3,370 matches
-
părțile laterale, ca să fie pus sfântul care se află În pustiul Hozeva. Și s-a făcut Întocmai cum s-a arătat În vis. Acum sfântul este pus Într-un sicriu prin care se vede. Vine multă lume și Îngenunchează la sicriul cu sfintele moaște ale Sf. Ioan Iacob Românul. Acestea sunt puse În peștera unde s-a nevoit multă vreme. Deși am auzit că s-ar putea să fie aduse În România. Că, deși departe de țara lui, sfântul o iubea
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
biserică măreață foarte frumoasă În interior și În exterior. Cobori niște trepte care duc În altă Încăpere, cum ar fi la demisol. Acolo este un baldachin foarte frumos amenajat, ca un suport sau ca un pat, cu un fel de sicriu, purtând chipul Sfintei Fecioare Maria adormită. Așa cum obișnuiesc catolicii să facă chipuri din ghips. E atât de apropiat de natural că nici nu-ti vine să crezi că e doar o imagine a trecutului care a fost. Totul este Îngrădit
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a fost. Totul este Îngrădit cu un fel de gărduț. Dar călugărul care este acolo și dă unele informații privitor la tot ce este În biserică e atât de bun, că ne-a deschis portița și ne-am apropiat de sicriul cu chipul Sfintei Fecioare. Am Îngenuncheat, ne-am Închinat și am sărutat, ba am lăsat un bilețel (acatistă cu dorințele noastre la Maica Domnului. Apoi am văzut multe icoane cu Maica Domnului și Apostolii. Ei se Întâlneau și se rugau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
duioase au fost la Înmormântarea ei. Cor de Îngeri În Cer și pe pământ au slăvit-o și toți au petrecut-o cu mare durere. Multe minuni s-au petrecut atunci. Se spune că un necredincios a vrut să răstoarne sicriul, când o duceau s-o Îngroape și atunci un Înger i-a retezat mâinile pe loc. Apoi acesta și-a plâns fapta lui cea rea și... minune! Maica Domnului i le-a pus la loc și s-au prins, s-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a fost niciodată stăpânită de bulgari. ridicarea sfântului dumitru Două zile după această cuvântare, trei autocamioane bulgare au sosit noaptea la orele 2 1/2 la Mitropolie, soldații au arestat pe sergent, au spart ușa bisericii și au fugit cu sicriul Sfântului Dumitru. S-au tras clopotele, mitropolitul a trimis să scoale pe Lupu Costache, pe C. Arion, pe Marghiloman. Dimineața, o fierbere strașnică în oraș, sute de femei au sosit în cârd la fața locului, plân gând și văitându-se
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
ca mai toți cei care nu aud. Mănâncă tot timpul cu inconștiență. Colegul, despre adevăratul Danny de Vito nu vă pot da relații. Altceva nu găsesc să vă spun legat de el. Mă rog, am aflat că, în libertate, fabrica sicrie. Mănâncă și produce cantități apreciabile de rahat. Rahat la intervale suspect de mici de timp. Ar mai fi unul Marian, care face permanent mișto de Danny de Vito pentru că nu numai că e surd, dar mai are și un picior
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu încrâncenare de Javert a unei idei. Mă rog, în aceeași seară, Danny de Vito s-a apucat să povestească iarăși despre meseria lui. Face coșciuge, v-am zis. Când povestește despre asta, se face vid în jurul lui. Să faci sicrie e, orice s-ar spune, o meserie interesantă. Sau barem originală. Oricum, utilă. Să fii un fel de tâmplar pentru morți. Toatea astea presupun o filosofie aparte. Cinică sau poate resemnată. Totuși, munca ta aproape că are întemeiere în sacru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
mai cumpără lucru nou, vin să repare, dar nici ei n-au bani. Repară să nu le mai intre arcurile-n coaste. După care, a fost o idee de moment, a venit cineva și-a întrebat: dom’le, da’ un sicriu? Hopa, stai că se pot face și de-astea. Pe-atunci se făceau sicrie pentru pensionari pe acolo, lângă Lacul Morii. Mai avea într-un loc sicrie de lux. Ornamentate, pavoazate, capitonate, da’, în interior, cade mortu’, pentru că nu pune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să nu le mai intre arcurile-n coaste. După care, a fost o idee de moment, a venit cineva și-a întrebat: dom’le, da’ un sicriu? Hopa, stai că se pot face și de-astea. Pe-atunci se făceau sicrie pentru pensionari pe acolo, lângă Lacul Morii. Mai avea într-un loc sicrie de lux. Ornamentate, pavoazate, capitonate, da’, în interior, cade mortu’, pentru că nu pune decât niște șipci în curmeziș. Doi inși au venit la noi și ne-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
