2,779 matches
-
fost plugar harnic cu palmele bătătorite de coarnele plugului și sapă, a fost ucenic în fabrici, lucrător la diferite construcții, tăietor de lemne în pădure, plăsmuitor de glume la șezători, neobosit colindător al plaiurilor cu urme istorice și frumusețe fără seamăn, dar și ostaș vrednic care și-a început cariera de la gradul de soldat”. Cu certitudine această participare nu avea forma, durata și intensitatea participării unui străjer obișnuit, ci constituia un model propagandistic. „...Prin mărețul exemplu al Măriei Sale Marelui Voievod Mihai
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
omului civilizat". (Napoleon). Nimic nu poate fi mai atrăgător, mai scump, mai sfânt, decât locul în care te-ai născut și părinții care ți au dat viață. Copiii trebuie crescuți și educați în spiritul dragostei de patrie, de iubire pentru semeni. "a învăța copiii să facă binele, înseamnă a le lăsa moștenirea cea mai prețioasă" (Montegassa). "Pământul patriei e scump tuturor" (Cicero). Cel mai iubit dintre pământeni Pentru mine, cel mai iubit și prețuit pământean a fost tata. Asta, nu numai
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de care Adelheid se Îndrăgostise când Îl zărise prima oară În grădina castelului. Bodo Își pusese degetele pe buze, cerându-i astfel tăcere, și-și deschisese brațele. Fata se pomenise la pieptul lui, covârșită de un sentiment de fericire fără seamăn. Niciodată nu se simțise mai ocrotită. Niciodată lumea nu-i păruse atât de frumoasă. Cămăruța mizeră cu pereții coșcoviți și acoperiți de pânze de păianjen dispăruse ca prin farmec și simți dintr-odată parfumul dulce al crinilor din grădina de la
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
uzină în miniatură, deservită de patru frați minori". Cartea este împânzită de citate din Biblie și din mari poeți români, astfel că textul cade, pe porțiuni însemnate, într-un fel de eseistică poetico-religioasă. Credința și îndoiala, brutalitatea și o fără de seamăn gingășie, poezia și rugăciunea, incantația și realitatea frustă, revolta și umilința, lamentația și micile bucurii, omenia și bestialitatea se amestecă de-a lungul paginilor. Dumnezeu a murit în Bărăgan de Victor Aciocîrlănoaiei nu este comparabilă decât cu o imaginară relatare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
unul din dezideratele scriiturii mele. Lipsa de sofisticare, dar nu de nuanțe, a discursului este cea care se potrivește cel mai bine stării mele sufletești (o oscilație între altruism și nihilism, adesea doar un fals cinism care ascunde empatia față de semeni, socotită cumva rușinoasă, apanaj al firilor slabe). Iar inversările de situații, schimbările de direcții în planul banalului cotidian, în cel al profunzimilor sufletești ori chiar în ordinea cosmică a faptelor este, precum au observat criticii, o marcă a viziunii mele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
au urmat, în spirit, exemplul, chiar dacă unii s-au străduit. Și nu mă refer la a face/reface "școala de la Păltiniș". Asta, poate, unii, au încercat. Mă refer la spiritul adînc al acelei școli, cel de comuniune absolută, remarcabilă, cu seamănul tău. Acel lucru, din păcate, nu a mai fost reprodus. Theodor Codreanu Oamenii iubesc mult focurile uriașe de artificii. Dar eu am rămas la gândul că e mai folositor să te încălzești la focul din cuptorul lui Heraclit. În postmodernitate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bucură trecerea anilor, pentru că dintotdeauna mi-am dorit să ajung cu bine la un liman, deci, finalmente, să fiu întotdeauna bine în pielea mea, în rolul meu și în destinul meu, să devin finalmente doar o bătrână demnă printre ceilalți semeni, și asta nu întâmplător: momentul de culme, al stadiului gerontic, mi se pare că este singurul în care societatea masculilor, așa cum este ea funcțională în Balcani, este capabilă să vadă, să valideze, și cortexul femeilor. În acest context, statutul de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
fulgi de zăpadă. Doamne, dar prieteniile literare sunt atât de rare..., și doar atunci când ele sunt posibile, totuși, în lumea noastră cea atât de agitată și de intoxicată prin formele moderne ale inducerii de dizarmonii, ele devin o binecuvântare fără seamăn. Așa cum este și amiciția noastră, dragă Angela Baciu. O raritate. Căci, da, ne vedem rar, trăim în lumi îndepărtate și diferite, plutim în spațiile aproape incongruente ale unor generații diverse, dar întotdeauna vom avea sentimentul că ne-am despărțit acum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cu o poftă nebună... Mama ne păstrase și nouă câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că nu ne face plăcere să acceptăm că ei există. Ne facem că nu-i vedem când își caută hrana prin containere
