3,720 matches
-
s-au simțit în siguranță pe ulițele satului, au început să strige, să cheme ajutor. Oamenii dădură fuga la locul respectiv cu seceri și cosoare, dar nu putură să mai facă nimic ca să-l salveze pe băiatul ciupit de mușcături, sfâșiat și hărtănit de acele târâtoare. XIII Zilele treceau încet în spațiul îngust al celulei. Prin ferestruică venea o lumină spălăcită și zarva vătuită a uliței; judecând după cenușiul ce acoperea tot mai mult petele de azur, trebuia să fie toamnă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
-ți recunoaște păcatele. Nu vrei să ne dai, măcar o singură dată, satisfacția de a vorbi fără să ridici tonul sau să ne înfrunți? Nu putea fi Xarava individul acela, el îl cunoscuse ca pe o jivină gata să-și sfâșie proprii pui, așadar ce se ascundea în spatele cuvintelor lui, ce putea să însemne tonul acela împăciuitor? Deveni atent și precaut, își regăsi veșnica neîncredere pe care o deprinsese și la izolare pentru a se feri de capcane și felurite mașinațiuni
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de cizmar, când m-au închis în mânăstire la doar treisprezece ani. Iar pe oameni i-am cunoscut la început ca fiind ca cei în sutană albă și cu bastonul mereu ridicat, apoi ca delatori și lupi gata să-și sfâșie semenii. Cu toate astea n-am cedat și, cu credință cea mai oarbă, m-am aruncat cu ochii-nchiși în bătălii pentru a înlătura pânzele de păianjen de pe ochii celor ce-mi erau stăpâni. Am greșit, trebuia să am tact
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
pedeapsa a fost atât de cumplită, încât, nemaiștiind dacă e mort sau viu, întemnițatul uita să se mai sinucidă. Au fost și alții care au încercat să se omoare fără nimic la îndemână. Dacă îți ții mâinile ascunse, după ce îți sfâșii cu dinții încheieturile, poți să sângerezi până mori, scrijelind din când în când, ca nu cumva sângele să se închege peste rană. Numai că aceia care au făcut-o au fost siliți, ca toți ceilalți, să-și țină apoi brațele
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
încuviință, învinsă. Se depărtă de ghișeu. Jenică, văzând-o așa împuținată, cu privirile căzute și umerii strânși, ieși de după grilaj și o conduse până la ușă. Ești un om cumsecade, îi zâmbi ea. Am avut noroc cu dumneata... Ca și cum ar fi sfâșiat perdeaua Templului. Ca și cum un trăsnet ar fi despicat brazii cu două vârfuri. Ca și cum și-ar fi scris numele cu pickhammerul pe dalele de piatră. Maca își ambală motocicleta, bucurându-se de zgomotul care izbucnea, se izbea de pereți și apoi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cernită, un zâmbet lacom, de lună plină. Pe care gura, împodobită cu niște dinți lungi și ascuțiți, abia putea să-l încapă. De altfel, de la dinții care scrâșneau, de parcă nu s-ar mai fi oprit din crescut și, ca să nu sfâșie pe dinăuntru, se toceau os peste os, i se trăsese noul nume : Macairodus. Și pe acela ar fi vrut, într-o zi, în păcăniturile tenebroase ale motorului, să-l deseneze cu roțile unse cu vopsea fosforescentă, pe pavaj. Privi spre
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ușurare, în lumină și în desfătarea luminii<footnote Ibidem, 51, p. 266. footnote>. Lumina îi apare uneori Sfântului ca o rază sub forma unei funii care-l ridică mai presus de ceruri la vederea plinătății luminii dumnezeiești: Stând așa eu, sfâșiind întreg întunericul nopții, raza coboară la mine ca o funie din înălțimea cerului. Pun repede mâna pe ea, o strâng ca să o țin tare, ca și cum ar putea fi prinsă, și ea rămâne cu neputință de prins; și totuși o țin
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
ea conținuse două coloane: una cu inițiale sau poate cu nume întregi, și alta cu calificații sau așa ceva. Astfel, în stânga, pe bucata găsită în cort, sta scris "T.I.", iar în dreapta "Externe"; deasupra acestui cuvânt se citea "...teme", probabil, hârtia fiind sfâșiată, fusese "Interne". Orice alte elemente cădeau în hârtiuțele vârâte în buzunar de Doru. În rezumat, foița conținea această notație: "T.I., Externe." Ioanide, obișnuit pe vremuri să dezlege rebusuri, încercă să puna metodă și căută o serie de cuvinte pentru fiecare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