idee de moment, a venit cineva și-a întrebat: dom’le, da’ un sicriu? Hopa, stai că se pot face și de-astea. Pe-atunci se făceau sicrie pentru pensionari pe acolo, lângă Lacul Morii. Mai avea într-un loc sicrie de lux. Ornamentate, pavoazate, capitonate, da’, în interior, cade mortu’, pentru că nu pune decât niște șipci în curmeziș. Doi inși au venit la noi și ne-au zis cum s-a întâmplat. Nu mă interesează, ei să-și vândă marfa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
ca la întreprindere. Sunt perioade în care merge să lucrezi și perioade în care nu prea merge. E dacă vrei, un fel de loterie. E o perioadă, în primăvară în genere, când cardiacii... se produc schimbări în organism. Dar cu sicriul nu poți să zici: lasă, că-mi cumpăr mâine unu’. E o chestie de strictă urgență. Odată vine un tip, îi murise un copilaș. Voia un sicriu de maximum 1,30. Parcă nici nu mi-a venit să-l fac
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
în primăvară în genere, când cardiacii... se produc schimbări în organism. Dar cu sicriul nu poți să zici: lasă, că-mi cumpăr mâine unu’. E o chestie de strictă urgență. Odată vine un tip, îi murise un copilaș. Voia un sicriu de maximum 1,30. Parcă nici nu mi-a venit să-l fac. Io sunt un pic sentimental, era sâmbătă și, de când a murit mama, io duminica nu muncesc. Dar a doua zi la prânz, duminică, a fost gata. Preotu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
a doua zi la prânz, duminică, a fost gata. Preotu’ a zis: nu-i nimic, nu-i nici un păcat că ai muncit, ai ajutat un om. Dacă pot să ajut, iartă-mă domnu’ - și ăsta sunt! Ăsta mi-e sufletu’! Sicriele se fac pe diferite măsuri. E câte o bătrână de 1,60, înțelegi, trebuie mai scurt. Era un șofer. Când a murit, l-a scos de la bloc cu macaraua. Așa era de gras. Ăla, când intra în Predeal, lua o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
bloc cu macaraua. Așa era de gras. Ăla, când intra în Predeal, lua o franzelă, i-o tăia fata de la alimentară, își punea ceva mezel acolo și ăla era un sandviș pentru el. Normal că lui i-a trebuit un sicriu mai special. Oricum, facem după cum vrea omu’. Un sicriu e în jur de un milion, un milon o sută. Cam cât o pensie. Da’ lumii îi place foarte mult ce facem noi. Nu-i nevoie de reclamă. Preotu’ știe, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
intra în Predeal, lua o franzelă, i-o tăia fata de la alimentară, își punea ceva mezel acolo și ăla era un sandviș pentru el. Normal că lui i-a trebuit un sicriu mai special. Oricum, facem după cum vrea omu’. Un sicriu e în jur de un milion, un milon o sută. Cam cât o pensie. Da’ lumii îi place foarte mult ce facem noi. Nu-i nevoie de reclamă. Preotu’ știe, la morgă la fel, de la spital mai află, du-te
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
d-astea: bă, îmi faci și mie un pardesiu? Da, da-l vreau cu mâneci scurte! Nu mă deranjează. Fiecare e băgat la mijloc, la rândul lui. Sunt mulți care vor să se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu pălării mari. Ungureni. Noi facem pentru nevoiași, nu sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
