41,020 matches
-
course, răspunse Gheorghe gîndindu-se la SÎnpetru cel Mic. Basul nici nu mai stătu pe gînduri, le Împrumută și bani, numai să pună pe roate afacerea. Cantina, devenită pînă la urmă pensiune, fu deschisă. Floare și două fete din Făgăraș găteau, serveau, un bucovinean alerga după cele de trebuință. Nu lipseau de pe masă tăițeii și lăștile cu brînză, guiașul, plăcintele cu curechi și cu cartofi, popricașul de pui cu smîntînă, cîrnații făcuți ca la șvabi, zupa cu găluște, zama cu groscior pe
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu scrisul, nici nu avusese motive s-o facă decît la Chicago În calitate de business woman: „Good morning, Mrs. Flory!“, „Bună dimineața, doamnă Flory!“ „Good morning, boss, what would you like to have today?“, „Bună dimineața, patroane, ce-ați dori să serviți azi?“ Cam așa trebuie să fi sunat prinderea-n vorbă cu patronul irlandez, totul prin viu grai, totul Întemeiat pe cuvîntul dat. Lumea se construia prin strîngeri de mînă, nimeni nu avea nevoie de cereri scrise ori de corespondență. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
decât atât: "Nu te teme !"." Ceilalți l-au înconjurat să-l aline, dar împăcarea parcă nu mai venea. A adormit plângând, roșu de rușine, într-o floare de mac. A doua zi, au găsit fiecare, lângă florile luminoase care le serveau drept așternut, o scrisoare. Primiseră rezultatele ! Și textul nenumăratelor scrisori era același: " Fiecare din cuvintele voastre e exact ceea ce trebuie pentru om. Cu ele voi alcătui scrisoarea mea de iubire pentru el". Un singur rezultat suna puțin altfel: "Cuvintele tale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
fi și-o fi, să se ducă la el, după ajutor. Și a pornit copilul. Mergea cu fereală, să nu i se ia urma. A mers ce-a mers prin pustiul de cenușă, înnopta prin clădiri goale care nu mai serveau nimănui, se învelea cu pânzele lungi și grele ale reclamelor care rămăseseră agățate ici și colo, iar în zori pornea mai departe sub cerul cenușiu... Dar într-o dimineață, nu i-a venit să-și creadă ochilor: un fir de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
chiar lângă noi și a băut în fața noastră cana cu apă... toată cana cu apă... că așa i-a spus taică-su: întâi el și pe urmă el și la urmă tot numai el... iar ceilalți sunt făcuți să-i servească pe cei vrednici, cu stare... că numai proștii și nevrednicii sunt săraci. Plecam mai departe, și ne scuturam sandalele până și de praful celor nevrednici, dar te-am văzut afară și ne-am abătut din drum... Ne-am spus: cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
mai fusesem demult, ori chiar se schimbase tot ce știam și când avusese timp să parfumeze cu nard curtea și odaia?! Iar vase de aur nu știam să fi avut... Și totuși, uite cum străluceau! Iar mătușă-mea, care ne servea la masă, ce tânără și frumoasă era și doar era cea mai mare dintre surorile mamei bătrână de-a binelea, adică! Uite-i picăturile de apă în păr, parcă-s pietre prețioase! Și ce bucuroasă e! Acuș' or să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
când sunt musafiri. Nu știu cum să încep și ce să-ți spun. Te-am văzut cum ți-au dat lacrimile când ți-a răspuns. Dar ai făcut mai departe treaba tu singură, toată treaba. Și ochii-ți străluceau în lacrimi... Ai servit masa ca și cum nimic nu s-a întâmplat, dar știu că atunci te prăbușiseși deodată înăuntru... dar surâsul, tot bun și blând era, cum numai mama noastră îl avea și tu l-ai moștenit. Tot așa se uita și ea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
doctorul Pas lui Gruia - dumneavoastră l-ați operat, așa că vă rog să vedeți cum se prezintă plaga operatorie a pacientului. Gruia și-a dezinfectat mâinile, și-a pus mănușile de cauciuc sterile și a așteptat ca sora șefă să-l servească cu instrumentarul necesar. Totul decurgea ca la carte. Când plaga a rămas descoperită, Gruia a examinat-o cu atenție. Apoi a ordonat: ― Pensă chirurgicală... După ce a primit pensa, a apucat - doar el știa de ce - una din suturile plăgii și a
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