proclaim, cry it about the streets.1 Ca să mă obișnuiesc cu mânuirea pumnalului, am lovit de două ori perna. Am auzit pe mama zicînd: "E curios ce putredă a fost olanda la fața de pernă a lui Doru, s-a sfâșiat parcă ar fi fost tăiată cu cuțitul!" Mama nu bănuiește nimic excepțional, n-admite călcarea bontonului. (Reflecția lui Ioanide: "Biata Elvira, ea nu bănuiește că stimabilul Doru poate să fie un infam criminal, mai odios decât toți, fiindcă are pretenții
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de șah. Pe un eșichier dinainte zgâriat pe masă, dedublîndu-se, începu să joace șah cu el însuși, conversând, clamîndu-și victoriile și înfrîngerile. Jucîndu-se astfel, se izbi la mână cu un cui al mesei, al cărui vârf ieșea afară, și-și sfâșie un deget destul de serios. Văzând că sângele curge din abundență, Hangerliu ceru un antiseptic, declarând că e mai bine să ia precauțiuni decât să facă infecție. De asemeni, supărîndu-l o măsea, care se clătina de mult, ceru să i se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
războiului. Rezultatul a fost o diplomație în impas, care s-a transformat într-o dispută cu privire la puterea Americii. După ce Atena a făcut din Liga de la Delos un imperiu în secolul al V-lea î. Hr., aliații ei mai mărunți au fost sfâșiați între teama de a fi abandonați sau atrași în cursă. Faptul că aliații Americii au putut să-și exprime temerile explică de ce alianțele acesteia au persistat atât de mult chiar și după diminuarea amenințărilor Războiului Rece. Apartenența la rețeaua de
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui respiro și a ușurării din chin. Sufletul neiertător este sfâșiat de îndoială, de neîncredere, confuz, atât în ceea ce-l privește, cât și față de tot ce vede; el este temător și mânios, slab și fudul, se teme să meargă înainte, se teme să stea pe loc, se teme să se trezească
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
prizonieri i-a spus că este în Israil un profet care ar putea să l curețe de boala leprei. Luând el aur și argint - spune Scriptura - s-a îndreptat spre regele lui Israil. Acesta, aflând scopul venirii lui, și-a sfâșiat hainele, spunând că era mai degrabă pus la încercare, când i se cerea ceea ce nu era în puterea lui; dar Elisei i-a trimis vorbă regelui să-l îndrume pe sirian la el, ca să cunoască cum că este Dumnezeu în
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
chipul lui Dumnezeu, nu răpire a socotit a fi întocmai cu El» (Filip. 2, 6), dar cu toate că se află într-o slavă atât de mare, mărturisind (pe Hristos) nu o dată sau de două ori ci de multe ori, pe când erau sfâșiați de fiare și având pe tot trupul arsuri, sângerări și răni, nu numai că nu s-au numit pe ei înșiși martiri, ci nu ne-au lăsat nici pe noi să le spunem acest nume, ci dacă vreodată careva dintre
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
țâșnește din coasta lui Hristos (In. 8, 38; 19, 34)”<footnote Eusebiu de Cezareea, Istoria bisericească, cartea a cincea, I, 19-22, în PSB, vol. 13, p. 184. footnote>. Fericita Blandina a fost spânzurată de un stâlp, fiind sortită să fie sfâșiată de fiarele sălbatice. Văzând-o „atârnată pe un fel de cruce și auzind-o rugându-se într-una, luptătorii creștini își sporeau curajul căci în lupta ei vedeau, și cu ochi trupești, pe Cel ce se răstignise pentru ei, ca să
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
gânduri și surâsuri Ca-ntr-un pâlc de cavaleri, Aplecat peste abisuri De cuvinte și tăceri, Parcă ne-a-ntrupat din sine Pe noi doi cei fără zei, Invocând, cu gesturi line, Taina numărului Trei. Sub poveri speculative Stă la dreapta Gabriel, Sfâșiat de-alternative Care nu depind de el. Iar la stânga, cu temei, Din cădere în cădere, Urcă nebulos Andrei, Cel nebun întru mistere. Călători ca un colind Printr-o iarnă-mpărătească, Amândoi se-ntrecuprind În uitarea românească, În Ardealul plin de dealuri, Ca
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
din ultimul an îmi spune că felul în care despicăm cuminți timpul este un miracol, după cum miracol este reglajul fin prin care luăm din lume exact atât cât putem duce. Miracol este că existăm până la urmă laolaltă, că nu ne sfâșiem unii pe alții, că ne suportăm scîrbăvniciile, pe ale noastre și pe ale celorlalți, că facem față lehamitei, plictisului și singurătății, că ne mimăm mulțumitor iluziile, că suportăm spectacolul prostiei colective și pe al tuturor paranoicilor care se simt axa
