2,644 matches
-
logice și cele morale. Pentru Baudrillard, etica nu reprezintă decât simplicitate, naturalitate, normă, ascultare, pe când estetica introduce artificiul, podoaba, jocul semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
semnelor, seducția tare, diabolicul. Dacă există vreo strategie a seducției, aceasta este aceea a fragilizării, a slăbiciunilor, a iluziei: a seduce înseamnă a fragiliza, susține Baudrillard, care în acest context introduce sinonimia seducție feminitate. Femeia este depozitara actului de a seduce pentru că uzează constant de artificiu și simulare, de ironia practicilor artificiale, cosmetice sau ale podoabei (parure), ce transformă femeia machiată în mister, hipersemn dezlipit de ordinea naturală. Seducția nu este niciodată de ordinul naturii, de aceea aproape toate marile sisteme
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau amoroasă. Seducția este întotdeauna cea a răului sau cea a lumii. Este artificiul lumii"521. În viziunea lui Baudrillard, metafora seducției se constituie într-un principiu universal, în acea origine (arché) sau stare primordială, căci și Dumnezeu însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
însuși este sedus și provocat să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
să existe. Seducția este un temei holist al existenței ce cuprinde zeii și oamenii și căreia nimeni nu i se poate sustrage, în realitate fiind considerat "mort" acela care refuză puterea seducerii, nemaivoind nici să seducă și nici să fie sedus. Seducția se originează într-o adevărată cultură a cruzimii, îmbrăcând întotdeauna o formă sacrificială. Seducerea este crudă pentru că vizează deturnarea completă a subiectului prin intermediul unui ritual simbolic, păstrând întotdeauna ceva dintr-un joc de atragere în capcana proprie a Celuilalt
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
din ultimul timp. Seducția devine apatică, sinonimă manipulării, persuasiunii, ambianței sau inducerii strategiilor dorinței ori ale cererii și ofertei. Presiunea simulărilor tehnice și mentale a trimis realitatea în derizoriu, astfel încât diferența dintre ea și reproducerile sale devine problematică. Realitatea este sedusă și depășită de simulare și simulacrele sale, realul prezentându-se ca un fenomen extrem, satelizat, pentru care seducția nu mai reprezintă decât fascinația perfecțiunii tehnice. Informația și mass-media nu creează o scenă, ci doar un ecran lipsit de profunzime și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sau a unor caracteristici naturale ale oratorului-seducător. După cum mărturiseau Joule și Beauvois în Tratat de manipulare, "strategiile argumentației sau ale seducției necesită anumite competențe sau atribute cât se poate de specifice. Să argumentezi ține de o artă dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
dificilă și nu seduce oricine dorește să o facă. [...] De aceea, argumentația și seducția nu sunt pentru omul de pe stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
stradă metodele cele mai sigure de a-și atinge scopurile"544. Pornind de la premisa că finalitatea seducției este aceea de a seduce, Philippe Breton (ca și Jean Baudrillard, de altfel, care afirmă în De la séduction, cvasi-tautologic, că "seducția este ceea ce seduce, atâta tot") consideră că seducția este legitimă doar în interiorul câmpului afectiv, dar în momentul când se substituie argumentării prin apelul la sentimente devine "o armă acolo unde argumentarea ar fi putut fi locul raporturilor pacificate"545. Dacă strategiile de seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
instrument de transmitere a informațiilor, de cunoaștere și de vehiculare a adevărului (un limbaj al constatativelor), alta care îl percepe ca pe un câmp al reușitei sau eșecului (un limbaj al performativelor). În acest context, Shoshana Felman asertează că "a seduce înseamnă a produce un limbaj eficace" (seduire c'est produire un langage heureux)546, întreaga retorică a seducției putând fi rezumată la enunțul performativ "prin excelență": promit. Ocupându-se în principal de demonstrarea "donjuanismului" lui Austin, autoarea explică succesul seducătorului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