se dea fuduli. Veniseră odată niște țigani, voiau sicriu de stejar. Cât costă, că dăm oricât? Vezi-doamne, ei au bani. Erau țigani din ăia cu chimir, cu pălării mari. Ungureni. Noi facem pentru nevoiași, nu sofisticate. Pentru mofturoși. Sunt și sicrie de șaișpe milioane. Frumos pe-afară, scoate ochii omului. Le pune un fel de mânere. Și ce sens au ele, tot acolo-l bagă! Tot pământ toarnă peste el! Sigur că e o slujbă ingrată, da’ și popa și doctoru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și popa și doctoru’ n-au la fel? Am dat și pe datorie, nu să-i cer buletinu’, mergem pe încredere. Mai fac mulți bancuri. Mi-a zis cineva am și io o garsonieră colo-n cimitir, să-mi faci sicriu acuma din vreme că-l țin în pod. Lasă, măi nene, vii și-ți iei unu’ proaspăt! Bine că n-a mai trecut pe la mine de-atunci. Înseamnă că n-a murit! 4. Foarfeca Cred că aveam patru ani sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
perechea fiind constituită din frații cei mici. Păpușa era așezată într-o cutie de lemn ori carton și plimbată de noi pe câteva străzi din cartier. Toate aspectele consumate aveau o anumită conotație în sensul că prezența acelei cutii reflecta sicriul în care era depus trupul de copil, pentru că în fapt „Caloianul” fusese un copilaș. „Preotul” ce însoțea cortegiul funerar agita un gen de recipient ce semnifica în mod evident cădelnița. Nu parcurgeam mai mult de două, trei străzi, pornind de la
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
iertare, după mai mulți ani, sărmanului N. Zaharia când l-am văzut purtând urmele Încă vineții ale ștreangului cu care se spânzurase de cârligul lămpii și stând acuma În capela de la Bellu, În acea zi mohorâtă de februarie 1924, cu sicriul lui alăturea de cel al Corinei Irineu, altă colaboratoare a noastră de la Ideea Europeană, cu biata inima ei sfârtecată de un glonte dintr-o, se pare, contrarietate pe tema, de ne cre zut astăzi, dacă trebuie sau nu să dea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
orice direcție voiesc. Mă hotărăsc s-o apuc înspre pământ, spre orășelul meu. Ajung deasupra străzii noastre, cobor și intru în căsuța modestă care până ieri fusese casa mea. Înăuntru, dau cu ochii de mine însumi, stau înțepenit într-un sicriu, am trupul rece, ai mei mă plâng și o mulțime de cunoscuți și de rude mă priveghează, se foiesc pe acolo. Vărs o lacrimă înduioșat de scena tristă. Mă apropii de mama, o strâng în brațe și o strig. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
dorit prezența sa la această tristă solemnitate? Măicuța Natalia Ilașcu ceruse fiului Iura, în casa căruia și-a dat duhul, să fie dusă la Taxobeni și îngropată lângă soț. în dimineața zilei de joi, 30 septembrie, în jurul orelor 10,45, sicriul cu corpul fără viață al măicuței Natalia a fost transportat la Taxobeni, cu o mașină trimisă de parlamentarul Valeriu Matei. Am plecat către Taxobeni în dimineața zilei de 1 octombrie. Veniseră să o conducă pe ultimul drum Valentin Țigău, parlamentarul
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
și sligoii acestora... Am aflat de moartea domnului Vadim Pirogan în dimineața zilei de 17 ianuarie 2007. am fost anunțat telefonic de Iurie I lașcu și Boris Movilă. în dimineața zilei de 18 ianuarie am plecat la Chișinău. Zi tristă, sicriul cu corpul fără viață, era depus în hol la „Uniunea Scriitorilor” Lângă trupul neînsuflețit au luat cuvânt de omagiere personalități: Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Ion Hadârcă, Boris Movilă,Anatol Corj, Serafim Saka, prieteni, cunoscuți. Academicianul Mihai Cimpoi, Boris
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
bogat“, însă îndurarea creștină conținută de precizarea „Săracu...“ mi-a rămas în minte ca un necaz intrinsec avuției: în felul său, bogatul e sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
sărac. Și-n plus, sfârșește în ridicol, ca morarul căruia a trebuit să i se facă un sicriu lat, fiindcă într-unul normal nu încăpea. Când l-au plimbat ai lui pe ulițele mahalalei spre cimitir, lumea vorbea numai despre sicriu, nu despre mort. „O să-l îngroape pirpindicular“, spuneau babele, care nu realizau diferența dintre lateral și vertical. Ce pricepea tot poporul era că morarul Matache se dovedea de departe cel mai bogat mort din cimitir. Săracu’ de el! Deslușindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]