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
câte o atenție... 4 decembrie 2003 Note de jurnal: tristețea bătrâneții fără orizonturi. Fiindu-ne bine ACUM, din toate punctele de vedere, (subscriu aici unei doze de relativism), ignorăm că există semeni de-ai noștri în mare nevoie. Pe acești semeni nu am dori să-i întâlnim în drumurile noastre, pentru că nu ne face plăcere să acceptăm că ei există. Ne facem că nu-i vedem când își caută hrana prin containere sau îi alungăm când își găsesc culcușul de noapte
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de la viață: există foarte mulți oameni frumoși pe această planetă cu o morală sănătoasă moștenită din tată în fiu și nealterată de vremuri! În felul acesta trebuie să-i privim pe toți cei cu care luăm contact: ca pe niște semeni frumoși! Ultima notă o păstrez pentru minunatele gazde de la Slatina! Mă simt atât de bine alături de aceste Spirite nobile! Îmi este dor de aceste surioare, de dragostea lor curată dar și de... bucatele servite în acea atmosferă atât de intimă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
bucurăm de oportunitatea de a-I fi aproape și să încercăm să-I înțelegem corect mesajul. Și... să-l ducem mai departe!Trebuie să recunosc: acum sunt ceva mai liniștit... - Da... cred și eu că poți să fii liniștit: pentru semeni, Shri Mataji este un om ca toți oamenii, unul absolut normal, doar că - și noi am recunoscut aceasta, deja - este dotată cu o cunoaștere extraordinară: cea a trezirii energiei Kundalini! Ce-i cu tine, măi, băiatule? Ce-ai rămas așa
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
-n priviri, este prezentă o nobilă atmosferă de sfidare a realității una cu totul distrugătoare pentru ființe dintr-o altă plămadă. "De pretutindeni ca norii de pe munte se iscă și se condensează în celula 34 atmosfera aceea inefabilă și fără de seamăn pe care numai închisoarea o poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles ori a unei court d'amour provensală, ceva foarte asemănător cu paradisul, ceva foarte japonez, cavaleresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
rândul ei, l-a Îmbolnăvit și l-a făcut - ca și pe un altul, În forme și mai groteși, mai „grandios diavolești”, pe Hitler! - să extragă din străfundurile subconștientului său și ale spiței subterane din care venea o ură fără seamăn și nestinsă față de valoare, demnitate umană și profesională, și față de trecutul națiunii sale?! Evident, ca și Întregul Occident, dar nu Întotdeauna pentru aceleași motive, noi, mulți, sute și sute de mii, l-am aplaudat pe micul tiran, fost dur secretar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de război naziste, iar Cehoslovacia Îndrăznind, În ’68, să dea o palmă usturătoare lui Brejnev și complicilor săi, generalii sovietici - ei bine, iată-le, vai, dezmembrate (Cehoslovaciaă sau târâte Într-un război civil de o ticăloșie și un dramatism fără seamăn (fosta Iugoslavieă! Ce s-ar fi Întâmplat, oare, nu numai cu președintele Iliescu, dar cu noi toți, dacă „scandalul” și crimele „fraterne”, incendiile și exodurile ar fi pustiit și ars Ardealul românesc, dacă s-ar fi „spart” această unitate națională
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
vizibil”, ar fi fost iute izolat! -, ci una „convingătoare”, o violență care și-a aflat gata pregătit terenul audienței Într-o țară aruncată În surparea enormă a unui război continental pierdut și În ghearele unei crize economice și identitare fără seamăn. O „violență articulată”, o „prostie” ce va Înceta tot mai mult să fie ceea ce este - ceea ce era, În adolescență sau post-adolescență, și ceea ce va deveni la sfîrșitul vieții și al carierei, În forma ei cea mai hidoasă și mai distrugătoare
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
epocă. Apoi, tragismul unei vieți chinuite, de „geniu neînțeles“, lovit de nebunie la numai 33 de ani. Și Însăși imaginea lui: este un portret din prima tinerețe, Întipărit pe retina tuturor românilor, În care poetul apare de o frumusețe fără seamăn, aproape supranaturală (asemenea lui Hyperion, „dublul“ său din poemul Luceafărul). Toate acestea, se Înțelege, și frumusețea lui, și neînțelegerea celorlalți, și chinul vieții — simplificate și amplificate după regulile mitului; viața, Întotdeauna, e mai prozaică și mai banală. După moartea lui
