22,588 matches
-
revedere. Când se urni din loc, femeia avu impresia că psihicul ei inventase totul. Din ce întuneric ieșise, din ce plasmă vâscoasă, nu mai era sigură pe nimic. Bărbatul acela nu exista, nici discuția înfiripată în drumul către casă, nici senzația că se cunosc de multă, foarte multă vreme și că se înțeleg. Avu o viziune complexă într-o singură fracțiune de secundă. Între ei doi era posibilă o afinitate sufletească pe care o crezuse improbabilă, ar fi putut petrece zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bine să moară amândoi acolo în mașină, undeva pe șosea și aceasta fusese doar dorința ei ascunsă, rămasă nerostită? Așa cum arăta acum, neclintit ca o stâncă, ar fi fost imposibil să poată exista în el vreun dram de disperare. Prima senzație avută atunci când traversa plaja imensă către apă a fost aceea că marea și aerul, lipite de jur împrejur pe un semicerc larg, împrumutând unul de la altul nuanțele de albastru și verde, reprezintă o scoică uriașă, un spațiu închis pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai bine. Apoi a început dansul. Orchestra impunea cu stridență ritmul. Cât de multă vreme fusese frustrată de bucuria simplă de a fi pe un ring de dans, în brațele unui bărbat, apărată de lumina difuză din jur. Larma, semiobscurul, senzația plăcută de a se simți alături de un om, toate o toropeau, mișcările îi erau greoaie, stângace, parcă abia acum începea să trăiască, să facă primii pași. Un timp crezuse că i se consumaseră toate bateriile pe care o inimă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pot vedea și prin ei și pe deasupra, mai ales lumina galbenă de stat în loc prin frunze verzi de vară îmi plăcea și faptul că eu simțeam pacea bând din cafea pe stradă și fumând cu rucsac în spinare și cu senzația că se întâmplă ceva, că oricum e ceva, cu cineva care, voi vedea eu cine. Cezar, regizorul care de 3 zile tot se învârte în viața mea, decent, el vrea indecent, intangibil eu, distant adică, fără de, prima oară după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
eu, azi e ceva, i-am spus lui Pinochio Păianjen când am coborât să luăm vin, suna a sfârșitul lumii și simt, puțin nu credeam, dar vorbele îmi ieșeau din gură. Arăți ciudat azi, a zis el, nu știu, am senzația că mori, să nu mori. În ziua aceea când Miau, dis-de-dimineață, mama ei, plângând, dă-mi-o te rog, a murit mama mea, în ziua aceea în care eu am înțeles și m-am oprit cu gura căscată și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
amândoi pe străzile Bucureștiului, e frumos aici în centru, tot aici voi locui în garsoniera pentru care voi purta lupte importante, dar voi învinge, asta însă nu o voi ști de la început, Cezar, de când stau în garsoniera lui Baby am senzația că sunt într-un alt oraș, are energie bună Bucureștiul aici, da! Așa am simțit și când m-am întors cu Păianjenul Pinochio de la mare amândoi. Am călcat în gară și m-am bucurat că m-am întors, tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
pom, e primul rod și mă găsiți săptămâna viitoare marți, vă așteptăm cu drag, ploua alburiu afară și eu tot în alb m-am îmbrăcat, mi-am pus sandale cu tocuri, parcă sunt și mai pe lună, de dimineață aveam senzația de a nu mă duce, am strâns chiștoace de pe jos, am măturat cu o perie tocită și câinele mă enerva groaznic, credea că mă joc cu el, poc! i-au clănțănit fălcile, acum s-a învățat minte, mă tatonează de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