hodoronc-tronc?” „Te temi că Îți vei pierde din galoane? Nici pomeneală... Ai să afli lucruri noi și vei vedea cât de mică este de fapt lumea” - l-a sfătuit gândul de veghe. „Nu pot face așa ceva”... ― Mama colegei mele, care servește pe doamna de colo, este infirmieră la Spitalul Sfântul Spiridon, la Chirurgie. Ea v-a recunoscut - a vorbit fata, toată numai incuri. Cum o cheamă? - a reacționat Gruia, fără să și dea seama. ― Tanti Ileana. Așa o cunoaște toată lumea... ― Aaa
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
să-i cunoști pe tata Toader, fratele de cruce al lui Petrică, și pe mama Maranda, care sunt părinții doctorului Gruia - a limpezit lucrurile energica nevastă a lui Petrică. ― Apoi un chelner nu stă la povești cu invitații. El Îi servește, ca la carte - a precizat nenea Mitru, urmând-o pe gazdă... Pe dată, masa a fost plină cu de toate... ― Dragii noștri - a pornit să vorbească Petrică - ținând-o de mână pe Elena. Tare aș vrea ca fiecare dintre dumneavoastră
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
În spatele casei o aflară pe fata țăranului, Leana, care trebăluia de zor, făcând mămăligă într-un ceaun mare, așezat pe un foc de pirostrii, dar fratele ei, Culae, nu se vedea. Ia adu sticla aia de țuică încoace, ca să-l servim pe domnul Stelică, și niște pahare curate! îi porunci Mitică al lui Caloianu fetei, care lăsă făcălețul din mâini și se grăbi să facă ce-i spusese tatăl ei. Nu e nevoie, Mitică, protestă Stelian, asezându-se pe un scaun, față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
să devină inginer. Sigur, de ce nu? aprobă Nando. O să vedem ce se poate face!... Prostii! îl contrazise Ticu, dând din mână. Cine crezi c-o să-i permită să plece din Republica Populară Română?... Cum cine, cumnate dragă?... Noi, cei care servim cauza, oamenii de bine!... A, oamenii de bine..., făcu Ticu fără nici un entuziasm și nu mai spuse nimic. Nando zâmbi deloc deranjat de scepticismul cumnatului său și îl bătu pe Victor prietenește și protector pe spate. Și ce mai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
Elena? întrebă Maurer cu o figură inocentă. Gheorghiu-Dej se prefăcea că studiază un mic document pe care tocmai i-l înmânase Alexandru Drăghici. Tabelul lui Mendeleev, repetă Ceaușescu. Codoi?... insistă Maurer. Ceaușescu nu mai răspunse. Profesorul Miron Constantinescu, care își servise în tăcere micul dejun, își săltă capul masiv și își luă ochelarii de pe masă, unde-i lăsase mai înainte. În clipele următoare glasul său grav și sobru umplu încăperea: Ia să ne spună nouă tovarășul Ceaușescu dacă știe care e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aflăm și noi aici, în România... Mă rog... Sunt partide mari și puternice, de stânga, care reprezintă clasa muncitoare, tovarăși!... Și nu cred c-o să putem zice că Titel Petrescu și social-democrații lui nu sunt oameni ai stângii, care au servit și ei, mai bine sau mai prost, cauza muncitorească... Așa că noi n-avem decât două soluții: ori să-i lichidăm pe toți, ori să le dăm drumul din închisoare și să facem pace cu ei!... Dar, dacă-i lichidăm, cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
2 Când reveni, potrivit înțelegerii, a doua zi la sfatul popular, Stelian Teodorescu avu surpriza să găsească o adevărată comisie reunită în biroul vicepreședintelui. Întâmplător sau nu, în ziua aceea sosiseră de la raion activiștii Casapu și Ilici Vasile care, după ce serviseră un mic dejun frugal, pe bază de friptură de porc la grătar și vin de buturugă, întinseseră pe biroul vicepreședintelui niște planuri cadastrale și dezbăteau aprins împreună cu Tarbacea și cu Stan Pandelache, președintele sfatului, un proiect de întovărășire agricolă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
plecarea celor doi politruci de la raion, grăbiți să ajungă într-o comună învecinată, unde se inaugura un cazan care urma să producă țuică de stat, vicepreședintele îl conduse pe Stelian într-o cămăruță din spatele clădirii sfatului popular, care până atunci servise drept arhivă, și îi spuse că acela era biroul în care avea să lucreze de atunci înainte. Stelian se uită cu oarecare mirare la pereții nevăruiți de mulți ani, la măsuța prăfuită de lângă fereastra cu geamuri murdare și la rafturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
