3,380 matches
-
uși. Totul era curat și ordonat. Întregul apartament lucea de curățenie - asta deși Kathy spusese că „Duke era dezordonat și nepriceput“. Căutare după detalii - Încă un truc Învățat de la Dudley. Un telefon pe o margine de masă, un control prin sertare: creioane, Însă nici o agendă de adrese, nici un carnețel cu tîrfe. Un teanc de „Pagini Galbene“, amestecate - comitatele Los Angeles, Riverside, San Bernardino, Ventura. San Berdoo era singura carte de telefoane folosită - paginile mototolite, cotorul crăpat. Cercetă paginile uzate: conțineau liste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lipsă. Crrr... Un țipăt de cincizeci de ori mai puternic. Cioturile puse pe ochiurile plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște hîrtii. Îl strînse pe tip de beregată și acesta scuipă o foaie pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
plitei, apoi În frigider, unde sfîrÎiră. — DĂ-MI NENOROCITA AIA DE AGENDĂ! urlă Bud pe fundalul zgomotului făcut de malaxor. Gilette, cu ochii dați peste cap: — Sertar, lîngă TV... ambulanță. Bud Îi dădu drumul și alergă În camera de zi. Sertarele erau goale, așa că fugi Înapoi În bucătărie. Gilette, pe podea, mesteca niște hîrtii. Îl strînse pe tip de beregată și acesta scuipă o foaie pe jumătate mestecată. Bud o ridică și ieși, Împleticindu-se. Carnea arsă Îi făcea rău. Netezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
așa că mi se pare plauzibil. Dacă ai apucat să mănînci, nu te uita Înăuntru. Jack se uită. SÎnge uscat, contururi făcute cu cretă albă. Brațe, picioare, tors, cu punctele de tranșare marcate. Millard continuă: — Cineva Îl ura de moarte. Vezi sertarele alea? Cred că asasinul i-a făcut felul din pricina dosarelor. L-am pus pe Kleckner să sune la editorul lui Hush-Hush. O să ne deschidă biroul și o să ne dea copii ale materialelor la care lucra Hudgens În ultima vreme. Bătrînul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
unde să-i găsești și trage-i una zdravănă la cur din partea sergentului Dick Stens. Baftă, partenere! Îmi vine greu să cred că atunci cînd vei citi biletul, eu o să fiu mort. Dick Sub cheie, răsucită de două ori, În sertarul de jos: Dosarul lui despre asasinarea lui Janeway și a prostituatelor, plus dosarul lui personal despre cazul Nite Owl - limpede, ca la carte, așa cum Învățase la școală. Două cazuri care au dovedit că este un detectiv adevărat. O șansă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Godzilla, distracția s-a terminat. Nu divulg niciodată informații despre clienți, nici dacă mă ameninți cu o citație. Așa că plimbă ursul și poate luăm masa Împreună cîndva, să zicem pe la Paștele cailor. Bud smulse firul telefonului din perete. Penzler deschise sertarul de sus. — Fără brutalități, Neanderthal! Fața asta m-ajută să cîștig bani frumoși. Bud răsfoi dosarele și ajunse la „Cooley, Donnell Clyde“, pe care Îl aruncă pe masă. O fotografie căzu pe sugativă: Spade, cu patru inele pe cele zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mulțime de versuri și de poeme, chiar în mai multe limbi. Nici asta Andrei Vlădescu nu putea pricepe, el abia era în stare să-și amintească două-trei strofe. Bine că nu-i recita niciodată din versurile ei, închise într-un sertar al biroului mic la care își făcea temele pentru facultate. Dar nu recita nimănui din ele. Trecuseră ani buni de când încetase să mai scrie, nu pentru că i s-ar fi părut zănatică nobila idee de a fi poet, ci pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi arătat în tinerețe cu asemenea buze roșii? Aproape că nu mai ține minte. Și cu pălăriile acelea bogate. Și cu părul strălucitor, de culoarea oțelului, tuns scurt și întotdeauna ondulat. Și cu sprâncenele arcuit înnegrite. Are pe undeva, prin sertare, o mulțime de fotografii, ar trebui să le caute și să se uite la ele. Dar i se face îndată lehamite să se ridice și să le caute, parcă ar fi o babă scorojită care trăiește doar din amintiri. Buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Știau amândoi la fel de bine ceea ce nu ar avea rost să fie auzit din nou: odată spusă, minciuna se