6,584 matches
-
critică a obiectului și a semnului din punctul de vedere al schimbului simbolic, radicalizând conceptul de critică în proces"408. Luând ca ilustrare a schimbului simbolic darul, Baudrillard arată cum acesta, deși poate fi absolut arbitrar, este în același timp singular, semnificând în întregime respectiva relație. De asemenea, orice material al schimbului simbolic este în sine unul ambivalent, deoarece reprezintă atât mediul desfășurării relației, cât și pe acela al distanței, sau chiar al agresiunii. Astfel, simbolicul pare a se situa dincolo de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
industrial (de ordinul al doilea) pierde astfel relaționarea cu originalul, el nu mai este nici analogul acestuia și nici reflectarea sa, ci un echivalent care introduce legea comercială ca posibilitate a producției. Realitatea, care în viziunea lui Baudrillard semnifică ceva singular, sui generis, este acum extinsă și multiplicată în serii indefinite guvernate de condițiile reproducerii mecanice. În acest stadiu, Baudrillard îi valorifică pe McLuhan și pe Benjamin în pofida lui Marx primii au observat mult mai adecvat, consideră autorul francez, faptul că
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
s-a finalizat cu distingerea a trei etape principale: prima, în care opera de artă are statutul de obiect ritual, implicat în forma ancestrală a cultului; a doua etapă corespunde unei faze culturale și estetice avansate care marchează o calitate singulară a operei, nu imanentă ca aceea aparținând obiectului ritual, ci transcendentă și individualizată; al treilea stadiu, considerat a fi contemporan nouă, este desemnat de forma sa politică, a dispariției operei de artă în procesul reproducerii mecanice. Dacă forma rituală nu
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
într-un operator discursiv care dezvoltă tensiunea dintre termenii folosiți pentru a crea relații conceptuale noi. Pentru Derrida, deconstrucția nu reprezintă o anulare a dualităților sau eterogenităților și nu vizează o căutare a esențelor, un fundament dincolo de termenii opuși sau singulari. Din perspectiva lui Baudrillard, seducția ca și deconstrucție nu este văzută ca o distrugere a oricărui sens, ci ca o desfacere (diseminare) ce procedează prin eliminarea atentă a forței semnificației. Deconstructivistul practică un gen de hărțuire textuală care încearcă să
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de Horia Lazăr, Editura Echinox, Cluj, 1996. BAUDRILLARD, Jean, Strategiile fatale, trad. de Felicia Sicoie, Editura Polirom, Iași, 1996. BAUDRILLARD, Jean, GUILLAUME, Marc, Figuri ale alterității, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paralela 45, București, 2002. BAUDRILLARD, Jean, NOUVEL, Jean, Obiectele singulare. Arhitectură și filosofie, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paideia, București, 2005. BELL, Daniel, The Coming of Post-Industrial Society. A Venture in Social Forecasting, Basic Books, Inc., Publishers, New York, 1973. BELLENGER, Lionel, La force de la persuasion. Du bon usage des moyens
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Jean Baudrillard: Europe, Globalization and the Destiny of Culture", în European Journal of Social Theory, Sage, London, Thousand Oaks and New Delhi, vol. 5, 2002, p. 527. 424 Jean Baudrillard, Paroxistul indiferent, p. 8. 425 Jean Baudrillard, Jean Nouvel, Obiectele singulare. Arhitectură și filosofie, trad. de Ciprian Mihali, Editura Paideia, București, 2005, p. 27. 426 A se vedea Gilles Deleuze, Félix Guattari, L'Anti-Œdipe, Minuit, Paris, 1973. 427 Jean-François Lyotard (Condiția postmodernă, p. 32) notează în acest sens: "Din această descompunere
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
privind calitățile motrice specifice, solicitând și curajul, cantitatea de informații pentru noi crește În mod deosebit. In continuare, dacă mai introducem și elemente de competiție, vom evalua și această componentă esențială pentru capacitatea de performanță. Menționăm că pentru paralele, probă singulară față de celelalte trei predominant „ de picioare", o bună gimnastă trebuie să posede o forță superioară la centura scapulară, abdomen și spate, picioare ușoare, Îndemânare generală, orientare În spațiu, palme puternice și rezistente, capacitate mare de efort. Copilul talentat care
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
elemente, să obișnuim copii să "lege" mai multe mișcări, sau să repete În continuare de mai multe ori aceeași mișcare, pentru formarea obișnuinței și În special a rezistenței, dar și a satisfacției unui micro exercițiu, sau a risipirii monotoniei repetărilor singulare. Prelungirea acestor legări În mici combinații, sporesc rezistența, interesul, Încrederea și dorința de a se Întrece. . Dacă se alcătuiesc două combinații diferite, având ca nucleu un Început și cealalaită o coborâre, atât antrenorul cât și gimnasta Întrevăd un exercițiu, motiv
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