casei, de unde reveni într-un târziu cu ele bine umplute. Cât costă? îl întrebă Virgil, pregătindu-se să-și ducă mâna la buzunarul în care își ținea portofelul cu bani. Dar Vică Scorțeanu nu se grăbi cu răspunsul. El îl servi mai întâi cu un zaibăr clasa întâia, din care îi umplu o cană întreagă, și îi făgădui să vină și el la botezul pruncului. Servus, mă! îi ură ardeleanul, ridicând cana lui în aer și golind-o apoi cu meșteșug
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
secretarul Girolteanu, frecându-și mâinile cu satisfacție. Gestionarul cu pricina nu-i era deloc simpatic, fiindcă se ținea cu nasul pe sus, în virtutea înrudirii sale cu secretarul de partid, și pentru că, în mai multe rânduri, refuzase cu obrăznicie să-l servească cu mărfuri de import, dosite sub tejghea doar pentru Tarbacea și pentru oamenii lui. Inventarul ținu o săptămână întreagă și scoase la iveală o sumedenie întreagă de matrapazlâcuri, pe care Stelian le consemnă conștiincios, calculat și metodic în documentele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
singur scuza. Deci tovarășe Teodorescu, continuă el volubil și solemn ca într-o adunare cu activul de partid, noi, comuniștii, dăm o înaltă apreciere muncii și priceperii dumitale... ăăă... și apreciem așa cum se cuvine modul în care ai înțeles să servești cauza poporului muncitor... Munca, cum se știe foarte bine, ăăă... l-a transformat pe om în maimuță... ăăă... adică invers vreau să spun!... Fiindcă prin muncă și numai prin muncă putem deveni cetățeni de nădejde ai scumpei noastre patrii, Republica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
-i vreo lămurire. Era stingherită de ce-i spusese?... Avea cumva un prieten și nu mai era loc în inima ei și pentru el?... Intorcându-se cu fața spre fereastră, fata întinse mâna și aranjă mai bine florile în borcanul care le servea drept vază. Victor își continuă destăinuirile, pomenindu-i de muștruluiala pe care i-o trăsese profesorul Barbilian, atunci când îl găsise așteptând în holul de la filologie. A, domnul Barbilian, poetul! îl întrerupse Felicia. Ești norocos să-l ai ca profesor. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
adus aminte de buclucul pe care l-a avut cu zestrea, când am luat-o eu de nevastă! interveni domnul Măgureanu, cu un zâmbet pe chipu-i de om uscățiv. E-hei... Se așezară la masă și doamna Măgureanu îl servi pe musafir cu prăjituri de casă și cu un șerbet foarte dulce din zahăr ars. Discuția continuă vreun ceas, până când lucrurile se lămuriră bine. Soții Măgureanu, ca părinți adoptivi ai Feliciei, nu aveau nimic împotriva căsătoriei, dar nu-și puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
comunică într-o zi secretarului Girolteanu că, la o adică, ar fi putut consimți să pună umărul la îndeplinirea acelui proiect fatal și inevitabil, din moment ce era o emanație a instituțiilor celor mai importante ale statului, iar el doar toată viața servise asemenea instituții. Rămânea numai să stabilească în ce condiții și sub ce formă... ...Dar ce vrei matale să faci nu e bine!... îi reproșă Virgil, cu puțină vreme înainte de a-și lua calabalâcul și familia, ca să se mute la Vidra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
aceeași plutire ușoară cum intrase. Încăperea este cuprinsă de o liniște totală. După scurt timp, pe coridor se aud pași grăbiți, apoi alți pași șovăitori și în fine, niște clinchete din ce în ce mai aproape. Ușa se deschide : La masă ! Cu ce vă servim ? Vă propun ceva ușor, așa cum o cere pregătirea pentru intervenție : somon cu orez sau pui cu piure, la alegere. Ca desert un iaurt sau struguri. Ce alegeți ? Prefer peștele, răspunde Dora femeii cu chipul la fel de vesel ca și vocea. Aveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează în binocularul microscopului. Fascicolul cu minuscule fire invizibile ochiului liber, fascicolul prin care circulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
analizat îmbrăcămintea, încălțămintea... Ce ți-i și cu femeile astea... Ia să încerc eu să schimb subiectul." Ștefano, aș mânca o tochitură cu brânză de putină și mămăliguță cu lapte încălzit în ceaun. Nu ți-e bine ? Cum o să-i servesc doamnei mâncarea asta țărănească ? Am friptură și fac un pure de cartofi. Gogoșarii sunt foarte gustoși, am deschis chiar azi un borcan. Pot face imediat și niște papanași cu smântână. Ce v-ar place să mâncați, doamna Dora ? La noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]