instalează, atotputernică. Al optulea cerc Era din nou singur în toată casa, iar uscata doamnă Cecilia Beldiman venea rar să cerceteze încuietorile sertarelor sau să surprindă urmele dezmățului pe care tânărul ăsta e imposibil să nu-l facă în absența stăpânei. Fiica doamnei Marga Pop plecase. Casa era liniștită, cu urme vagi de mirosuri de bolnav. Părea pustie. Telefonul suna rar și cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Primul brâu Și acum ce va face? Să fi fost durere ce simțea? Teamă? Înfiorare în fața unei mari primejdii care avea să urmeze mai târziu? Spaimă chiar? Zilele acelea trăite cu înfrigurare într-o casă dintr-odată iarăși cu toate sertarele, birourile și dulapurile încuiate, de parcă el ar fi fost un străin de care lucrurile agonisite trebuie păzite, vor putea fi uitate? Dacă nu-l ajută să uite, timpul îi șterge măcar omului intensitatea trăirilor, știa asta; se va petrece la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
în nări, dar praful trosnea, ca și cum ar fi fost sticlă. Apoi o lumină orbitoare și peștera nu mai e peșteră, ci într-o clipă o stradă, într-altă clipă o cameră, în altă clipă un pustiu, în altă clipă un sertar... „Am alergat trei kilometri până aici“, se auzea o voce. „Nu-s trei kilometri, sunt mai mulți.“ Vasăzică așa stau lucrurile - altă voce, neauzită, dar ca și cum trebuia să fie auzită de toată lumea, repetând: va să zică așa stau lucrurile, dar nimic pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
vizeze planuri aprobate mai sus sau chiar foarte sus și pe urmă l-au dat afară ca să scape de el și să mușamalizeze totul, punându-i în vedere să-și țină și gura dacă nu vrea să fie scoase din sertare bine încuiate dosare vechi cu ascendența și peripețiile familiei lui; sau dacă el însuși participase la calcule și când și-a înțeles greșeala a fost prea târziu și nu se mai putea repara nimic și s-a produs explozia; sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
voi trăi mai mult decât Lawrence. Mai are încă în față mulți ani de viață. — Cred că ai dreptate, spuse după un timp Rebecca. Mai aruncă o ultimă și lungă privire spre mlaștini, apoi își scoase colierul de perle din sertar și îl încheie cu grijă. Afară, câinii urlau solicitându-și cina. Postată în ușa dinspre Holul Mare, cu mâna ei mică vârâtă în mâna lui Mortimer, Rebecca se pomeni în fața unei încăperi ticsite cu rude ale soțului ei. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spus în fața unor asemenea afirmații. Am răspuns ceva de genul, „groaznic“, urmat de „Sper că nu vă lipsește nimic de valoare“. — Nu s-a furat nimic, spuse doamna Tonks. În afară de manuscrisul dumneavoastră. Asta m-a lăsat fără grai. — Era în sertarul de sus al biroului meu, continuă ea. Se pare că hoțului nu i-a luat mult timp să-l găsească. Încă n-am anunțat poliția: voiam să vorbim mai întâi cu dumneavoastră. Domnule Owen, există vreun motiv pentru care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cu spatele la aparat, cu un creion la buze și cu capul înclinat, gânditor. Tata a făcut două fotografii după negativ și ne-a dat fiecăruia câte una. Joan mi-a spus că timp de mulți ani a ținut fotografia într-un sertar secret, unde ocupa un loc special printre obiectele ei cele mai de preț. Eu am preferat s-o expun în dormitorul meul și n-a trecut mult, cum se întâmplă de obicei cu aceste comori din copilărie, s-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
așa. Abstracte, peisaje, minimaliste, orice: nu le pasă. Apropo, e bine așa? — Treizeci, patruzeci...? Dar n-am pictat niciodată ceva care... Da, e bine, e foarte bine. — Stai așa puțin. Se dădu jos de pe ea și luă ceva dintr-un sertar al noptierei de lângă pat. Phoebe auzi cum scotea din ambalaj și desfăcea un prezervativ. — Va trebui să ducem expoziția la New York, desigur, spuse Roddy, șezând cu spatele la ea și lucrând cu dexteritatea căpătată prin experiență, după ce va fi la Londra câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte cunoscută. Ea spera ca însemnarea să se mai afle încă în camera de oaspeți în care stătea întotdeauna când venea în vizită la Winshaw Towers, în buzunarul