19,447 matches
-
E pentru tine, îmi spune o voce, nici de bărbat, nici de femeie. Delia nu observă nimic, sau se face că nu observă, sau poate că i s-a mai întâmplat așa ceva. Se mișcă în continuare. O simt cu toate simțurile. Apuc receptorul. - Alo, răspund. La telefon e Dumnezeu. Știu asta. E stilul Lui. - Vezi? zice. 19 mai 2005 POLICOLOR / FABRICA DE STICLĂ Muzica: Daft Punk, Beck, Moby Din cauza unui incendiu ce distrusese bună parte din cartierul în care locuisem înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
la Universitate. I-ai propus asta, la telefon, dar ea a spus nu, nu e nevoie să te deranjezi, la acea oră avea să fie deja în acea parte a orașului cu alte treburi. Ai insistat, spunând că nu ai simț practic, că te temi să nu te pierzi în labirinturile Universității; nu ar fi mai bine să vă-ntâlniți la o cafenea, cu un sfert de oră mai devreme? Nici asta nu i-a convenit: aveați să vă vedeți direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
determinat să le facem la un moment dat, așa încât cercul ei magic s-ar fi închis făcându-ne prizonierii ei, n-ar fi fost nimic în comparație cu ceea ce construia în fantezia ei, fără a se opri de la nici un exces, în explorarea simțurilor, în exaltarea mentală, în cruzime. Adevărul este că eram toți foarte tineri, prea tineri pentru viața pe care o trăiam; spun de noi, bărbații, căci Irina avea precocitatea femeilor de tipul ei, deși ca ani era cea mai tânără dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
ore în șir căutând locul potrivit ca să arzi un cadavru. Parcă e o pădure la Fontainebleau? - îi spun eu, pornind mașina, lui Bernadette, care se așezase la loc lângă mine. Spune-mi pe unde s-o iau, tu care ai simț practic. Mă gândeam că poate când soarele avea să coloreze în cenușiu cerul vom fi înapoi în oraș. printre camioanele cu zarzavat, iar din Jojo nu avea să fi rămas decât o grămăjoară arsă și rău-mirositoare, într-o poiană printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
atunci când cumperi te lași atrasă de mărfurile pe care le vezi expuse, fără să-ți amintești ce lipsește din casă. Observându-ți bucătăria, deci, pot obține o imagine despre tine ca femeie extravertită și lucidă, senzuală și metodică, care pune simțul practic în slujba fanteziei. Cineva s-ar putea, oare, îndrăgosti de tine numai văzându-ți bucătăria? Cine știe: poate Cititorul, favorabil dispus încă dinainte. Cititorul continuă cercetarea casei a cărei cheie i-ai dat-o. Ai acumulat în jurul tău o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
era ușor inutilă, dar, cel puțin, era un semn că va păstra secretul în legătură cu mărturisirile clienților. Ceaiul băut dis-de-dimineață cu Mma Makutsi era un ritual plăcut, dar era folositor și din punct de vedere profesional. Mma Makutsi avea un dezvoltat simț al observației și ciulea urechea la orice fărâmă de bârfă care le-ar fi putut fi folositoare. De pildă, de la ea auzise Mma Ramotswe că un funcționar de nivel mediu din departamentul de sistematizare al orașului o ceruse de nevastă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lumina slabă a felinarelor, cu acoperișul obișnuit, de țiglă roșie, și cu o grădină neîngrijită. — Se vede cât acolo că n-are grădinar, remarcă Mma Ramotswe. Uite ce neorânduială. Să n-ai grădinar se cheamă de-acum lipsă de bun simț, dacă ai o slujbă de intelectual bine plătită, cum are doctorul Ranta. E o datorie socială să angajezi niște servitori, care se găsesc pe toate drumurile, disperați să câștige și ei o bucată de pâine. Salariile sunt mici - inacceptabil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
lumânarea. Se aventurează în locuri unde nu au ce să caute; provoacă pe cine nu trebuie; nu reușesc să interpreteze semnalele sociale. Mma Ramotswe știa să se piardă în mulțime. Știa cum să procedeze cu un tânăr care are un simț exploziv al propriei importanțe, ceea ce, în opinia ei, e cel mai periculos fenomen înregistrat în Africa. Un tânăr cu o mitralieră e ca un teren minat. Dacă-l calci pe bătături - și nu-i deloc greu s-o faci - consecințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