și deci a tehnicilor, dificultatea mare a lor fațăde timpul de pregătire disponibil și de diversitatea și exigențele calităților pretinse de acestea, nu mai permit o creștere rapidă și deosebită a nivelului latoate probele, dar mai ales la paralele, probă singulară față de celelelte trei maiînrudite. - A apărut o situație similară poliatlonului atletic, ale căror rezultatela fiecare probă sunt mult inferioare celor obținute de atleții * de o probă *. Pentru creșterea În continuare a nivelului tehnic și spectacular, se impuneau Îmbunătățiri regulamentare
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
schimbării, cu „legarea și extinde rea activității indivizilor peste regiuni și co nti nente“. O diferențiere a aces tui proces de cele de localizare, naționalizare , r egionalizare și internaționalizare duce, firesc, la definirea conceptului de globalizare financiară nu ca stare singulară, ci ca proces sau set de proces e t eritoriale de structurare și stratificare globală a relațiilor și tranzacții lor financiare, g ene rator de fluxuri f inanciare și rețele transcontinentale sau interregionale de activitate, interacțiune și exercitare a puterii
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
din decizii interguvernamentale, sînt în mare parte opozabile statelor și aplicate de administrațiile naționale. Deci este vorba despre relații juridice orizontale, între popoare din state diferite și nu de relații verticale, între cetățeni și Uniune. În termeni constituționali, această formă singulară de cetățenie duce cu gîndul la o instituție tipică confederațiilor: chiar în ligile grecești, cetățile acordau pe bază de reciprocitate drepturi cetățenilor din cetățile aliate. Este un semn de solidaritate între state și nu de absorbție de către o federație superioară
Europa politică: cetăţenie, constituţie, democraţie by Paul Magnette () [Corola-publishinghouse/Science/1437_a_2679]
-
îngrozește pe un lector oarecare îi poate provoca cel mult grimase indulgente altuia. (Mai ales teroarea supranaturală, obsesia multor autori mai vechi sau mai noi, este pasibilă de astfel de capcane ale receptării.) În acest context, opinia mea nu este singulară. În Cuvântul înainte la monumentala sa lucrare enciclopedică a horror-ului supranatural 4, Jack Sullivan observă cu acuitate că "[f]rica5 este un subiect delicat, iar groaza cea mai coșmarescă a unei persoane este prilej de zâmbet ironic sau de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
-lea, nu este lipsit de interes faptul că, încă din secolul al XVII-lea, germenii acestui model de proză se pot descoperi în narațiunea istorică a lui Miron Costin. Boierul moldovean este considerat de G.G. Ursu (și ideea nu este singulară printre cercetătorii literaturii vechi; aparent, numai Magdalena Popescu și, mai recent, Nicolae Manolescu fac opinie separată) "[p]rimul mare cronicar memorialist în limba română" (1972: 33)68. Inspirat de Chronicon gestorum in Europa singulariorum a lui Paul Piasecius (numele latinizat
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
locuințe au tot mai mulți tineri. Ultimele zile de viață oamenii în vârstă le trăiesc din ajutoare sociale reduse, în vreme ce alții nu mai știu pe ce să-și cheltuiască banii. Drepturile omului se convertesc în nedreptăți copleșitoare. Fenomenul nu este singular. Este aproape o regulă atât în Est, cât și în Vest, în nord și sud ca schimbările de regimuri sociale să fie însoțite de contraste pe care unii democrați demagogi le prezintă ca fiind inerente societăților omenești. Și după 23
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Sf. Augustin (354-430), Durand a adoptat perspectiva unei antropologii mai complete, insistând atât pe contribuțiile științelor, cât și pe rolul religiilor în ascensiunile omului. Imaginile omului bazate pe rezultatele unor cercetări empirice realizate de "științele umane" "științe sociale" sau, la singular, "știința despre om", duc la antropologia cu "sincronizări" și "arhetipuri" (á la K. Jung): Hermes, Marea Mamă, Mandala, Arborele Cosmic sau Romulus, Numa, Aneus Marcius, Tullius etc. Toate sunt păstrate și transmise spiritual. (16, pp. 79-83) Calea folosită a fost
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
teologie nu există nici laboratoare, nici stații-pilot. Înseși etapele creației se pot modifica. De aceea vom spune că orice creație este și o re- creație. Imitând adulții, copiii realizează creații și recreații. O descoperire sau o invenție nu este niciodată singulară, ci conține multe artificii, inovări și inovații, dintre care unele pot rămâne secole în faza de proiecte (cele ale lui Leonardo), altele restrânse doar la stadiul de divertisment (explozibilii s-au folosit doar ca artificii de sărbători la chinezi), iar
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
programei și anticipând astfel o parte din noile orientări ale acesteia. Raportată la calitățile motrice de bază, pentru clasa a V-a programa pune accentul pe: dezvoltarea vitezei de reacție la stimuli vizuali, dezvoltarea vitezei de execuție în acțiuni motrice singulare, coordonarea segmentelor față de corp, coordonarea segmentelor în condiții de echilibru și precizie, forța dinamică și segmentară, forța segmentară în regim de rezistență. Dezvoltarea acestor calități motrice reprezintă unul dintre obiectivele de bază ale jocurilor pentru dezvoltarea forței, adaptate la nivelul