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
este că țăranii noștri, necum să gunoiască pomii, săpând și scormonind pământul din apropierea rădăcinilor măcar la cinci ani odată, mulți din ci nu știu decât să arunce după poame cu pietre și chiar cu lăstari, rumpând crengile cu grămada și sfâșiind coaja cu o nepasare vrednică de condamnat. Iacă în câteva cuvinte tabloul posomorât dar adevărat în care se oglindește starea pomăritului la români. Se naște deci întrebarea: unde și cum să se facă cel dintâi pas spre îndreptare și, îndeosebi
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
nu sunt decât un ștrudel ratat, un ștrudel de mere pe care l-a părăsit mirosul cu o ciupercă roșietică pe curul prost bătătorit. Acum, din nefericire și din noroc totul e pierdut, dezveșnicit ca o barieră forte a istoriei sfâșiată la naștere. Dar Mariedl e azi deșteaptă, deșteaptă și rușinoasă și a trecut strada exact, deșteaptă și exact de rușinoasă ca o iubită a acestei străzi. Pe lângă toate până când a fost lovită în fața ochilor ei de umărul de piele al
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile critice misogine: „Iată, așadar, cinstite doamne, ce vijelii cumplite, ce colți de fiară ascuțiți se abat asupra mea și mă sfâșie până la sânge, în timp ce eu mă lupt în slujba dumneavoastră.”126 Prin introducerea pe care o face la începutul povestirilor din ziua a patra, naratorul boccaccesc vine, redundant, să reliefeze rolul indispensabil al femeii în viața bărbatului, relatând o istorisire ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori acceptată 515 . Ele prevestesc sau dezvăluie ulterior întâmplări nefericite (cum ar fi moartea unei persoane dragi - IV. 6 sau un pericol iminent - IX. 7 - soțul visează că soția ar fi fost sfâșiată de lupi și o avertizează să nu părăsească casa, sau chiar revelează fapte criminale ce altfel nu ar putea fi cunoscute - IV. 5), au 514 Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, traducere de N. Balotă și Gh. Ciorogaru, prefață, tabele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Grecia În Italia și se găsea la Metapont. (398) Aici, pe când dansa În preajma templului lui Apollo, o ceată de tineri se repezi spre ea ca să-i fure coroana. Bătându-se Între ei ca să pună mâna pe aur, femeia a fost sfâșiată În bucăți 1. Prin urmare, după cum spunea și Aristotel singur, Homer era În stare să insufle cuvintelor mișcarea vieții prin forța sa de creație 2. Prin urmare, În ceea ce mă privește, sunt Înclinat să cred că ofrandele din acest Sanctuar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pentru care și-ar periclita în ochii contemporanilor chiar și reputația de scriitor, dorește, cu orice preț, să înlăture vocile critice misogine: „Iată, așadar, cinstite doamne, ce vijelii cumplite, ce colți de fiară ascuțiți se abat asupra mea și mă sfâșie până la sânge, în timp ce eu mă lupt în slujba dumneavoastră.”126 Prin introducerea pe care o face la începutul povestirilor din ziua a patra, naratorul boccaccesc vine, redundant, să reliefeze rolul indispensabil al femeii în viața bărbatului, relatând o istorisire ce
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
o altă credință ocultă, privită uneori cu neîncredere, alteori acceptată 515 . Ele prevestesc sau dezvăluie ulterior întâmplări nefericite (cum ar fi moartea unei persoane dragi - IV. 6 sau un pericol iminent - IX. 7 - soțul visează că soția ar fi fost sfâșiată de lupi și o avertizează să nu părăsească casa, sau chiar revelează fapte criminale ce altfel nu ar putea fi cunoscute - IV. 5), au 514 Jakob Burckhardt, Cultura Renașterii în Italia, traducere de N. Balotă și Gh. Ciorogaru, prefață, tabele
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
la una dintre planetele care compun quincunxul va echivala cu un careu la cealaltă planetă. Am remarcat asta la persoane care au În natal un quincunx Între Lună și Venus, care sunt adesea nesatisfăcute de viața lor afectivă și Întotdeauna sfâșiate Între două opțiuni, două situații, una pozitivă, alta negativă... Un alt caz interesant apare atunci când tema natală conține o aglomerare planetară. Orice tranzit peste această aglomerare va antrena un climat menit să dăinuie mult timp, adesea mai mulți ani, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]