treci pe lângă mine și nu mă cunoști? Habar n-am ce comportament e ăsta, e clar că fugi de mine, dar hai să vorbim, să înțeleg! Reziști până mâine? îmi spune el zâmbind în telefon, așa cum zâmbește mereu, de ai senzația că e calm și echilibrat și binedispus și nimic grav nu poate fi, ne vedem mâine după spectacolul tău și a plecat înainte de spectacol iar eu am stat cu Baby și cu Pinochio până foarte târziu, până la 1 noaptea, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am pregătit pentru facultate și a intrat, stăteam nopțile și ne gândeam cum să ne facem recitaluri și repetam la noi acasă și mă grăbeam să ajung înainte, să-i fac de mâncare... și acum mă trezesc noaptea și am senzația că doarme lângă mine și îi simt parcă mirosul pe pernă, îl simt, făceam dragoste, făceam dragoste și a 2-a zi spune, eu plec! de 1 an nu mă mai iubea, de 1 an! și tu ai stat încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am așteptat, am mai dormit doar 2 ore, gara mi-era un loc atât de cunoscut, ploua, și ce dacă, am fumat tot așteptând trenul și am băut cafea, îmi place să beau cafea mergând prin magazine, pe stradă, am senzația că-mi plimb intimitatea pe străzi și că mă izolez într-o sferă, beam și atunci cafea pe peron de la tonomat și mestecam gumă și el dădea bipuri ca să se asigure că sunt în gară, dar eu nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Te-am trecut pe tine în telefon să vorbim cel mai ieftin, mi-a zis el înainte să plece în Ungaria, acum cred că m-am schimbat, nu trebuia să te caut... De ce, întreb dureros, de ce, din ce spui am senzația că doar eu am avut nevoie de tine și tu nu. Tu-mi dai liniște, zic și încerc să-l iau în brațe, dar Pinochio nu-mi răspunde înapoi, mă ridic din colac, tu de ce ai nevoie de mine? tace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
vorbea și mă tot mângâia și căcat! e simpatic, dar nu te-ntinde, mai ales, ce naiba? hai la mare amândoi, vii? zice, așa, ca moșii? ne dăm întâlnire? nu trebuie să fie acolo o atracție, o dorință, un mister, o senzație de hău care să te cheme, să-ți ia mințile, să te conecteze în celălalt adânc, de să nu mai conteze altceva, să vină de undeva din carnea ta și a strămoșilor tăi cu senzația că el e, cunoscut atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
o dorință, un mister, o senzație de hău care să te cheme, să-ți ia mințile, să te conecteze în celălalt adânc, de să nu mai conteze altceva, să vină de undeva din carnea ta și a strămoșilor tăi cu senzația că el e, cunoscut atât de bine de sufletul tău, să-ți aparțină, să-l conții abia cunoscându-l, să vorbești aceeași limbă, că aproape gândești despre ceva în același timp, și să fie uimirea când îți iese sufletul prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
dimineață, voi ști că pleacă a 2-a zi, de tot, și că la mare, normal, cu Iulia, Toni?! tu vrei prea mult, nu se poate... dar ce vreau atât de mult, Bianca? măcar să recunoască ce trăiesc, măcar să nu aibă senzația că nu se pune, cum adică? ce trăiesc eu acum nu se pune? cum adică: am crezut că ne prinde bine să râdem, ok, ne prinde bine, i-am spus că a 2-a zi nu mă va mai cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
lărgită ațintită mai mult pe ureche, ca și cum informațiile le-aș fi căpătat altcum, printr-un nou organ senzitiv ca un fel de gândire situată după ureche, în rotundul gurii deschise, în periferia ochilor. Arăți ciudat azi, să nu mori. Am senzația că încerc să înțeleg ceva, dar nu știu ce, m-am întâlnit pe stradă până și cu un chinez cu care am jucat într-un spectacol și cu care am dansat în parcul palatului la Mogoșoaia, înainte de spectacol îmi cânta în chinezește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
clar, trece-un stol de rațe, dar nu știu unde se duc, nu le văd prea clar, iar „a”-ul lui iar ciocnește pahare de cristal în creierul din spatele urechii, așa este și iubirea mea pentru tine, neclară. Voi ucide resturile acestei senzații în strânsoarea în brațe a lui Cezar, la un bar, la miezul nopții, când voi dori să mă odihnesc din alergătură, când nu voi mai face nimic. Nimic de învățat din dragoste, vorbe care vin din cu totul altă direcție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
să doarmă o noapte la prietenul lui, mă culc și la 5 sună, dimineața, ce faci, scroafă, dormi, ce număr ai la interfon, 059, iar el iese din baie și se aruncă în pat ca și cum i se cuvine, am o senzație amară de cercetător cu lupa, mușcat, care se pregătește să mai fie mușcat o dată, numai pentru că a zis 059 și a deschis ușa, mai vrei să te căsătorești cu mine, asta a fost în episodul trecut, mă uit la el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
