3,006 matches
-
din zonă vorbesc de „Via Sfântului" aflată cândva pe dealurile din sudul mănăstirii. Tot la sud de mănăstire, la aproximativ 2 km, se află între dealuri „Izvorul Sfântului Nicodim" sau „Fântâna cu leacu" de unde credincioșii iau apă tămăduitoare de boli. Schitul originar nu a fost încă atestat arheologic. Un document de arhivă din 13 ianuarie 1519, păstrat de la Neagoe Basarab Voievod, surprinde prima ctitorire din material durabil a locașului "„Preacuvioasei Maicii noastre Paraschivei și a mănăstirii care o au început Jupan
Mănăstirea Gura Motrului () [Corola-website/Science/310958_a_312287]
-
ortodoxe parohiale sau mănăstirești care funcționau în provincie în 1917, fuseseră demolate 258, altele 269 fuseseră distruse parțial, iar 363 fuseseră transformate în clădiri cu destinație profană (depozite, cluburi, centre de agitație comunistă etc). Nici una din cele 13 mănăstiri și schituri de până la 1917 nu mai funcționa în 1942. În primul an de activitate a Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria au fost redeschise 12 mănăstiri și schituri și anume: 1) Fântâna Mare (Bolșoi Fontan), 2) Sfântul Patelimon, 3) Sfântul Arhanghel Mihail
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
profană (depozite, cluburi, centre de agitație comunistă etc). Nici una din cele 13 mănăstiri și schituri de până la 1917 nu mai funcționa în 1942. În primul an de activitate a Misiunii Ortodoxe Române din Transnistria au fost redeschise 12 mănăstiri și schituri și anume: 1) Fântâna Mare (Bolșoi Fontan), 2) Sfântul Patelimon, 3) Sfântul Arhanghel Mihail, 4) Sfânta Înviere, 5) Sfântul Andrei și 6) Sfânta Cruce din municipiul Odesa, 7) Sfântul Antonie (Osipovca) și 8) Sfântul Mihail (Coșnița, Dubăsari din județul Dubăsari
Misiunea Ortodoxă Română din Transnistria () [Corola-website/Science/309542_a_310871]
-
icoane furate din mănăstirile din România, dar borfașii îl ironizează când află că i-a trimis pe Gogu și prietenii săi după planșeta în care se afla icoana făcătoare de minuni furată de la Agapia. Milițienii de la Brigada Diverse ajung la Schitul Sihăstria după ce Gogu și prietenii săi plecaseră cu icoana făcătoare de minuni. Ei reușesc să-i aresteze totuși pe ceilalți complici ai lui Vasilesco, iar apoi îi prind și pe cei trei prieteni de la care recuperează icoana. Deși Gogu și
B.D. la munte și la mare () [Corola-website/Science/309567_a_310896]
-
1924. Poetul Mihai Eminescu a fost îngrijit din noiembrie 1886 la Mănăstirea Neamț, iar pe data de 3 februarie 1889 moare în ospiciul doctorului Suțu din București. În anul 1838 Eforia Spitalelor Civile înființează un ospiciu pentru bolnavi psihic la Schitul Malamuci de lângă satul Malamuc, județul Prahova, la ca. 40 km nord de București. Începând cu anul 1845, bolnavii au fost transferați la Mărcuța. Așezământul era numit și "Balamuci", de unde cuvântul ""balamuc"", devenit sinonim cu ""casă de nebuni"". Atât la Mărcuța
Psihiatrie () [Corola-website/Science/309723_a_311052]
-
și plină de mister. Chiar lângă biserică se află "Monumentul Eroilor", care este unic în județul Arad. Este de asemenea o comună cu oameni foarte gospodăriși primitori". Almașul atrage prin tradițiile și obiceiurile populare păstrate. O destinație poate fi și Schitul "Bună Vestire". Almașul este cunoscut pentru echipa sa de oină (un joc asemănător baseball-ului, dar evident românesc). În trecut un sport popular în Almaș pentru locuitorii de toate vârstele.
