4,770 matches
-
că era odată un om însurat. Nevasta lui, care avea un copil de țâță, era cam proastă, dar nici soacră-sa nu era tocmai hâtră. Într-o zi omul nostru iese de-acasă după trebi. Nevastă-sa, după ce-și scaldă copilul și-l înfașă, îl puse-n albie lângă sobă, că era iarnă; ș-apoi îl legănă și-l dezmierdă până ce-l adormi. După ce-l adormi, stătu puțin pe gânduri ș-apoi începu a se boci cîtu-i lua gura: "Aolio
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
țara / Ce Dacia se numea regatul meu? / Mai stă-nrădăcinată-n munți de piatră?" (Odin și Poetul). Astfel, Sarmisegetuza e "înrădăcinată-n munte cu trunchi lungi de neagră stâncă", Dochia "are un palat de stânce sure". M. Eminescu este un "scald" care face ca pietrele să ne comunice o gramatică misterioasă: "Eu de pe stâlpul negru iau arfa de aramă, / Arfa a cărei sunet e turbur, tremurat, / Arfa care din pietre durerile le chiamă" (Povestea magului călător în stele) sau "stoarce lapte
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
vis de piatră...") 1. Piramida (mausuleum, domă) Semn ascensional, piramida condensează pentru Eminescu însăși noțiunea zidului ca rivalitate demiurgică, "gândiri arhitectonici" ale omenirii: Colo se ridic trufașe Și eterne ca și moartea piramidele-uriașe, Racle ce încap în ele fantezia unui Scald" " Și la vântul din pustie, la răcoarea nopții brună, Piramidele, din creștet, aiurind și jalnic sună; Și sălbatic se plâng regii în giganticul mormânt" (Memento mori) Înscrisă în simbolismul "movilei"1 piramida întruchipează o frână, o amânare, o "piedică" în
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
desperată, Mă resping când plin de flăcări eu de sânul tău m-ating." (Locul aripelor) Nu există vedere fără gând" spune un cercetător al ochiului și spiritului (Maurice Merleau-Ponty)1 și trebuie să acceptăm că în spatele chipului pe care se scaldă ochii poetului el "descifrează" nestatornicia femeii, patima pentru lux, viclenia: "Ici una oacheșă ... Ș-aruncă ochi-ntunecoși sălbateci, / Setoși de patimi c-ale unei hiene...." (Rime alegorice); sau: " În față farmecul palorii / Și ochi ce scânteie de vii, / Sunt umezi
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
românul se simte dator, măcar de data asta, să nu fie cu c. în două luntre: mă, ori ești cu sîrbii, și-atunci... ori ești cu americanii, și-atunci... De unde a învățat românul (care de-o întreagă istorie a tot scăldat-o, a tot cotit-o, a tot moșmolit-o, a tot îngropat via pînă cînd... a întors armele), de unde a învățat el, brusc, să fie tranșant? Te crucești! (ca să nu pronunț muscălește: te crăcești!). Te crucești! Dar te și mîngîi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Bodnăraș, cu Ceaușescu. În rememorarea mai mult decît idilică a domnului avocat, aceștia, nu exemplare criminale ale istoriei noastre ci, mă rog, personaje, și ele, ca toate celelalte, ale aceleiași istorii. Dacă n-am ști cam în ce ape se scaldă acum apoliticele posturi naționale de radio, monodia nocturnă a jovialului ne-ar consterna. Dar nu. De la tonul acru-imperativ al primului ministru la tiradele cațavence ale generalului și colegilor săi de epolet, la înfloriturile dubioase ale invitatului radiofonic Florescu, se întinde
