2,799 matches
-
Mă gândesc la preotul M.E., care știe tot ce vrea Dum nezeu de la mine... Ar fi trebuit, deci, să fi murit de mult. * Îmi amintesc nefericirile într-un mod extrem de concret, și minciunile și răul pe care l-am provocat semeni lor mei. Toate amintirile care ne dor își refuză uitarea - mai puțin fericirile, zilele frumoase, încântate cu dispa riția, cu impresia de neant. De fapt, unde s-au dus? De unde puterea celorlalte de a-și dura în noi veacul? Nu
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
muncă. Amândoi făceau anchete, fiindcă în medicina de azi interogatoriul este obligatoriu, explicase Leon. Răspunsurile trebuiau interpretate: bolnavii, la fel ca răufăcătorii, ocolesc adesea adevărul. Amândoi analizau cu mare atenție semnele. În amândouă e nevoie de morală și iubire de semeni. Și medicul, și polițistul e obligatoriu să fie oameni educați și inteligenți, în stare să înțeleagă mecanismele trupești, sufletești sau sociale cele mai subtile. Și medicul, și polițistul trebuie să aibă bani, primul pentru instrumente și spitale, cel de-al
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Prometeu. Din mitologie nu a mai rămas decât o cleveteală de lux. Și zeii erau tot niște bieți intermediari. E greu să fii zeu neguvernat de capricii. Mitul suprem este banul. Și colaboratorii lui apropiați. Cine își mai sacrifică, pentru semeni, ficatul și libertatea, așa cum a făcut Prometeu? Avem toate miturile în noi. Trebuie doar să le citim cu dioptriile de astăzi. Reîntoarcerea in Rai este foarte dificilă, pentru că la plecarea de acolo nu ne-am marcat urmele cu cenușă. După
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
femei ar merita să beneficieze de cel puțin o replică din cele adresate Julietei. În iubire, prognozele sunt mai riscante chiar decât buletinul meteorologic. Ticăloșii au nevoie de pedepse. Dar și de multă iubire. Iubește măcar fărâma de Dumnezeu din semeni. Salvarea omenirii va fi posibilă doar prin restaurația iubirii. Iubirea ne rumenește existența. După o vreme, iubirea devine un suspin în do minor. Nu poate fi acuzată instituția iubirii. Doar, cel mult, funcționarii ei. În iubire, nodul gordian poartă numele
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
poate topi orice aisberg. În iubire ești ori vioara întâi, ori a cincea roată la căruță. Spectrul iubirii se întinde generos între opaiț și arcul voltaic. Iubirea rămâne versantul fundamental al sublimului. Don Juan - un conchistador al iubirii. Iubirea față de semeni este un superlativ al vieții. Deși nici Prometeu și nici Iisus nu au sfârșit-o prea bine. Bărbații nu ar fi făcut nimic în toate domeniile, dacă nu ar fi fost dezmierdați ori înșelați în dragoste. Poeții iubesc temperatura dragostei
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
altă „ înviere ” nu a mai avut loc. Unele opere „ de artă ” actuale par a fi o vomă a spiritului. În artă, ca și în agricultură, putrefacțiile îngrașă patul germinativ. Scriitorii pot îmbătrâni frumos amestecați printre cuvinte. Artistul caută nectarul din semeni. Fără răzvrătirile avangardiste, nu se poate ajunge la liniștea clasică. Arta ne aspiră din banal și ne propulsează spre inefabil. Ierarhizarea artiștilor contemporani poate fi și o golănie a conjuncturilor. Cât timp la masa de lucru se mai află un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
precum parfumurile tari, orgoliul esenței. Inspirația izbucnește din sentimente și gânduri turbionare. Gustul pentru frumos poate fi ameliorat cu alternative, nu cu interdicții. Pentru debutanți, critica nu poate fi decât aer sub aripă, sau plumb. Privirea aruncă primele ancore spre semeni. Patria îți poate cere să - ți dai viața, nu să - ți vinzi conștiința.. Mentalitățile formează cea mai conservatoare rocă a condiției umane. Kafka - un Mesia pe dos. A strâmbat lumea și a plecat. În fiecare moleculă de vin bun un
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și exilații. Diplomații știu cel mai bine să rostogolească omleta și să învârtă clătita. Dacă ți - e frică de sclavi, eliberează - i! Sărăcia și talentul - două belele năzuroase. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbați s - au domesticit : gătesc, spală, calcă și, la nevoie, latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele, de orice fel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lingușire ar putea fi esențial. Banul a adus pe pământ marea glaciațiune interumană. Lenea este păcatul care te poate scuti de alte vicii. Multe din subtilități trec, după o vreme, în tabăra snobismului. Crește obediența față de ierarhii și indiferența față de semeni. Munca presupune constrângere. Liberă cu adevărat nu este decât lenea. I se mai întâmplă și talentului să curgă paralel cu morala. Lingușirea marchează dorința de a deveni sclavul cuiva. Cel mai surd este cel care nu vrea să audă. Ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