una dintre ipotezele lui Jean Baudrillard pare a fi demonstrată dacă seducătorul este nimeni, iar seducția desubiectivizează, înseamnă că acesta nu deține decât rolul secund, provocarea aparținând, de fapt, obiectului sedus: "Subiectul nu poate decât să dorească, numai obiectul poate seduce"553. Seducătorul, devenit el însuși obiect al seducției, recreează efectul unei mișcări arhetipale care nu poate da greș. Astfel, seducătorul nu posedă argumente, el reprezintă prototipul estetului care se ghidează după logica enthousiasmos-ului. Tocmai de aceea seducătorul nu poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
în rândul unui public. De altfel, Baudrillard se referă de multe ori la strategiile utilizate în publicitate, care conțin și operațiile seducției, cu scopul de a vinde un produs și, la fel de cunoscută pentru noi este și încercarea politicianului de a seduce electoratul, acest din urmă exemplu îmbinând, de multe ori, caracteristici ale seducției cu cele ale manipulării. Prezentarea acestor stadii "actuale" ale seducției nu diminuează însă efortul filosofului francez îndreptat înspre susținerea posibilității și actualității unei teorii seducătoare a limbajului, chiar dacă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
idee dezvoltată de J.-F. Lyotard, deoarece strategia seducției se inserează discursului de așa manieră încât acesta nu mai poate fi considerat definitiv sau stabil, ci este mereu interogat, coerența sau sensul său devenind contextuale și parțiale. Pentru Baudrillard, a seduce înseamnă a fragiliza, prin urmare scriitura care conține seducția nu va mai convinge prin intermediul argumentelor și noțiunilor "tari", a raționamentelor coerente, ci prin "slăbirea" lor, prin utilizarea figurilor retorice. Cum artificiul aparține strategiei seducției, acțiunea ei la nivelul scriiturii se
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
manipularea aparențelor a fost sesizată și de Lionel Bellenger, care notează că "pentru Jean Baudrillard, seducția înlătură realitatea și manipulează aparențele. Ea nu este o energie, ea ține de ordinul semnelor și al ritualurilor și de utilizarea lor malefică. A seduce înseamnă a ști să te joci cu universul simbolic, când puterea în sens tradițional reprezintă matricea realului"555. În perspectiva filosofului francez, orice discurs este expus unui eșec lingvistic ce ar proveni din autoabsorbția propriilor sale sensuri. Astfel, scrisul, ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
său, scriitura trebuie să permită iluziei să radieze și să se transforme într-o enigmă care să nu poată fi dezlegată de specialiștii și politicienii realiști ai conceptului. Obiectivul scriiturii este acela de a-și denatura obiectele, de a le seduce și a le face să dispară"556. În acest context, subliniază Baudrillard, ceea ce dă intensitate scriiturii, fie ea ficțiune sau teorie, este tocmai iluzia sensului, dimensiunea ironică a limbajului, care provin din acțiunea seducției. 6.5. Seducție și deconstrucție Din
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
economia scriiturii baudrillardiene, nici seducția nu este o metodă sau un demers prestabilit, cu etape obligatorii și scopuri precise. Astfel, "seducția nu este o temă care să se opună altora sau care să dea răspuns altor teme. Seducția este ceea ce seduce, atâta tot"562. Respingând capcana unei logici bivalente, Baudrillard transformă seducția într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
retoricii, Michel Meyer, în Questions de rhétorique: langage, raison et séduction, Le Livre de Poche, Librairie Générale Française, Paris, 1993, p. 18, le enumeră pe următoarele șapte: "1) A persuada și a convinge, a crea asentimentul; 2) A plăcea, a seduce sau a manipula, a justifica (uneori cu orice preț) ideile pentru a le prezenta ca și cum ar fi adevărate, fie că ele sunt, fie că noi credem că sunt adevărate; 3) A introduce în mod subtil verosimilul, opinia și probabilul cu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
-o. Atunci fratele Walter a alergat la locul unde credea că va găsi căprioara, însă nu a găsit decât un sac plin de sânge. Când a povestit această viziune fratelui Agnello, acesta a intuit imediat că acea femeie se lăsase sedusă de ipocrizie și, prin urmare, a trimis la ea doi frați chibzuiți, cărora le-a mărturisit că a inventat tot ceea ce le spusese iar ei au readus-o la adevăr. Un alt maestru care a intrat în Ordin a fost