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în perechi primesc cerințele de lucru; fiecare elev rezolvă individual de pe fișa de lucru, apoi cei doi parteneri își prezintă răspunsurile și convin asupra soluției comune. Pentru rezolvarea corectă se discută cu elevii clasei. Dau propoziția: Vara copiii merg la scăldat. fiecare pereche a. partener b. partener analizează subiectul; scrie propoziția simplă; faci schema propoziției simple. analizează predicatul; scrie propoziția simplă; faci schema propoziției simple. rezolvare a. partener b. partener copiii - subiect exprimat prin substantiv comun; numărul plural; Copiii merg. PĂRȚILE
METODE INTERACTIVE LA LIMBA ȘI LITERATURA ROMÂNĂ - clasa a III-a by MARGARETA TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1588_a_2961]
-
dar „ordinile d-lui Kossuth, președintele guvernului, om din cei mai distinși, inimă nobilă și generoasă, au fost astfel, încât n-am avut să uzez decât de clemență și să aduc o amnistie generală, chiar pentru cel ce și-au scăldat mîinile lor în sângele nefericiților maghiari”. Evident, situația este prezentată cel puțin unilateral, în parte chiar fals. Să nu fi știut Bem de ce se ridicaseră la luptă românii, să nu fi cunoscut cum s-a ajuns la acele masacre ? Ce
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
răspunsurile vor fi, în majoritate, afirmative, fiind argumentate de rememorarea anumitor momente din viața fiecăruia când a încercat fie să alerge pe malul mării, cu nivelul apei nedepășind glezna sau maxim jumătatea gambei, fie prin apa râului unde s-a scăldat. Apare inevitabil o a doua întrebare: „ați alergat vreodată prin/în apă, având corpul aproape în întregime scufundat?”. Răspunsurile vor fi, în opinia noastră, în majoritate tot afirmative, având la bază argumente date de rememorarea anumitor momente din viața fiecăruia
Jogging de la A la Z by Alexe Dan Iulian / Alexe Cristina Ioana () [Corola-publishinghouse/Science/1592_a_3067]
-
Chiar dacă domnii filosofi m-ar fi răsfățat (și nu e nici pe departe cazul), tot opinia dvs. mi-ar fi cea mai prețioasă"9. Lupasco evocă, în textul său, "conflictul cosmologic dintre subiect și obiect" și consideră că magia se scaldă în mister "pentru că misterul misterelor e tocmai această realitate indiscutabilă și absolută a stărilor afective". Putem pătrunde în acest mister, propune Lupasco, "în mod magic", printr-o "cauzalitate săltătoare". "Psihismul magic, cu umbrele sale magice, aceste umbre pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
pe-Acel Om 465 Ei îl numesc Iisus Hristosul, si ei în el și el în ei Trăiesc în Sfîntă armonie-n Răi, tărîmul vieții, Sfaturi ținînd sub chipul Unui Om deasupra Muntelui Snowdon 39 Sublim, Căci soli din Beula scăldați în lacrimi vin și-nvăluiți în nori Zicînd: "Șilo40 e-n ruine, fratele nostru e bolnav: Albion, El, 470 Pe care il iubești, este bolnav; rătăcitor își părăsește casă Veșniciei. Și Fiicele lui Beula, îngrozite, închis-au Poartă Limbii. Luváh
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
groaznică ruină peste-ntreg Pămîntul, Rece căzu din Văile lui Lambeth în gemete și-nrourată moarte Roua sufletelor zbuciumate, sudoarea cea de moarte-a muribunzilor În toate sălile cu colonade și(-n toate) crugurile cerurilor Albionului. Frate cu frate se scaldă-n sînge peste Severn 58, 50 Fecioara care plînge. Tatăl și mama cu Tatăl și mama Fecioarei nevolnici peste trup leșínă, Iar Omul Tînăr, Ucigașul, aleargă peste munți. Ruben 59 dormea pe Penmaenmawr 60 și Levi61 pe Snowdon 62. Ochii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