Comuna Almaș, Arad () [Corola-website/Science/310102_a_311431]
-
mai departe, ci a construit case pentru el și pentru copii lui, întemeind o așezare căreia i-a dat numele său. Cât adevăr conține această legendă este greu de spus. Se mai povestește că Ploieștii aveau șapte case și un schit de maici și că locuitorii, înmulțindu-se, și-au cucerit locuri de case și ogoare, ca toporani în luptă cu pădurea. Așezarea a apărut probabil în prima jumătate a secolului XIV-lea din mileniul trecut, cam în vremea cuprinderii acestor
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
multor localități din țară, ca și faptul că în cele mai vechi mențiuni se găsește scris „Ploești” și nu „Ploiești”. Potrivit unei alte legende, spre sfârșitul secolului al XV-lea, Ploieștiul era un mic cătun cu nouă case și un schit. Cătunul s-a extins prin lupta cu pădurea, locuitorii lui trebuind să defrișeze an de an noi bucăți din ea, pentru a înființa alte gospodării sau pentru a-și lărgi ogoarele. Amintirea acestui efort eroic a făcut ca urmașii lor
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
IS-II-a-A-04150 și fiind alcătuit din următoarele 4 obiective: Viața monahală în codrii Dobrovățului a existat înainte de construirea bisericii lui Ștefan cel mare. În apropiere de locul unde se află astăzi mănăstirea a ființat în secolul al XV-lea un vechi schit de lemn a lui Giurgiu Călugărul, cu hramul Schimbarea la Față, unde viețuiau câțiva călugări sihaștri. Acesta a fost menționat pentru prima dată în anul 1499, fiind păstorit la acea dată de „chir popa Ioanichie”. Fosta mănăstire a fost cumpărată de domnie
Mănăstirea Dobrovăț () [Corola-website/Science/309112_a_310441]
-
iarăși este o biserică, fostă mănăstire de maici, zidită tot de Ștefan... Bisericuța e la poalele unor dealuri, tocmai în capul satului, un loc strategic ca toate pe care Ștefan le alegea pentru biserici și mănăstiri. Pustiit în repetate rânduri, schitul a rămas părăsit timp de vreo 160 de ani, așa că pe zidurile sale se văd copaci - și până astăzi a rămas o rădăcină de copac în zid. Prin 1709 a fost restaurat, iar azi e singura biserică a Pătrăuților, unde
Biserica Înălțarea Sfintei Cruci din Pătrăuți () [Corola-website/Science/309239_a_310568]
-
anii 1792-1795 de către spătăreasa Safta Bogdan, este monument istoric () și aparține de episcopia Huși. Este situată în satul Căpușneni comuna Lipovăț județul Vaslui În anul, 1792, spătăreasa Safta Bogdan, fiica marelui Logofăt Ioan Bogdan, căsătorită cu spătarul Constantin Costache, înființează schitul „Orgoieștii Noi”, pe moșia sa „Negomirești” la obîrșia pârâului Horăieții . Această moșie Negomirești are o suprafață totală de 391 fălci și 88 prăjini ( 588 ha ) și se întinde, spre nord, până la capătul de sud, al satului Fundu Văii, până la „Linie
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
casa lui Gheorghe Moguț. Spre est și spre vest, era cuprinsă, între zarea Bogdăniței și zarea satului Buda (în trecut Ivești) iar spre sud pînă la „Plop”. Aceste hotare, au fost stabilite în urma unui proces, între răzeșii din Orgoiești și schitul Orgoieștii noi, măsurătorile făcându-se pe 8 oct 1846 „ca să aducă întru împlinire Domnescul hrisov, din anul 1837 no 126 ”. Schitul a fost închinat, Mânăstirii Neamț, slujită pe atunci de călugari greci, de unde și faptul că, la schitul Orgoieștii Noi
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Orgoiești și schitul Orgoieștii noi, măsurătorile făcându-se pe 8 oct 1846 „ca să aducă întru împlinire Domnescul hrisov, din anul 1837 no 126 ”. Schitul a fost închinat, Mânăstirii Neamț, slujită pe atunci de călugari greci, de unde și faptul că, la schitul Orgoieștii Noi, au slujit tot calugări greci. Construirea Bisericii „unde se cinstește și se prăznuiește hramul celui dintre sfinți Parintelui Nostru Neculai Arhiepiscopul Miralichiei făcător de minuni” a început în anul 1792 și a durat mai multi ani. Are o
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
pereții căptușiți cu scândură, nepictați, vopsiți cu ulei albastru, iar acum cu alb. Catapeteasma este din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului nu era terminată. În 1816 Safta Bogdan, și fiica sa Casandra Costache, au dăruit schitului moșia Ciorăni, situată pe valea Bârladului în vecinătatea satului Sârbi, două sălașe de țigani, niște dughene din Iași și 500 lei. Schitul a mai primit
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
din lemn de tei, pictată de un pictor rus. În testamentul său, redactat în sept. 1799 spătareasa Safta Bogdan, preciza că în acel moment, construcția schitului nu era terminată. În 1816 Safta Bogdan, și fiica sa Casandra Costache, au dăruit schitului moșia Ciorăni, situată pe valea Bârladului în vecinătatea satului Sârbi, două sălașe de țigani, niște dughene din Iași și 500 lei. Schitul a mai primit danii, de la Pantelimon Smântână din Costești, cinci stînjeni de pământ situați lîngă moșia Ciorăni. Schitul
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
lei. Schitul a mai primit danii, de la Pantelimon Smântână din Costești, cinci stînjeni de pământ situați lîngă moșia Ciorăni. Schitul s-a bucurat și de mărinimia unor Domnitori ai Moldovei astfel că în anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi, a scutit schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn și jumătate ocă de tămâie
