2,969 matches
-
slujitorul. Ca totdeauna, Haro se afla În preajmă, așteptând doar un semn din partea stăpânului. — Haro, pregătește doi cai Înșeuați la locul cunoscut. și adu-mi o Îmbrăcăminte cât mai simplă de negustor. Pentru tine de asemenea, așa, ca pentru o slugă mai săracă. Nu vrem să batem la ochi. Când se Întunecă - era toamnă târzie și noaptea venea repede -, cei doi se strecurară În grădină. Conrad se Îndreptă spre havuzul În care Înfloreau Încă nuferi, Își ridică mâneca hainei și-și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
știi cu ce repeziciune lucrăm noi, oamenii mei n-au pierdut o clipă și au aflat mai multe decât se așteptau. Zilele acestea s-au petrecut sus pe Stouff, la ministerialul Adalbrecht, lucruri ciudate. O fată a fost aruncată la slugi Într-una din serile trecute. Au necinstit-o unul după altul, până a murit. Conrad tresări Îngrozit. — Nu, Doamne, nu era domnița noastră. O cerșetoare bătrână care doarme acolo la grajduri i-a văzut leșul. Era o fată cu părul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
saci bătrâna e greu de numărat... Era speriată și l-a rugat pe omul meu ca nu cumva să mai spună cuiva. Altfel o să-i taie mâinile și-i vor scoate ochii, apoi o vor arunca la câini... Din vorbele slugilor a Înțeles c-ar mai fi o fată În castel, dar mai mult n-a putut afla. — Era Bertha, slujitoarea domniței, spuse Conrad Încruntat. Bestiile, nu mi-am Închipuit că vor merge atât de departe! și Adalbrecht, vasalul nostru! Fratele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
-ți facă nimic. Dimpotrivă. Uite aici un ban de argint pentru paguba pe care ți-au făcut-o. Doar ești și tu un amărât. Du te la Curtea stăpânului din Molsheim și cere să vorbești cu starețul Otto. Spune-le slugilor că te trimite cavalerul Eglord din Op fingen. Închină te cuviincios În fața lui și spune-i că totul a rămas așa cum am vorbit, să facă ceea ce crede de cuviință. Acolo vei mai primi un ban de argint“, a rânjit el
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de argint! Nimeni nu trebuia să afle că stăteau ascunși aici. Bineînțeles, m-am prefăcut peste măsură de bucuros și-am plecat În goană, fiindcă-mi era capul În joc. O bucată de vreme m-a urmărit de departe o slugă, ca să vadă dacă mă duc Într-adevăr la Molsheim. După un timp, când am fost sigur că nu mai era nimeni În urma mea, mi-am ascuns calul și m-am Întors pe ocolite. M-am cățărat pe furiș Într-un
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Îngrijește-ți rănile, după cum se vede nu te-au cruțat nici pe domnia ta. — Mărite stăpâne, m-au torturat ca pe un mișel de rând când am aflat ce gânduri au și am vrut să vă dau de veste. Au prins sluga pe care o trimisesem cu știre grabnică la Înălțimile Voastre. Veniți cu mine, o singură clipă, dacă aveți bunăvoință... Neidhard Își conduse stăpânul În spatele șopronului, la un stejar uriaș. Acolo, atârnat de o cracă se afla ceva ce odinioară fusese
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ascunseră În fân și țăranul dădu bice cailor. Făcuseră de-abia câțiva pași, când, deo dată, se auziră din turn trâmbițe care anunțau sosirea stăpânului. Fără a bănui primejdia, căruțașul luă calul de căpăstru ca să-l strecoare prin mulțimea de slugi care umpluse curtea. Din greșeală Îl Împinse pe unul dintre scutieri și acesta se Întoarse furios. Văzându-l pe zdrențuros, Îl lovi cu sabia, fără multă vorbă. La vederea sângelui tovarășii lui se Înve seliră și, apuncând de roți, răsturnară
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și n-au timp de altceva. N-a fost greu să pătrund aici, cine se sinchisește de un cerșetor? Hai, trebuie s-o găsim pe domniță. Urcară treptele ținându-și răsuflarea și ajunseră la Încăperile care dădeau spre curte. Câteva slugi aprinseseră un foc mare și topeau smoală ca s-o toarne În capul asediatorilor. Cercetară pe rând Încăperile. Toate erau goale. Găsiră o singură ușă Încuiată. Johannes o descuie cu degetele lui dibace: Ce vrei, meseria e meserie. Nu există
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
găsi puzderie de oase... Era și bunicul meu printre cei ce așteptau o răsplată mai bună. Întâmplarea a fost că tocmai atunci s-a tras după un brad, pentru o nevoie... Când colo, de unde era a văzut cum au tăbărât slugile Înarmate și i-au ucis pe toți. Asta a fost răsplata lor! I-a fost frică și a rămas ascuns toată ziua. Noaptea a fugit, și-a luat lumea În cap și dus a fost, unde l-au călăuzit picioarele