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
caritate; sora sa a fost mai târziu strangulată cu cruzime în catedrala din Chichester pentru că și-a apărat fecioria. Într-adevăr, un tânăr, impresionat de frumusețea ei, de mai mult timp își dorea să o întâlnească singură și să o seducă; nereușind în niciun fel să o facă să cedeze la dorința sa, a demonstrat cât de perfidă este iubirea carnală, strangulând-o în biserică. Se întâmplă adesea ca, între două persoane ce se iubesc trupește, să explodeze o ură egală
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
suflet găsesc mai cu prisos. CÎnd o cîmpie plină de iarbă mi s-arată, Pe care ostenește vederea alergînd, Ș’a căria văzută de flori Împestrițată Se’ntunecă cu noaptea pe caru-i ’naintînd.” Odată cu căderea nopții, glasul nehotărît pînă acum, sedus de un peisaj euforic, intră și el În „negru mîhnirii”. Echilibrul precar: zi-noapte corespunde unui armistițiu interior fragil: acela dintre plăcere și suferință, dintre nădejde și jale. Trista și desfătătoarea vale dispare Înghițită ca o luntre de furtună. Introducînd, În
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
la cale o rebeliune Înăbușită de ostile fidele Domnului, conduse de Mihael și Gabriel. Căderea (pedepsirea) Îngerilor este precedată de păcatul Însoțirii Marelui-arhanghel Satan cu o filie născută din propriu-i creștet. Corpul ei este „aerian” și puterea de a seduce enormă. La originea căderii se află, așadar, nu numai invidia, trufia, dar și păcatul (complexul) unui incest. Prăbușirea rebelilor, cu sugestia despicării, surpării universului, constituie partea cea mai frumoasă a poemului: „Bubuie cerul, se scoală Împăratul; Duduie eterul, că pasă
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
o fluiditate În notarea cuvintelor, dar o figură veche În retorica poeziei recomandă limbajul tăcerii. CÎnd limba rămîne mută, vorbesc ochii. Privirea devine mesagerul focului interior: „Și amorul cu mîhnire Te privește și suspină”. O privire mîhnită, menită nu să seducă „obiectul de iubit” (nu există o strategie a seducției În poemele lui Grigore Alexandrescu pentru că faptele sînt dinainte hotărîte, poemul vine În urma evenimentelor), ci să exprime doar o „mirare”, o emoție discretă, un chin care rareori se dă pe față
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
este schema. În interiorul ei poetul schimbă, uneori, ordinea, pune evocarea la urmă sau renunță pur și simplu la cadru, intrînd direct În subiect (discursul moral și patriotic). Este inutil să căutăm, În poemele acestea făcute să Îmbărbăteze inimile și să seducă urechea, un peisaj, o formă de sensibilitate față de lucruri, pentru simplul fapt că universul material dispare pur și simplu din poem. Stînca neagră, rîul spumegos, rîpa stearpă, luna ce se retrage după deal constituie un nevinovat repertoriu de regie. Discursul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
steluțe, pe cer. Caracterul alegoric al poemului este evident. Peisajul nu trece de obișnuitele determinări: „Era o cîmpie lungă și tăcută, Lungă ca pustiul, ca moartea de mută”... Alecsandri propriu-zis nu visează. Reveria lui e leneșă. Scopul ei este să seducă, nu să disloce elementele materiale. Să le seducă pentru a ajunge mai repede la cuibul ocrotitor și a intra În acea stare de comodă beatitudine la care poetul năzuiește mereu. * Este aproape imposibil de a descoperi În erotica lui Alecsandri
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
evident. Peisajul nu trece de obișnuitele determinări: „Era o cîmpie lungă și tăcută, Lungă ca pustiul, ca moartea de mută”... Alecsandri propriu-zis nu visează. Reveria lui e leneșă. Scopul ei este să seducă, nu să disloce elementele materiale. Să le seducă pentru a ajunge mai repede la cuibul ocrotitor și a intra În acea stare de comodă beatitudine la care poetul năzuiește mereu. * Este aproape imposibil de a descoperi În erotica lui Alecsandri o figură specială a spiritului, o atitudine care
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]