pieptului, între coaste, și trebuia să fac eforturi să scap de câlții din jurul mărului lui Adam. - Tu nu înțelegi? În târgul ăsta, dacă s-a mai auzit cât de cât de tine, n-ai cum să te sinucizi. Dacă ai simțul ridicolului, n-ai cum. Încep amintirile, evocările, scriu colegii de clasă, devin emoționante, patetice borfelinele pe care le-ai avut în tinerețe, dau iama prin noptiere și scot epistolele trimise când erai înfierbântat, poze de când erai utecist cu acnee purulentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-aș mai dori să le dau c-un scaun în cap caraghioșilor care zbiară de când am venit și gâștelor de lângă ei. - N-ai tu simțul umorului! Aici poți să mori de orice, dar nu de plictiseală! mi-a aruncat același Milo și mi-a venit să-l strâng de gât. Nu vezi că-s haioși, că-s pontoși, că plesnește pielea pe ei de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
doi se va hotărî, pentru că, Îți garantez, Înainte de a se Întuneca, unul dintre voi doi, nu-mi pasă care, trebuie să moară. - Asta e o mîrșăvie! protestă Lassa. Cea mai respingătoare mîrșăvie pe care-am auzit-o vreodată... Ăsta e simțul tău de dreptate? Să-i pui doi oameni care au trecut Împreună prin atîtea nenorociri să se Înfrunte? Omoară-l tu! Știu că-ți place să omori... Știu că urăști toată omenirea pentru că nu e la fel de Înspăimîntătoare ca tine... Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
rănit În fuga lui nebună spre adîncuri. Părea să știe Întotdeauna momentul precis În care balena avea să se răzgîndească și să se lanseze Într-o goană disperată spre suprafața apei și presimțea - ca și cum ar fi avut un al șaselea simț - cînd era pe punctul de a ataca sau cînd doar căuta să tragă aer În piept pentru a Începe o nouă escapadă. VÎslașii și timonierii Îl ascultau orbește, conștienți că, În mai multe rînduri, Își salvaseră viața datorită lui, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mai scăzut, iar portughezul Gamboa, Joăo Bautista de Gamboa y Costa, dormita În ascunzătoarea lui, la umbră, lăsînd să treacă acele atît de greu de Îndurat ceasuri de arșiță din miezul zilei. Dar deodată deschise ochii, ca și cum un al șaselea simț l-ar fi pus În gardă sau ca și cum ar fi fost asaltat de un presentiment subit. Întinse mîna pînă cînd simți prezența liniștitoare a mînerului securii și rămase foarte liniștit, ascultînd, cu mușchii Încordați, gata să sară la cel mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
așezate în șir, alfabetic, în cea mai ascunsă dintre încăperile postului, toate acestea erau actele sale, acte care îi dădeau dreptul și îi confereau obligația să aibă în grijă soarta așezării și a oamenilor săi. Cînd simțea că-și pierde simțul datoriei, oricui i se poate întîmpla așa ceva, însă numai Radul Popianu își dădea seama, atunci intra acolo, în chilerul casei unde mai mirosea încă a nucă și a ceară de albine și a fuioare de cînepă topită și melițată, intra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
se descurce, să nu dea de un capăt. De asta și fusese trimis el și nu altcineva! Dacă era de tras cu flinta, l-ar fi trimis pe George Stan, aici erau de pus la contribuție mintea și mai ales simțul aceia special al agenților de mare clasă, simțul care nici măcar nu avea nume. Cînd reacționa corect, cînd găsea "urma bună", simțea în gură un gust acidulat-acrișor, de parcă ar fi mușcat dintr-o lămîie bine coaptă. I se strîngea gura pungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
De asta și fusese trimis el și nu altcineva! Dacă era de tras cu flinta, l-ar fi trimis pe George Stan, aici erau de pus la contribuție mintea și mai ales simțul aceia special al agenților de mare clasă, simțul care nici măcar nu avea nume. Cînd reacționa corect, cînd găsea "urma bună", simțea în gură un gust acidulat-acrișor, de parcă ar fi mușcat dintr-o lămîie bine coaptă. I se strîngea gura pungă și abia mai vorbea. Asta era bine, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu grijă din ascunzătoare, călcînd ușor, ca o pisică, ascultînd atent zgomotele, celelalte sunete, nu apa, nu vîntul. Mai era puțin și urma să plouă. Poate cu asta și avusese noroc. Înaintea ploii, probabil din cauza electricității atmosferice, a presiunii crescute, simțurile sînt mai ascuțite, neliniștea mai mare, sunetele mai clare. Omul venea fără grijă. Călca apăsat, ca din pod, probabil era cherchelit. Că era soldat nu avea nici o îndoială, pe lîngă faptul că militarii au un fel anume de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