miros al lui, ceva care îmi pare respingător, stă crăcănat și îmi propune un sport în 2 care nu se va transforma nicicum în viitor, cad într-o cursă și eu simt, nu mă cheamă nimic spre gura lui, am senzația crispată că totul s-a aranjat în sensul aranjat atât de plictisitor de cuplu și de previzibil că mă scoate din minți, băi, e bine? îți place, eu mă uit la mine și la el și la tot ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
câștigate și cu fotografii de presă înrămate, reprezentându-l, desigur, pe Samuel Sharp, de-ai zice că te afli într-un restaurant italienesc. Iar al doilea lucru care te izbește este oglindă ce acoperă un perete întreg. «Asta ca să mărească senzația de spațiuă, mi-a explicat scriitorul, dar n-ai cum să nu te gândești că există și un alt motiv. Privirea îi alunecă încontinuu într-o parte, atrasă irezistibil de acea oglindă, chiar și atunci când stă de vorbă cu tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
conține, evit sarea și zahărul, îmi măsor unitățile de alcool ingerate și ies la jogging în fiecare zi. Singură plăcere care mi-a mai rămas e sauna. — Eu, una, nu găsesc că sauna ar fi o plăcere, zise Fanny. — Dar senzația de dupa... nu vi se pare de-a dreptul euforica? — Singură dată când am incercat nu mi-a plăcut deloc. — Unde s-a-ntâmplat asta? o întreba Adrian. — Aaa... într-un „complex de recreere“ dintr-un hotel. — Bănuiesc că aveați costumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
în șezlong. — Cât ai de gand să-l mai lași pe Adrian să te terorizeze? întreba Șam. Nu prea mult. Oricât de sinistru ar fi articolul lui Fanny Tarrant, nu poate fi mai sinistru decât clipele astea de așteptare. Am senzația că de îndată ce-o să aflăm tot ce poate fi mai rău, o sa piară și blestemul care s-a lăsat asupra noastră. Adrian o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
o stare bizară, de greață. Era un suspans total. Te intrebi dacă recenziile vor fi favorabile sau defavorabile, deși, logic, știai că jocurile sunt facute - erau deja tipărite și ireversibile. O mulțime de oameni apucaseră deja să le citească. Detestam senzația. În clipele alea nu puteam împărtăși câtuși de puțin trăirile lui Adrian. — Vrei să stau până vin ziarele? se oferi Șam. Sau preferi să rămâi singură? Stai, îl ruga Eleanor. Atunci n-aș putea să beau niște cafea? Eleanor zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
șopron din scânduri, destul de mic, cu o sobă în colț. Și bănci pe două niveluri, cât să-ncapă trei persoane, maximum patru, la o adică. Fără ferestre. Din tavan se prelingea o lumină discretă, de culoarea chihlimbarului, care-ți dădea senzația că te afli într-un cuptor. — Și amândoi erați goi? — La început m-am înfășurat într-un prosop, dar mi l-am dat jos, pentru că era al naibii de incomod. — Și el n-a încercat nimic? — Nu. A existat un singur moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
cât mai des la sinonime sau construcții echivalente, nu începeți două fraze cu aceleași cuvinte și strecurați judicios formulele originale în locuri potrivite ale relatării. Apelați cât mai frecvent la metaforă, deoarece aceasta înnobilează stilul, dându-i culoare și vibrație, senzație și fluiditate. Faceți din metaforă ,,modul de a visa al umanității”. Imprimați o anumită cadență frazei, căci muzicalitatea ritmului ridică sufletul ascultătorului în regiuni de plenare euforii. Dacă șlefuiți frazele cu meșteșug și cu ardoare, veți da stilului o savoare
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
suflet la realizarea vinului. Din primăvară până în toamnă, dealurile din preajmă: Coțoi, Pleșul, Dric, Dobrina, Voloseni, Recea, toate se întrupează într-o materie verde care cu timpul își tot schimbă nuanțele, spre auriu și ruginiu care-ți dă în permanență senzația că va inunda Hușul. Eu sunt mândră de podgoria Huși și cred că trebuie să-i ajutăm pe viticultori pentru că, datorită lor în vin nu este numai adevăr, ci și sănătate și o scânteie de geniu. În vin se află
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]