unei jachete de lână pe care o văzuse ultima oară în primul sertar de jos al șifonierului. Mi-a propus s-o ia de acolo cât mai curând posibil și să mi-o înmâneze: și în acest scop, ne-am înțeles să ne întâlnim în după-amiaza aniversării zilei de naștere a lui Mortimer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Am avut dreptate. Făcu o pauză de impresie. Ai fost ales. — Ales? De cine? — De Tabitha Winshaw, desigur. Ascultă cu atenție. Hanrahan o să-ți dea perechea de chei de rezervă ale apartamentului meu și vei găsi toate hârtiile relevante în sertarul de sus al biroului meu. Urci acolo cât de curând poți și te uiți bine la ele. Primul lucru pe care-l vei găsi este scrisoarea Tabithei către Peacock Press, datată 21 mai 1982, propunând ideea unei cărți despre familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care era foarte fiebinte și acoperită cu broboane de transpirație. Acum putea să respire? am întrebat-o. A răspuns că da, dar că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și ce făcea în Irak, dar vorbea prost engleza și, în plus, păreau s-o deranjeze asemenea întrebări. Amândoi știau că trebuiau să lase un răgaz suficient de lung înainte de a coborî. Apoi, Lucila își aminti ceva și, deschizând un sertar al comodei, scoase de acolo un pachet de cărți. Nici unul nu știa un joc de cărți propriu-zis, așa că jucară câteva mâini de Snap. Mai era niște șampanie într-o sticlă de pe noptieră și în scurt timp chicoteau amândoi necontrolat. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
totul, diavol șiret, murmură Michael. Băiatul din camera din dos! Șterse în grabă praful și pânzele de păianjen. Aparatul părea alimentat cu baterii și, în mod nesurprinzător, nu reacționă când încercă să învârtă diversele butoane; dar o scotocire rapidă prin sertarele biroului se dovedi că dă rezultate. Erau acolo hărți, almanahuri și mersuri ale trenurilor din anii ’40, împreună cu un dicționar german-englez și ceea ce părea a fi o agendă. Răsfoind-o, Michael nu dădu doar peste Biscuit, Brânză și Țelină, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
nu se potrivea. Alex a asamblat patul și, când l-a Împins lângă peretele din cărămidă aparentă (numele codificat În Manhattan pentru „perete nefinisat“ă, am constatat că acesta ocupase deja Întreaga cameră. A trebuit să returnez comoda cu șase sertare, cele două superbe noptiere, ba chiar și oglinda Înaltă cât un stat de om. Totuși, oamenii trimiși de magazin, Împreună cu Alex, au ridicat patul și așa am reușit să strecor sub el covorul În trei nuanțe de albastru și câțiva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă vrei: nu i-aș arăta În veci așa ceva. S-ar enerva la culme că cineva i-a trimis un obiect electronic. A pronunțat cuvântul „electronic“ de parcă ar fost fost sinonim cu „acoperit de fecale“. Am băgat telefonul Într-un sertar din biroul meu și am Încercat să-mi ascund zâmbetul care-mi Înflorise pe față. Perfect! Un telefon portabil era oricum pe lista obiectelor de care aveam nevoie pentru noua mea cameră și tocmai mă alesesem cu unul de cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
cât fusesem plecată Emily reușise să-și schimbe jeanșii prespălați pe care Îi purtase până atunci cu niște pantaloni din piele și adidașii cu pantofi cu vârf decupat și cu toc. Făcuse, de asemenea, ordine În tot biroul, aruncase prin sertare tot ce fusese pe birourile noastre și Îndesase În dulap toate cadourile care nu fuseseră Încă transportate la apartamentul Mirandei. Își dăduse un strat suplimentar de ruj strălucitor, mai Împrăștiase ceva pudră pe obraji, iar acum Îmi făcea semn să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
aplecat să o arunc sub birou, pentru că a mea ar infecta-o pe a ei dacă ar atinge-o cumva În dulap. Am Înhățat două cubulețe de zahăr și un șervețel din rezerva secretă pe care o păstram Într-un sertar al biroului meu și le-am luat pe toate Într-o mână. Mi-a trecut o clipă prin cap să scuip În cafea, dar am reușit să mă stăpânesc. După aceea am scos o farfurioară de porțelan dintr-un sertar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]