destul de clar, poate prea clar, ce se cocea în casa lui Basarab Cantacuzino, iar acum, după ce obținuse ce dorea, îi scotea totul pe nas, îi reproșa că a sărit peste cal, ba chiar că e lipsit de tact și de simțul măsurii proprii. Pentru un funcționar al Serviciului era destul. Cafeaua își schimbă gustul, deveni leșioasă, dacă ar fi fost în altă parte ar fi scuipat în batistă și ar fi cerut apă rece să se clătească. Se foi pe scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nu prezintă nici un interes." Radul Popianu asculta cu atenție căutînd să înțeleagă cît se poate de bine ceea ce expunea colonelul Stoicescu. La prima impresie totul părea lipsit de sens. Un fel de aiureală a unui ins lipsit cu totul de simțul realității. În mintea lui se coceau tot felul de proiecte, planuri pe care le socotea cu mult mai importante și mai ales mai adevărate decît lumea înconjurătoare și de aceea aceasta lume trebuia să se supună, să se conformeze, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
urma să devină vreascul aprins din prostie, ori din nepăsare, ori din cinism, de la care urma să fie incendiată pădurea cea mare. Știa că nu are altceva de făcut decît să fugă din Vladia, era o imagine cutremurătoare pentru bunul simț, dar nu exista altă cale. În seara cînd s-a hotărît să facă tot ce avea de făcut a încercat să urce pînă la K. F. I-ar fi prins bine o discuție cu domnișoara, exista între ei o înțelegere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
plan secund, iar faptul că el trebuia acum să trădeze pe cei care, caraghioși ori înspăimântători, cum or fi, nu s-au ferit de el, care au avut încredere în el, îl indispunea cumplit. Iar pentru un gentleman, sportiv, cu simțul fair-play-ului a fi indispus de propria persoană însemna a fi într-o fundătură. Îl indispunea să-i spună lui Mihail ce urma să se petreacă în curînd, foarte curînd, însă nu avea încotro. Cel care trebuia să o facă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
nevăzute, Minunea era un dat al creștinilor, și chiar printre creștini, doar pentru aceia cu o credință tare ca piatra, așa cum fusese a Lui. Șovăitor pe moment, temându‑se de nălucire, căci ce altceva putea fi decât o nălucire a simțurilor, o magie de saltimbanc egiptean, se frecă la ochi, apoi Își aruncă privirea În locul unde mai Înainte se aflase (și unde ar fi trebuit deci și acum să se afle) Simon numit Făcătorul de Minuni. Numai că el nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Petru se Înclinau În fața minunii păgâne la care fuseseră martori. Atunci Petru Închise ochii și glăsui În ebraică (asta fiind vorbirea firească Între sfinți, să nu poată Înțelege mulțimea) următoarea rugă: „Tată Atotstăpânitor, carele ești În ceruri, vino În ajutorul simțurilor mele Înșelate de vedenia pământeană, dă ochilor mei vedere pătrunzătoare și minții mele ascuțime, ca să mă pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
pot lepăda de vedenia nălucirii, ca să rămân neclintit În credința Ta și În iubirea mea față de Fiul Tău, Mântuitorul. Amin!“ Iar Dumnezeu Îi zise: „Urmează‑mi sfatul. Oh, credinciosule. Spune‑i mulțimii că puterea credinței e mai presus decât vedenia simțurilor, vorbește‑le răspicat, să te‑audă toți. Și mai spune‑le că Dumnezeu este Denecuprinsul, iar numele său este Elohim, și Fiul Domnului este unic, numele său e Iisus, și credința e absolută, iar această credință este creștină. Iar cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Mulțimea zăcea cu capetele plecate În colb, precum oile pe arșiță, la umbra tufelor. Petru strigă iar la ei: „Popor samarinean, ascultă la mine ce‑ți spun“. Câțiva Întoarseră capul, Îndeosebi orbii. „Ați văzut ce‑ați văzut, sunteți victimele nălucirii simțurilor voastre, ale acestui magician și fachir care s‑a inițiat În Egipt...“ „S‑a ținut de cuvânt“, zise Sofia. „Până număr la zece“, stărui Petru, neluând‑o În seamă, „trupul său se va prăvăli pe pământul pe care‑l defăimează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]