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
o rezervare s-a terminat. Cui îi mai păsa de separeul VIP-urilor sau de zâmbetele forțate etalate pentru paparazzi pe covorul roșu al premierelor cinematografice? În suburbie mă simțeam relaxat. Totul era diferit: ritmul zilelor, statutul social, suspiciunile față de semeni. Constituia un refugiu pentru cei mai puțin competitivi; erai ca un jucător de serie B. Pur și simplu nu trebuia să fii atât de atent la detalii. Poza perfectă nu mai constituia o necesitate. Mă așteptasem să fiu plictisit, să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fiecare segment, în fiecare „gând”, în fiecare act al lor și totuși sunt mereu altfel, adânc, profund altfel, creând acea miraculoasă atracție (sau indiferență acută, respingere!Ă în jurul căreia se învârte „circul, carnavalul” existenței dintotdeaunaă - da, domnișorule sau domnișoară, dumneata semeni (cu noi!Ă, dar încă nu ne-ai învins! Va trebui „să te descurci” și să faci în așa fel încât să ne „convingi” cu adevărat că ești „la fel cu noi”, că ai dreptul, în egalitate deplină, să pășești
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
-o vânatu/ Junelui junel bun!/ In codri ce n-au d- umblat./ Codri-s mari/ și codri-s rari”(Almaș-Săliste-Ilia - Hunedoara); dincolo de transgresarea frontierei trebuie subliniat și locul „clasic” al inițierii, pădurea - poartă spre lumea cealaltă. Aici vegetația crește fără seamăn, imagine frecventă în colindele de fată și în orațiile funerare: „Unde iarba crește,/ In patru se-mpletește,/ Nime n-oncâlcește” (Agnita - Brașov). Codrii mari nu sunt incluși pe harta traseelor cotidiene, ei țin de geografia sacră, nu sunt de umblat și
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
singur prin sat din instinct dar cunoscut și din povestirile de altădată ale bunicii; m am orientat bine prin mai toate părțile satului din centru până la toate cotloanele. Poate era un sat obișnuit dar mie mi s-a părut fără seamăn de frumos; l-am străbătut cu sentimentul familiar al unei întâlniri după o apropiată plecare din acesta. Rareori am avut sentimentul unei identificări firești cu tot ce ținea de zona geografică și afectivă. În program, vizita la casa bunicilor ne
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
Dar vremea a trecut peste toată această tragedie, dorința de viață și experiențele tragice prin care am trecut și care ne-au maturizat prematur ne-au învățat să mergem în întâmpinarea vieții spre a deveni oameni respectabili, cu respect față de semeni noștri, cu credință în Dumnezeu și dreptate. Părinții mei au trăit alături de unii dintre copii în orașul Rădăuți, până când s-au stins din viață, cu veșnicul regret că nu s-au întors la locurile natale, acolo unde dorm somnul de
ÎNTRE LIBERTATE ŞI TEROARE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Ioan Seniuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1701]
-
o propui, răspunsul meu este: situația nu mi se potrivește, nu gândesc așa. Nici o clipă nu mi-a trecut prin minte să mă iau la trântă cu marele oraș, n-am atâta vanitate și găsesc că e o zădărnicie fără seamăn să aspiri la așa ceva, să vrei "să cucerești" marele oraș. Oricum, eu prefer discreția și nu agreez cu niciun chip prim-planul. Despre mine îmi place să cred că nu sunt un oltean tipic... Pe vremea nesuferită pe când îmi făceam
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vii sau morți cu care dialoghez în continuare, pentru maeștrii mei morți cu toții, de la Buddha și Milarepa la Domnul nostru Isus Hristos și Eminescu, în sfârșit, pentru semenii mei care suferă de foame, de sete, de frig și de ura altor semeni ai lor... Da, mai cred în existența cititorului de poezie și de asemenea în existența ascultătorului de poezie, la toate spectacolele mele, ascultătorii mei intră în transă o dată cu mine... Dacă nu aș crede, nu aș mai scrie... Credeți în împărțirea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
nu mi-a lipsit. Și sunt foarte mulțumită de călătorie”. Reprezentanța Bisericii Ortodoxă Române din Israel Cazarea Părintele Ieronim s-a bucurat mult de frumoasa mea călătorie. Când vorbea răspândea multă iubire duhovnicească, multă smerenie și arăta mult respect pentru semeni. Nu degeaba l-a pus Biserica să reprezinte România. E vrednic și merită. Apoi am dat darurile pe care le-am dus și o modestă sumă de bani (dolariă. S-a bucurat pentru toate, mi-a mulțumit spunându-mi și
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]