease, povesteau, după, tot felul de istorii. Pe mine nu mă interesau ieșirile astea, simțeam că-s pe drumul cel bun, aveam semnale: o invitație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Înghițit pe jumătate, am apucat să ajung la budă. M-am Închis Într-o cabină, am Început să icnesc fiindcă nu prea aveam ce borî, m-am chinuit o vreme, apoi m-am liniștit, m-am așezat pe colac să savurez momentul. Era bine, din ce În ce mai bine, trebuia să fac ceva cu binele ăsta, poate s-o fut totuși pe Viviana, ea părea să-mi fie aleasa. Dar am mai așteptat câteva minute, voiam să fiu sigur că mi-a trecut spasmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
chestionarul nostru ca pe o amenințare cu moartea, ne-a indicat un drum al subversivității facile și, până la un moment dat, amuzante. PARTEA A DOUA: BANII CAPITOLUL XIII. ÎN CARE LUCRURILE IAU O ÎNTORSĂTURĂ NEAȘTEPTATĂ Am citit undeva (eu le savurez, deși nu știu dacă-s credibile știrile de genul: cercetătorii de la universitatea din Gloucester au descoperit) că, Într-un top al fanteziilor, pe primul loc se află cele legate de sex, iar pe locul doi, la o oarecare distanță, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
sătul de asemenea concluzii morale, de bruiajul etic al tuturor poveștilor cu bani mulți, dacă ți-e deja lehamite de pudoarea inexplicabilă a autorilor ce-au zămislit asemenea istorii, rămâi, dragul meu cititor, alături de Celebrul animal și pregătește-te să savurezi o poveste despre nerușinare, exces și răzbunare. Fiindcă, te asigur, n-am să te plictisesc cu o scenă prăfuită În care, din pricina unei averi picate din senin, un grup de prieteni ajunge măcinat de dușmănii și lăcomie. Nu, nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
un deceniu în urmă, ilustrând faza următoare de evoluția umanității, cea mai dragă pictorului : trecerea de la aera sub Vulcano în aera sub Bacho, când primele izbânzi în rezolvarea necesităților vieții sunt întregite prin mijloace simple și firești de a o savura. Vinul și mierea, adică, darurile lui Bacchus.“ ...Poate că, într-adevăr, Sia Strihan semăna sau doar li se părea celor fascinați de apariția ei că seamănă cu extraordinarele modele ale florentinilor. N-ar fi imposibil ca unii dintre cei ce
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]