becisnicule tată-al viermilor și al țarinei. Știu că eram Urthona, păstrător al porților cerului, Însă acum sînt Los atotputernicul, și-Urthona mi-e doar umbră". Statu la îndoială Tharmas în negura solemnă; Ochii săi tulburi 45 În roșii lacrimi se scăldau; își nalta valurile deasupra capului lui Los Cu furie, insă fiindu-i milă le întoarse înapoi cu suspine multe. Și-acum se hotăra pe Los să-l piardă, și-acum jos lacrimile îi curgeau. Los cu dispreț stătu-n picioare
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
ascunse-n globuri sclipitoare ce lăstărit-au peste arborele viu. Năluca lui Urthona văzu Umbră lui Enitharmon Sub Arborele Tainei printre frunze și fructe. Împurpurîndu-se, strașnicul demon otravă Dragostei duioase-o pregăti. 220 Se frămîntắ de pe o parte pe-alta, scăldat în lacrimi; plîns-a și-mbrățișat-a Chipul zburător, si in blajine șoapte plăpînda umbră o peți: "A Omenirii cea mai încîntătoare desfătare! Enitharmon, în umbră ascunzîndu-te În tainice cotloane în care nici un ochi calea ta reavăna nu poate s-o urmeze, Te-
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Ce-n brațe te voi ține și fi-voi iarăși contopit cu Los Pentru a fi cu el un trup și-Un Spirit; nu sînt așa 310 Nălucile celor ce-s Morți, căci eu sînt că Năluca celor Vii". Uimit, scăldat în lacrimi, spiritul lui Enitharmon privi Și auzi Năluca; ea plînse-amar, Îmbrățișînd cu înfocare Pe Domnul ei cîndva iubit, acum doar Umbră, ea însăși tot o umbră, De vorbă stînd vremi peste vremi printre-ale Arborelui crengi. 315 Astfel se sfătuiră
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Enitharmon Năluca lui Urthona le purta pe ale sale áripi. Încremenit Los simți Milă. Enitharmon spuse povestea Lui Urthona. Los lua în brațe Spectrul, întîi că pe un frate, 340 Apoi că pe alt Sine, uimit și primind fire omenească, scăldat în lacrimi, Smerindu-se, la pofta să de Stăpînire Renunțînd. "Nicicînd nu vei putea îmbrățișa pe dulcea Enitharmon, groaznice Demon, Pînă cînd Cu Spectrul tău nu fi-vei contopit, trupul acela muritor Prin cazne și durere Mistuindu-l, si revenind
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Marea Veșnicie se Întîlniră la Sfatul Domnului sub chipul unui Om, Însuși Iisus, pe (muntele) Galaad și Hermon, Pe al Contracției Hotar ca să-l creeze pe-Omul cel căzut. Omul Căzut se-ntinse că un leș pe Stîncă jílavă, 5 Scăldat de valuri, spelb, si năpădit de buruieni Ce se mișcau cu-ngrozitoare vise; plutind înalt peste-al sau cap Două nemuritoare înaripate siluete, una stînd la picioarele-i Spre Răsărit, alta la capul său spre-apus, Ale lor áripi se uneau
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
umbră sub 170 Țesuta-i beznă; și-n legi și în himerice religii, De la copacul Tainei începînd, încercuindu-i rădăcina Prin toate ramurile ea se-ntinse, în a lui Orc putere: Nour nedeslușit, fără de chip, în lacrimi de durere ne-ncetat Scăldînd îngrozitoarea Pînză a Religiei; sub greutate îndoindu-se, căzu 175 Din cer în cer, prin toate ochiurile sale, schimbînd Vîrtejurile, Si punînd fiecare Centru-n loc greșit; lihnita pofta și dorința începură S-adune fructul arborelui Tainic, pînă ce Urizen
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dragostea noastră a crescut, Pentru fiecare potrivit înmulțirii noroadelor lor. Însă Satan îl învinovăți pe Palamabron naintea fraților săi; de-asemenea scose din minți 365 Caii grapei lui Palamabron, drept pentru care Rintrah și Palamabron Din Golgonooza-l izgoniră. Dar Enitharmon scăldată-n lacrimi Plînse-asupră-i, și îi Crea un Spațiu 288 cu o plăpînda lună-nchis Și el se duse jos de-a roată sub vîlvătăile lui Orc, un Glob nemăsurat Acoperit de nea într-un întunecat neant; aici, prin Artele lui