în derizoriu ! Cârciuma este portul în care ancorează aproape toate epavele condiției umane. Să fim realiști. Vodca se va vinde întotdeauna mai repede decât arta. Crisparea poate fi semnul unui deranjament, nu al inteligenței. Bețivii se sprijină de garduri. În semeni nu mai au încredere. Părinții de astăzi nu - și mai bat copiii decât când se află în legitimă apărare. Dă - mi Doamne, dușmani viguroși, nu niște căzături parșive. După ce se căsătorește băiatul, tatăl lui devine bigam. Trebuie să întrețină două
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
l-a fosilizat progresul. Pe cel roman foamea. Zgomotul infernal de la unele concerte nu înseamnă muzică, așa cum violul nu e dragoste. Iubirea tinde să devină un soi de gherilă sexuală. Omul actual se teme de Dumnezeu, dar, mai ales, de semeni. Am devenit mai tensionați, nu mai profunzi. Suntem mai mulți. Dar mult mai singuri. Hitler a avut probabil o inteligență de 9,5 pe scara Richter. Viața mi se pare uneori o încăierare de busturi care își caută cu înfrigurare
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
dacă nu-ți convine! Dar nu da cep urii. Gardienii îi păzesc pe demnitari și pe infractori. In mod cert, nu suntem canibali; ne hrănim doar cu cadavre. Necazurile ne sunt date ca să ne putem proba generozitatea și iubirea față de semeni. Singura osteneală a celor mai mulți oameni e să existe. Mulți bărbații s-au domesticit: gătesc, spală, calcă și la nevoie latră prin curte. Fără cel puțin o generație de caracter, o țară nu poate ieși din mocirlă. Crizele de orice fel
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
precum parfumurile tari, orgoliul esenței. Inspirația izbucnește din sentimente și gânduri turbionare. Gustul pentru frumos poate fi ameliorat cu alternative, nu cu interdicții. Pentru debutanți, critica nu poate fi decât aer sub aripă, sau plumb. Privirea aruncă primele ancore spre semeni. Când e sacru, focul nu are fumuri.. Avem straturi de scepticism. Dar și pete de speranță. După comunism, oamenii speră să vină consumismul. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Protestul din priviri este cel mai expresiv. Și nici
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prin împrejurimi... Mulți însă renunță la învățământ. Se spune că intelectualii sunt umiliți și puși să curețe... Să fim serioși! ... Misiunea dascălului nu este de a face curățenie. Sunt destui care s-o facă. El trebuie să-i învețe pe semeni, cu ajutorul ceaslovului și prin exemplu personal, să trăiască curat! Atunci a înțeles și de ce învățătorul s-a bucurat atât de mult, când s-au întâlnit. * * * Stând la taifas cu sine însuși, Bidaru nici nu observă că trecuse de zona afectată
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
glăsuind despre... „Anul mântuirii“... despre „Anul neatârnării“. Soarele se suise de-o suliță pe cer. Clopotele de la Schit, încă băteau... băteau, văsduhul răsuna de dangăte... Și totuși, în glasul lor de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o măreție fără seamăn, o taină liniștitoare. Clopotele au tăcut! Dar, glasul lor tremurat a continuat să vibreze în vazduh, prelung, până s-au stins... ca valurile făcute de piatra căzută pe oglinda apei liniștite. * ...Era în timpul războiului din ‟77, când satele aproape că
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ținu fata din Anuca, fata pădurarului scurt. - Frumoasî... frumoasî șî tari bunî.!.. - Și, a să vie, mămăica... a să vie?.. - Daa, daa... cum să nu vie! zise bătrânul la repezeală. Atât i-a trebuit fetiței și, cu o încăpățânare fără seamăn a început s-o aștepte. Îi auzea, cum pe furiș bunicul și tatăl ei șușoteau ceva... dar, nu înțelegea ce. - Ce să-i spun fetii, măi Antoane... că mi se rupe inima de mila ei..?!. Și, de atunci din ceardac
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
de apăsare, dorind dinadins parcă să prevestească evenimentele nefirești, ce aveau să se petreacă în continuare. O răbufnire năvalnică și furtunoasă a vijeliei stârnite afară îl trezi brusc. Era, într-adevăr, o furtună pornită în înspăimântător de pustia noapte, fără seamăn de sălbatic dezlănțuită în grozăvia și în măreția ei. Pesemne că un vârtej se abătuse în vecinătatea ferestrelor apartamentului amărât, în care locuia tânărul, căci vântul, în turbarea lui, își schimba aproape mereu căile, iar norii, denși peste măsură, se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