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
a bucurat și de mărinimia unor Domnitori ai Moldovei astfel că în anul 1817, domnitorul Scarlat Callimachi, a scutit schitul de plata dărilor cuvenite pentru 200 oi, 100 stupi, și 200 vedre vin (3000 l). În 1818, același domnitor, hărăzește schitului cîte o mie oca de sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn și jumătate ocă de tămâie în fiecare lună, precum și dreptul de a aduce doisprezece „"liudi"”(oameni din afara țării) pentru a lucra pe moșia sa. În 1827
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
sare (1250 kg) pe an, o ocă de untdelemn și jumătate ocă de tămâie în fiecare lună, precum și dreptul de a aduce doisprezece „"liudi"”(oameni din afara țării) pentru a lucra pe moșia sa. În 1827 domnitorul Ioniță Sandu Sturdza, miluiește schitul cu încă o mie oca de sare. Reparații s-au făcut în anii 1807, 1828, 1896. În anul 1914, se înlocuiește acoperișul din șindrilă cu tablă de către Ilie Pâslaru, locuitor din Căpușneni, Vaslui în casa căruia, situată între gospodăriile sătenilor
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
cu tablă de către Ilie Pâslaru, locuitor din Căpușneni, Vaslui în casa căruia, situată între gospodăriile sătenilor Dumitru Cărămidaru și Virgil Petrea , a funcționat prima școală a satului. În anul 1924-1925 biserica a fost căptușită cu scândură la interior. Cu privire la inventarul schitului , în 1805, schitul era foarte sărăcăcios; „5 chilioare mici, proaste, stricate, clopotniță mică, hambaraș micușor, morișcă cu puțin iezișor” Obiecte de cult la fel; vechi, „cusute pururi”, „cărți rusești”. În 1806, se instalează egumenul Teofilache, care îmbunătățește situația: catapeteasmă nouă
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Ilie Pâslaru, locuitor din Căpușneni, Vaslui în casa căruia, situată între gospodăriile sătenilor Dumitru Cărămidaru și Virgil Petrea , a funcționat prima școală a satului. În anul 1924-1925 biserica a fost căptușită cu scândură la interior. Cu privire la inventarul schitului , în 1805, schitul era foarte sărăcăcios; „5 chilioare mici, proaste, stricate, clopotniță mică, hambaraș micușor, morișcă cu puțin iezișor” Obiecte de cult la fel; vechi, „cusute pururi”, „cărți rusești”. În 1806, se instalează egumenul Teofilache, care îmbunătățește situația: catapeteasmă nouă, trapezare (sală de
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
cult la fel; vechi, „cusute pururi”, „cărți rusești”. În 1806, se instalează egumenul Teofilache, care îmbunătățește situația: catapeteasmă nouă, trapezare (sală de mese) cu patru chilii la un loc, ograda împrejmuită cu zaplaze, 12 vite cornute. Treptat starea materială a schitului devine tot mai bună. În 1828; 80 vite cornute, 383 de oi, 180 stupi. Numărul calugărilor crește în 1823, erau peste 50. În 1824, egumen era Luca iar, în 1840 egumen era Teodor. Schitul se afla sub conducerea unui monah
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
Schitul se afla sub conducerea unui monah recunoscut de către sobor, și de către părintele stareț, al mânăstirii căreia îi era închinată. El se numea egumen sau stareț, uneori arhimandrit urmat de ; protosinghel, singhelul, ieromonah (preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului(Safta Bogdan ), sau a urmașilor acesteia . Ca instituție religioasă schitul a fost desființat în 1861, iar biserica a primit numele de Biserica Sfantul Neculai din Căpușneni. Secularizarea averilor mânăstirești a fost hotărâta prin Legea
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
căreia îi era închinată. El se numea egumen sau stareț, uneori arhimandrit urmat de ; protosinghel, singhelul, ieromonah (preot călugăr) și călugării, numiți și părinți. Schitul era sub supravegherea discretă a ctitorului(Safta Bogdan ), sau a urmașilor acesteia . Ca instituție religioasă schitul a fost desființat în 1861, iar biserica a primit numele de Biserica Sfantul Neculai din Căpușneni. Secularizarea averilor mânăstirești a fost hotărâta prin Legea din 13 dec 1863. Ea a fost precedată de unele măsuri pregătitoare: în 1859 Ministerul Cultelor
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
din Căpușneni. Secularizarea averilor mânăstirești a fost hotărâta prin Legea din 13 dec 1863. Ea a fost precedată de unele măsuri pregătitoare: în 1859 Ministerul Cultelor a preluat administrarea bunurilor mânăstirești pământene. Așa se explică faptul că în anul 1861 schitul a fost desființat cu 2 ani înainte de legea secularizării. În ianuarie 1865 Cuza declară autocefalia Bisericii Române -separarea de Patriarhia grecească de la Constantinopol. Căsătoriile urmau a se încheia la primării, de către ofițeri ai stării civile, nu de către preoți ca până
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]
-
dum(isale) 1806"”. Inscripția conduce la presupunerea că acest clopot ar fi fost adus de la biserica din Bogdănești. Pe clopotul mare al bisericii este scris ; „"Acest clopot s-au făcut prin osârdia și cheltuiala ieros(hi) monah Teodor proin nacealnic schitului Orgoieștii noi, hramul Sfântului Neculai. Teodor Maricaș, Ion Lazăr maistr(u) t(urnător) a clopotariu. 1840"”. La circa 20 metri est, de biserica schitului a existat un paraclis care, a fost demolat în prima jumătate a anilor 1800. În locul acestuia
Biserica de lemn din Căpușneni () [Corola-website/Science/310576_a_311905]