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
urmară pașii. Și de genunchii ei în jur copiii se-agățară, ea îi îmbrățișa și plînse-asupra lor. 510 "Tu, Băiețaș, esti Tharmas, și tu, strălucitoare Față, Enion. Cum sînteți voi acestfel re-nnoiți și-aduși acuma în Grădinile lui Vala?" Scăldată-n lacrimi îi îmbrățișa, pînă ce soarele a coborît colinele de la apus, Și-atuncea ea intrắ în luminoasa-i casă, călăuzindu-și pruncii aprigi. Și cînd se lasă noaptea, turmele-n jurul casei se culcară sub copaci. 515 Ea pruncii
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
târziu și Radames este pedepsit să fie îngropat de viu sub templul lui Vulcan. În timp ce Radames este condus la moarte, Amneris condamnă vehement cruzimea preoților. Tabloul 2. Scenă este divizată în două niveluri: nivelul de sus prezintă templul lui Vulcan, scăldat în lumina, unde preoții și preotesele se roaga în genunchi; nivelul de jos este o bolta cu lungi arcade cufundate în întuneric, unde Radames este întemnițat. Radames se gândește la Aida și speră să fi reușit să ajungă în patria
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
horațian care degustă farmecul fiecărui anotimp, exultând la venirea primăverii, dar savurând și pitorescul decorului hibernal. Totul respiră armonie, o împăcare senină cu rânduiala veșnică a firii. Un spirit, clasic, de ordine și cumpătare domnește pretutindeni. Îmbătat de splendoarea peisajului scăldat în lumină sau înveșmântat în straie de iarnă, poetul, retras în casă, la gura sobei - el are teroare de intemperii -, se lasă împresurat de fantasme, deslușind în jocul limbilor de foc plăsmuiri nemaivăzute (Serile la Mircești). Gerul, iarna sunt personificate
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
tânărul C. se îndreaptă firesc spre sămănătorism. În poezia grupării, asfixiată aproape de clișee și de banalități, volumul său de debut aduce un aer proaspăt, datorat îndeosebi unei simțiri profunde, autentice. Prin el intră în lirica românească un peisaj - „șesurile nesfârșite”, scăldate în lumină, toropite de caniculă, răsfățate în propriul lor belșug, dar și arse de secetă. Esențială însă este expresia unei puternice solidarități între eul liric și natură, a unei legături de sânge, ducând la o intimă asemănare. Sugestii plastice ale
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
fără scăpărări de ironie și sarcasm, ce duc, de multe ori, la expresii tari, la violente injurii. Adesea, el face loc somptuoaselor evocări ale unor mari simboluri culturale, portretelor vii, cu precizia detaliului plastic, scurtelor narațiuni și chiar amintirilor personale, scăldate într-o undă de lirism. Altă dată, amprenta hotărâtoare este pusă de contactul direct, fierbinte, cu un auditoriu real sau imaginat. Fraza e mlădioasă, bătută în figuri de stil deloc banale, cu definiții lapidare, memorabile. Citate bine alese din scrierile
CRAINIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286469_a_287798]
-
mai limpezi despre secolul pe care l-a străbătut, C. trimite lui Eugen Simion, în decembrie 1981, o scrisoare emoționantă din care poate fi desprinsă această frază: „Mă poți crede un «catastrofic». Nu sunt, dar nu pot iubi acest secol scăldat în sânge nevinovat. În mizerie, boală și ignoranță [...]. L-am ucis pe Dumnezeu și am pus în locul lui macabrul fantasmelor politice.” Stilul lui Cioculescu nu este„sec”, „uscat”, „neartistic”, cum se grăbea să afirme Octav Șuluțiu, fără să aibă nici un
CIOCULESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]