un semn, îmi vrea răspunsul. S-o rănesc?” Ei bine, negreșit, trebuie musai să nu uit a mai aminti în grabă, din fuga condeiului, de încă o întâmplare - am putea crede cu toții - banală, însă care a avut o înrâurire fără seamăn asupra eroului povestirii, răspândind cu generozitate lumina vie a adevărului în sufletul său zbuciumat, căci așa se petrece întotdeauna: întâmplările mărunte, aparent neînsemnate, schimbă cel mai puternic mersul lucrurilor. Într-o zi, lui Marius i se dădu la școală să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
putut spune despre el că era bătrân, și nici măcar trecut de prima tinerețe nu s-ar fi putut spune că era. De fapt, acesta era un bărbat în toată puterea vârstei sale, care, atunci când nu se afla la datorie, slujind seamănului său aflat în nevoie, era un dedicat și un vioi om de lume și de spirit, prezent la toate petrecerile și banchetele, fără nici cea mai măruntă excepție, adică era un om al plăcerilor și chiar al pasiunilor vicioase, ce
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
ceea ce fusese cu câteva minute înainte, nu mai era acum la fel; totul se schimbase într-o singură clipă; parcă și camera era mai întunecată acum, ca și cum, afară, soarele de pe cer ar fi intrat după niște nori grei și fără seamăn de denși. Mai toată vremea, atât cât stătu culcată pe pat, Victoria își duse, pe rând, ambele mâini la ceafă și o masă, semn că o durea grozav de tare locul acela; fără îndoială că i se trăgea de la sângele
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
le văd lipite gata. Ori de câte ori, deschizând sertarele mobilei de rumeguș presat, mascat în furnir de nuc, și asistând la masacrul care îmi apărea în față, nu mai erau sertare, domnule, erau de-a dreptul cimitire (!), mă păștea o dezolare fără seamăn. Da. Știam că nu am în fața mea Panteonul divinităților grecești în nuce, dar aveam sentimentul că, indirect, memoria aceasta a lor era parcă știrbită, ca atunci când (printr-o comparație cam trasă de păr) statuile anumitor sfinți creștini ar fi nevoite
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
sălbatici, porci mistreți, gazele și nesfârșite stoluri de păsări migratoare. Fugise Gacel de înaintarea civilizației, de influența invadatorilor și de exterminarea fără deosebire a animalelor nisipurilor, și știut era, pe toată întinderea Saharei, că ospitalitatea lui Gacel Sayah nu avea seamăn de la Tombuctu până la malurile Nilului, cu toate că furia lui se abătea asupra caravanelor de sclavi și a „vânătorilor nebuni“ ce îndrăzneau să se aventureze pe pământurile lui. Tata m-a învățat, spunea el, să nu omori decât o gazelă, chiar dacă turma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care nu-și mai puteau găsi unitatea, pacea, echilibrul cel fericit. În Guernica lui Picasso, toate fragmentele acelea risipite, aparent fără logică, țipă în căutarea desăvârșirii unei frumuseți dureroase, gravide și de virtuțile unei estetici morale, dacă există așa ceva, fără seamăn. În Guernica noastră conjugală, în cioburile de sentimente urlau doar tăcerile. Prin terapia tăcerii poate fi lecuit uneori doar un singur suflet; tăcerea n-a lecuit niciodată, simultan, vânătăile mai multor cioburi de suflet, chiar dacă tu mi-ai spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Și ca să vorbească între ele, trebuie să fie singure sau să se îndepărteze de sat. Nu pot mânca decât resturile, atunci când războinicii și copiii sunt deja sătui. Făptura din fața lui nu era socotită o ființă omenească nici măcar de către propriii ei semeni. Indienii refuzau să admită că femeile ar putea avea suflet, că ar putea vorbi cu spiritele selvei sau că ar putea înțelege ideea unui Dumnezeu Atotputernic. Dacă Dumnezeu ar veni vreodată, ar fi doar ca să-i mântuiască pe războinici. Nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
dragoste. Ca să vorbim de lucruri importante, nu... — Oh! Folosești deja tonul lui Clarence. Dumnezeule, binecuvântat! De ce toate femeile vorbesc la fel după ce fac dragoste? E oare o formă de a-și descărca conștiința? — Nu mă compara cu Clarence! — Păi, dacă semeni cu ea... Înainte de a ne căsători era mereu așa. Mă împingea în pat, iar apoi se înfuria. Aprinse lumina și îl privi în față. Ochii ei miopi împrăștiau scântei. Insinuezi că te împing în pat? — Nu. Pur și simplu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]