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trăsurica cea ușoară cu care călătorea, Întovărășit de un lacheu de casă mare, un tânăr arătos și Îngrijit, așa cum se vedeau deseori În casele distinse și care nu se clintea de pe capră, de lângă birjar. Bancherul Urs nu era acasă. Nici slugile nu știau unde e. Cu o săptămână În urmă sosise un curier, pesemne tocmai din Breisgau. Imediat după aceea stăpânul s-a azvâr lit În șa, deși nu mai călărise de ani de zile. Se șoptea că domnul Bodo dăduse
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
a me alienum puto" Sunt om și nimic din ce este omenesc nu socotesc străin de mine." Sunt OM și doresc să fiu tratat ca atare, în spiritul celei mai profunde și autentice democrații universale: nici rob, nici sclav, nici slugă; și nici mujic, iobag sau șerb; nici... supus austriac! NU! Sunt un OM LIBER! Limpede?? Frica de Domnul este curată, rămâne în veacul veacului... (David 18:10) Începutul înțelepciunii este frica de Domnul. (Psalm 110:10) Doamne, încă mai cred
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mele, m-am străduit să pătrund cu mintea "rânduielile" pe care ne obligi să le acceptăm în totalitate, pentru a nu fi "osândiți". Concluzia la care am ajuns este una singură și plină de amărăciune: nu ai nevoie decât de "slugi netrebnice", "robi", "capre" și "oi", nu ai pic de milă și de dragoste față de oameni. Dorești o supunere oarbă, totală și necondiționată. Din punctul Tău de vedere, planeta Terra este un soi de lagăr de muncă forțată pe frontispiciul căruia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
un mod de viață mult mai aspru decât cel de acasă și să ne supunem unor norme de conduită impuse de un guvern pro-bolșevic. Se mai impune o constatare dureroasă: atât rușii, sub a căror ocupație ne aflam, cât și slugile lor românești aparțineau aceleiași religii care are drept fundament iubirea totală și necondiționată a semenului. Acest deziderat reprezintă condiția "sine qua non" a creștinismului: Iubește-l pe aproapele tău ca pe tine însuți. (Matei 22:34) Regretabil și înspăimântător este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
violent, brăzdat de tunete și fulgere care ne-au umplut inima de frică, de groază și teroare. Nu. Copilăria noastră a "beneficiat" de un "tratament" gândit și pus la cale în laboratoarele malefice ale teoreticienilor bolșevici, preluat "ad litteram" de slugile comuniste românești. Dragii mei voi, care citiți aceste rânduri -, vreau să știți că prima etapă a copilăriei mele s-a terminat brusc, odată cu ultimul joc de miuță, urmat de arestarea noastră de către militarii înarmați și îmbarcarea în vagoane. În momentul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
trebui să fie oameni vii și activi și responsabili, ei nu scriu numai pentru astăzi, ci depun mărturie, analizează evenimente, n-ar trebui s-o facă, ci să fie profeți sau judecători. Mă feresc de scriitorii de mare talent deveniți slugi în casa răului, dar bine plătiți, îngrășați, gălăgioși, incapabili să vadă murdăria produsă de ei, din abundență, împrejur. Un porc, în coteț, păstrează un loc curat, unde îi place să zacă de plăcere, spre deosebire de spurcații în cuget și simțiri. A
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
școlii Sălceni - Tutova; secretar T. Nechifor.” La Foița s-au publicat și alte rânduri care generau emoții: Semănătorul și sfânta muncă - versuri de Alexandru Vlahuță, Pâinea - după Maurice Bouchor de Sarvary, Doine, de George Coșbuc, Liniște de Șt. O. Iosif, Sluga, de Mihail Sadoveanu, Justiție - numele tău e o minciună de D. Călinescu, Figuri din trecutul Bucovinei (Alexandru Petina la 20 iulie 1924, de exemplu), O vizită la principele Carol - de Ion San Giorgiu, preluat din Lupta Națională din Focșani, foarte
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