Jocuri pentru dezvoltarea forței în învățământul gimnazial by Prof. Ursu Eduard și Prof. Ursu Dorin Mihai () [Corola-publishinghouse/Science/1598_a_3020]
-
Judecățile de experiență, care sunt concomitent o cale către lucruri și o trădare „necesară și universală“ a lor, reprezintă pentru Kant sursa legitimă a cunoașterii, limitând pre tențiile de adevăr ale metafizicii. Nu se poate atunci ca, reevaluând judecățile nesigure, singulare ale percepției, conceptul metafizicii să se redeschidă? Experiența „unică“ și „limitată“ din punct de vedere temporal, desconsiderată ca simplă percepție în sistemul critic, deschide pentru Benjamin calea spre un concept superior al experienței, specific religiei, istoriei sau filologiei. Posibilitatea unei
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
discuția despre conceptul de experiență: atunci când „obiectul“ ei este modernitatea urbană, experiența devine o structurare și o recunoaștere a persistenței unui șoc, cauzat de întâlnirea cu mulțimile anonime și cu lucrurile care își afișează caracterul de mar fă; astfel, caracterul singular, subiectiv al trăirii se con textualizează ca persistentă percepție colectivă, neintențională a unei lumi, iar șocul își pierde caracterul violent, traumatic, devenind „urmă“ a unui vis. În legătură cu ultimul aspect, Benjamin face, în textul pe care îl analizez, o mențiune importantă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
privire dialec tică. Memoria este, arată Benjamin, muza epicului în general. Diferența este însă radicală între modul în care romanul și povestea i se închină. Tipul de memorie (Erinnerung) care constituie romanul este unul care transformă un eveniment „remar cabil“, singular în eternitate (verewigen). Memoria povestitorului (Gedächtnis) este de scurtă durată (kurzweiligen) și privește întâmplări dispersate pe care le pune laolaltă în ordinea narativă. Memoria este văzută, și în acest context, ca privire mesianică aruncată evenimentului. Experiența construiește trecutul, îl reconfigurează
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
de cruzimea mitului. Prin contrast, flaneurul se află la sfârșitul istoriei. Lumea sa este una a ruinelor pe care doar privirea alegorică le poate recupera. După război, experiența se constituie nu de la sine, ci prin confruntarea dialectică cu trăirile (Erlebnisse) singulare ale individului „aruncat“ în istorie. În fine, o altă temă care poate fi amintită în legătură cu acest eseu este cea a „esteticizării politicului“, la care voi reveni mai pe larg în capitolul următor. După cum am precizat deja, primele paragrafe ale textului
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
revelație“, de pildă, sau „gestul“ traducătorului văzut, în universalitatea sa, ca gest al regăsirii dialectice a originarului sunt, precum gestul colecționarului, instanțieri ale experienței istorice. Povestitorul ilustrează, pe de altă parte, o situație aparte a experienței, anume caracterul ei „auratic“, singular. „Înțelepciunea“ pe care povestitorul o împărtășește prin intermediul poveștii este unică, absolută, legată în mod esențial de figura concretă a „subiectului“ vorbitor. Voi încerca să delimitez experiența urbană de acest statut. Orașul este, voi încerca să arăt, el însuși un subiect
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mai mult, știe că această revelație îi aparține în întregime. Din acest motiv, ea nu este un adevăr metafizic, ci o voce personală. În acest fel, Israel se constituie ca opoziție față de lume și, arată Taubes, ca posesorul unui sens singular: „Iar faptul că Dum ne zeul lumii rămâne și Dumnezeul lui Israel dă un avânt eschatologic apocalipticii iudaice“. Fapta poporului ales este, în virtutea singularității revelației care i se dă, și ea singulară, având un final absolut, irepetabil. Ea are loc
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
lume și, arată Taubes, ca posesorul unui sens singular: „Iar faptul că Dum ne zeul lumii rămâne și Dumnezeul lui Israel dă un avânt eschatologic apocalipticii iudaice“. Fapta poporului ales este, în virtutea singularității revelației care i se dă, și ea singulară, având un final absolut, irepetabil. Ea are loc în orizontul unei temporalități inedite, liniare. Acțiunea este asumată deplin, cu responsa bilitatea care decurge din ea și cu raportarea acesteia la porunca dată lui Moise. În raport cu neamurile, această acțiune este, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
sau chiar ale unor scrieri întregi. Strategia de lectură a lui Adorno (și, în 1941, a lui Brecht) este opusă: acesta vede întâlnirea lui Benjamin cu materialismul ca fiind esențială. Intenția metodologică a lui Benjamin de a considera obiectul ca singular și de a întreprinde o analiză „micrologică și fragmentară“ a culturii are nevoie de limbajul și gestul interpretativ al materialismului. Prin urmare, acesta din urmă nu este, cel puțin din punct de vedere metodo logic, accidental. Departe de a se
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]