români și stăpânit între timp de boierii Balmoș, Marculian, Vasile de Marco , Kozmiza Ben cav. de Tabora, Emanoil cav. de Tabora și Ioan cav de Tabora... Șin Răpujineț, sat vechi, care în 1784 avea 130 de case, au venit ca slugi, porcari, păzitori, destui ruteni asupriți de poloni pentru a găsi pământ și apă. Azi moșia lui Ioan cav de Tabora este în mâna domnului Gustav Bauman, iar satul încă mai crede că trebuie să asculte de cei câțiva ucraineni care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ale Micului Paris. — Ești un fraier, Bibi, asta ești ! țipă la Cristi frate-său. — Sigur că sunt, sigur că sunt. Dar de ce ? Pentru că nu am vrut să mă fac vreun mare inginer sau nu visez să ajung un mare magistrat, slugă la stat ca tine ? — O, dragul meu, te-a lovit puțin norocul și acum dai lecții de viață ! Uită-te cum arunci banii pe fereastră ! Bani la care alții doar visează, bani din care ai putea pune deoparte și tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de două secole, dar și sub comunști, pentru idealul și unitatea națională, pentru drepturile Românilor și pentru dreptul de a participa la o Biserică universală, cea catolică, precum Ungurii, Cehii sau Polonezii, fapt ce-i deranja pe Stalin și pe sluga sa Gh. Dej, care, probabil ca și Nae Ionescu, confunda ortodoxia cu românismul - mai bine zis voia, Îi convenea să creadă acest lucru, Împingând În suferință, În underground, o istorică instituție românească, iar pe capii ei la Canal, În pușcării
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
răspundere. Elita și, risipiți În masa populației, mii și mii de indivizi care, din varii și complexe motive - unele dramatice, altele inventate pur și simplu! -, au „pus și ei umărul”, așa cum se’ntâmplă când, În istorie, „se schimbă domnii” și „slugile lor”! 4 Vinovați fără vină - un paradox care se va baza pe „metafora” epică a personajului central din romanul Frații Karamazov al lui Dostoievski - Dimitri sau Mitia Karamazov. Ne reamintim, nu-i așa, fratele ofițer, bărbat frumos, petrecăreț, bon viveur
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
partea „de mijloc“, unde se afla Palatul Marelui Maestru, și castelul „de jos“, cunoscut și cu numele polonez Przedzamcze, cu ziduri puternic fortificate. Traversăm curtea inferioară, împrejmuită cu clădiri și acareturi în care locuiau oștenii și „personalul de serviciu” - adică slugile, bucătarii, rândașii, scutierii etc. Aici se află un muzeu cu podoabe din ambră, foarte scumpe, aristocratice: salbe, broșe, coliere, crucifixe, obiecte mari sculptate sub formă de portaluri și piramide etc. La etaj descoperim o expoziție de ex libris, reunind artiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
la castel, după nenumăratele rugăminți ale fiului, susținut de ciorovăielile maică-sii. Hornuri înalte, grătare înfiorătoare, pe care se frig imense hartane de carne, asistate de bucătărese trupeșe, îmbujorate de efort.... Acum, aici, câteva sute de ani mai târziu, viermuiala slugilor și mirosurile iuți de mâncare au dispărut, totul strălucește, totul e nou, fidel reconstituit, și această ambianță lustruită îți amintește că participi la o înscenare. Urc într-un turn să contemplu împrejurimile: râulețul Nogat, cârdurile de gâște, pașnicele căsuțe țărănești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
mâna zbirilor lui Dej, Stoica, Pauker și ceilalți sau nu, au fost obstacolul cel mai clar, mai eficient, în calea rusificării României, deoarece ei reprezentau Spiritul acestui pământ, spiritul european, grecesc, în contradicție flagrantă, „dușmănoasă”, cum o declarau ocupanții și slugile lor, cu așa-zisul materialism istoric, pânză murdară și zdrențuită sub care se ascundea pofta unui imperiu roșu barbar, nesatisfăcut doar de a ocupa și spolia, având ambiția - precum nazismul, cu câțiva ani mai devreme! - de a aneantiza conștiința istorică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
francezi!... Da, noi, unii scriitori români, imediat după perioada rigidă stalinistă, la începutul deceniului șase, „asistați” și sprijiniți de o splendidă pleiadă de tineri critici, noi am intrat, deplin conștienți, în această „luptă esențială”: nu contra ocupației sovietice sau a slugilor și instrumentelor lor, ar fi fost naiv, deoarece împărțirea Europei se făcuse, cu oarecare cinism, la Ialta și mândrul și puternicul Occident părea preocupat mai ales de refacerea industriei și de lupta internă contra stângii extreme și explozive! Nu, spre deosebire de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
încă o dată, în aceste pagini eu nu vreau să-i încarc pe cei care au servit în mod excesiv comandamentele grosolane ale partidului, din frică sau ca să-și susțină propriile interese, și nu sunt aspru până la capăt decât cu acele „slugi ale regimului” care nu s-au validat în nici un fel prin contribuția lor literară valorică. Cu cei care uneori erau mai catolici decât papa și în unele ședințe ale Biroului sau Consiliului Uniunii am asistat la momente când unul sau
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]